Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4391/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4391
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier -- -
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, împotriva sentinței civile nr. 181 din 28.01.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant reprezentat de avocat lipsind: recurenta pârâtă SC SA- GRUP și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru intimat reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse prin întâmpinare și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 181 de la 28 ianuarie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC SA
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.768 lei netă și actualizată, reprezentând suplimentări de drepturi salariale și 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta a fost salariata societății pârâte SC SA B, îndeplinind funcția de funcționar în activitatea comercială în cadrul Sucursalei M până la data de 2 aprilie 2007, când i-au încetat raporturile de muncă conform 65, 66 din Codul Muncii, conform deciziei 109/30.03.2007.
Pentru munca prestată, reclamanta a beneficiat de un salariu conform contractului individual de muncă. Pe lângă aceste drepturi salariale, s-a prevăzut în art.168 CCM că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societatea, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Pentru anul 2003, suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ulterior, prin contracte colective de muncă negociate și aplicabile la nivel de SNP SA pe anii 2004, 2005 și 2006, s-au menținut drepturile prevăzute la art.168, însă acestea nu au mai fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
In speță, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit dispozițiilor art.168 din CCM, în sensul că nu a achitat reclamantului suplimentările salariale de C și de Paști, începând cu anul 2004 și până la încetarea raporturilor de muncă.
Expertiza întocmită în cauză verificat ștatele de plată existente la sediul pârâtei și a constatat că începând cu anul 2004, suplimentările salariale nu au fost incluse în salariul lunar de bază.
Ca atare, reclamanta este îndreptățită la plata suplimentărilor salariale începând cu anul 2004, iar conform raportului de expertiză întocmit de exp. cont suma netă este în cuantum de 3.374, iar actualizată cu indicele de inflație în sumă de 3.768 lei.
Suplimentarea salarială de care beneficiază salariații pârâtei este în cuantum de un salariu de bază mediu pe și nu în raport de salariul mediu brut așa cum a solicitat reclamanta.
Este irelevantă împrejurarea că la nivelul societății s-a purtat corespondență între sucursalele județene, în sensul că suplimentările salariale să fie calculate în raport de salariul mediu brut atâta vreme cât există o prevedere expresă cuprinsă în art.168 CCM în sensul că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în sensul că cererea este formulată peste termenul de 6 luni prev. de art.283 lit.e Codul muncii, instanța constată că este neîntemeiată.
Acțiunea reclamantei are ca obiect plata unor despăgubiri cu titlul de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C solicitate în temeiul art.269 (1), situație în care acestea pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune conform art. 283 (1) lit.c
De asemenea, chiar pârâta a susținut că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, fiind deci drepturi salariale.
Referitor la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța o constată neîntemeiată.
Drepturile bănești solicitate de reclamantă reprezintă suplimentări salariale prevăzute de art.168 de care beneficiază salariații cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, care reglementează și faptul că, în termen de minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Pârâta nu a făcut dovada că începând cu anul 2004, s-a negociat o altă modalitate de aplicare a dispozițiilor art. 168 al.(1) din CCM.
Pe de altă parte, se reține și faptul că, în situația în care ar fi avut loc negocierile în ceea ce privește aplicarea art. 168 al.(1) CCM, acest demers ar fi vizat doar chestiuni formale și nicidecum drepturile de natură salarială solicitate de reclamantă.
Față de considerentele expuse, s-a constatat că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată în parte și a fost admisă ca atare, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.768 lei netă și actualizată, reprezentând suplimentări de drepturi salariale.
Cu privire la solicitarea reclamantei constând în obligarea pârâtei și la plata sumei de 500 lei, reprezentând daune materiale cuvenite pentru neachitarea la termen a obligațiilor, instanța a constatat că este neîntemeiată întrucât reclamantei i-a fost acordată suma reactualizată, astfel că nu se mai impune acordarea acestor daune materiale.
In temeiul dispozițiilor art. 274.civ Cod Penal, pârâta a fost obligată și la 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA - Membru GRUP B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta - pârâtă invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004, 2005, 2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007, prin raportare la Legea 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 29119/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
Instanța de fond a fost lipsită de rol activ, deoarece în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile pentru a lămuri aceste aspecte privind salarizarea recurentului în raport de suplimentările salariale solicitate.
În drept se invocă dispoz. art. 304 și art. 312.pr.civlă solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Se invocă necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară pentru dovedirea susținerilor din întâmpinare și a criticilor formulate în recurs, pentru a se verifica creșterea salariului mediu brut pe în anii 2004-2007 și natura drepturilor salariale.
Recursul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, se constată următoarele:
Dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Prin CCM, la art. 168 s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă din modalitatea de redactare a acestui articol din CCM că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salariară.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din Codul Muncii.
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
Al. 2 al art. 168 fost însă modificat în formă " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat".
Se apreciază că, urmare a acestor modificări ale alin. 2 ale art. 168 din CCM, societatea - recurentă nu a mai acordat intimatului, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de al.1 al Art. 168 din CCM.
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale CCM la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul deb ază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. art. 1 al. 1 din Lg. 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau Organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin Sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile dem uncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Lg. 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel deu nitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Legea 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul deb ază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul deb ază mediu pe SNP au fost achitate salariaților
Recurenta nu a făcut dovada că aceste drepturi suplimentare au fost incluse în salarii, deoarece analizându-se cartea de muncă se constată că recurenta a efectuat anumite stabiliri de drepturi salariale conform adreselor primite de la SC SA, iar creșterea salarială nu este la nivelul unui salariu mediu pe care, repartizat pe cele 12 luni ale anului să constituie majorarea cu suplimentările de Paște și C, așa cum susține recurenta.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al.2 Cod pr.civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
In temeiul dispozițiilor art. 274.civ Cod Penal, recurenta va fost obligată la 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta SC SA- GRUP, împotriva sentinței civile nr. 181 din 28.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă.
Obligă recurenta către intimată la 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
13.06.2008
Red.jud.-
2 ex/AS
Fl.
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
