Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4409/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2453/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4409/
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
***************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - - GRUP, împotriva sentinței civile nr.2753 din data de 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă - - membru Grup, prin apărătorul ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 40 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că recurenta-pârâtă a depus la dosar prin serviciul "Registratură"" al secției, la data de 09.06.2009, în temeiul dispozițiilor art.306 Cod proc. civilă, o completare la motivele de recurs formulate în cauză, prin invocarea unei excepții de ordine publică, respectiv excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman. Totodată, raportat la cele învederate, a formulat, în scris, excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.(2) ultima liniuță din Codul muncii adoptat prin Legea nr.53/2003, prin raportare la prevederile art.1 alin.(4) și (5), art.73 alin.(3) lit."p" și art.79 alin.(1) din Constituția României, revizuită.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților prezente o chestiune prealabilă, respectiv excepția nulității hotărârii judecătorești atacate, având în vedere faptul că încheierea de dezbateri, aflată la fila 349 din dosarul de fond nu poartă semnătura unuia dintre asistenții judiciari care a făcut parte din completul de judecată.
Recurenta-pârâtă "" -, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea excepției, cu consecința casării hotărârii judecătorești atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Curtea reține cauza în pronunțare, în ceea ce privește excepția nulității hotărârii judecătorești atacate.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.05.2008 pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub numărul -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta "" - B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate, pentru perioada 2004 - 2007, reprezentând suplimentări salariale, aferente fiecărei sărbători de Paști și de C pentru perioada solicitată, sume actualizate la data plății.
Prin sentința civilă nr.2753 din data de 14.11.2008, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins excepția conexității și excepția prematurității, ca nefondate.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului privind suplimentările salariale aferente sărbătorii de Caa nului 2004 și, în consecință, a respins ca fiind prescrisă acțiunea privind obligarea pârâtei la plata acestor drepturi bănești, precum și a daunelor interese.
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei "" - B și, în consecință, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei totale de 10.699 lei, reprezentând drepturile salariale cuvenite și neacordate pentru sărbătorile de Paște din anii 2005 - 2007 și de C din anii 2005 - 2007, actualizate în raport de indicele de inflație.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu de expert, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Art.168 alin.1 din Contractele Colective de Muncă la Nivelul Societății () aplicabile pe anii 2003 - 2007 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzându-se că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol: "Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare,condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 alin.2 din contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2003 - 2004 prevede că:"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.", iar în contractele colective de muncă aplicabile pe anii 2005 - 2006 același articol prevede că:"În anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.".
Din cele expuse mai sus, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007 au fost incluse în salariile salariaților societăți pârâte doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 (fila 233) se arată că "Părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat." nu confirmă susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și alin.2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă, pe care reclamanții își întemeiază acțiunea, nu au fost desființate și, prin urmare, conform art.969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că ele trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Pe de altă parte adresa nr.3793 din data de 18.06.2007, emisă de Comisia Paritară, nu poate susține apărarea pârâtei, întrucât din examinarea acesteia nu rezultă dacă persoanele semnatare au avut calitatea de reprezentant legal al părților și nici mandatul necesar pentru aos emna.
Absența acestor date nu poate susține decât concluzia că, prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004 - 2007, nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei revenea angajatorului, conform dispozițiilor art. 287 din Codul muncii.
Referitor la celelalte apărări ale pârâtei se constată că aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, aspect ce se analizează în raport de data nașterii dreptului cât și prescripția dreptului la acțiune care se analizează în raport de data scadenței fiecărui drept solicitat.
Însă, a reținut instanța de fond, este de observat că prin invocarea prevederilor art.283 lit. e) din Codul muncii, în susținerea excepției de prescripție dreptului la acțiune, pârâta, implicit, a recunoscut că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel că nu se poate susține că acțiunea ar fi prematur formulată.
În consecință, faptul că în anul 2003 aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariul de bază al reclamanților, nu susține apărarea pârâtei, aspect confirmat și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora, pentru anii 2004 -2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, nu au fost acordate reclamanților suplimentările salariale, aceștia beneficiind doar de creșterile salariale din cadrul societății.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-pârâtă - - GRUP, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Critică sentința atacată, pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Arată că ncepând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin, reprezentanții Societății și cei ai au convenit ca pentru toți salariații Societății drepturile salariale suplimentare de C și de Paști (art. 168 alin. 1 din CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat; în acest sens a fost negociat și inserat în CCM art. 168 alin.
Mai arată că, în temeiul art. 9 din, precum și al prevederilor Anexei nr.2, în scopul soluționării tuturor diferendelor rezultate din interpretarea și aplicarea, a fost înființată Comisia Paritară, formată din reprezentanții părților semnatare, scopul constituirii acestei comisii reprezentându-l tocmai clarificarea intenției reale a părților, la momentul negocierii respectivelor clauze din
Rezultă așadar, arată recurenta-pârâtă, că fiecăruia dintre salariați îi este opozabilă atât reglementarea conținută de, cât și interpretarea oferită de către Comisia Paritară, care se prezumă că are rolul de a analiza diferendele rezultate din aplicarea clauzelor
Totodată, susține că promovarea prezentei acțiuni este prematură, că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii și că sumele solicitate prin acțiune au fost incluse în salariul lunar acordat salariaților.
Mai susține că, începând cu anul 2003, părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, iar, ulterior, măsura includerii a fost menținută printr-o reglementare corespunzătoare.
Concluzionând, recurenta-pârâtă arată că atât reprezentanții salariaților, cât și instanțele investite cu soluționarea unor litigii similare, au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea lor către salariați.
La data de 09.06.2009, prin Serviciul Registratură al Curții, recurenta-pârâtă a depus o completare la motivele de recurs formulate inițial, invocând o excepție de ordine publică și anume, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman - excepție absolută, reglementată prin norme imperative, ce constituie cazul de casare prevăzut de dsipozițiile art. 304 pct. 3 Cod proc. civilă.
Astfel, recurenta-pârâtă solicită constatarea și sancționarea încălcării prevederilor art. 72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, raportate la dispozițiile art.249 din Codul muncii (Legea mr.53/2004), cu referire la art.298 alin.2 ultima liniuță -"orice alte dispozițiicontrare"-raportate la prevederile art.62, art.63 și art.83 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative precum și la principiul"specialia generalibus derogant".
Arată că, fapt necontestat, obiectul cererii vizează un conflict de drepturi, în sensul dispozițiilor art.67 din Legea nr.168/1999.
De asemenea, recurenta-pârâtă a invocat, printr-o altă cerere și excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, prin raportare la prevederile art. 1 alin. 4) și 5), art. 73 alin. 3) lit. p) și art. 79 alin. 1 din Constituția României, revizuită.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă, generic, dispozițiile 3041din Codul d e procedură civilă.
Deși legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecata recursului.
Nu s-au administrat probe noi în prezentul recurs.
La termenul de judecată din data de 16 iunie 2009, în ședință publică, Curtea a pus în discuție, din oficiu, excepția nulității sentinței atacate, față de aspectul nesemnării, pe verso, a încheierii de dezbateri - parte integrantă din hotărârea judecătorească pronunțată (fila 349 din dosarul fond), de către unul dintre asistenții judiciari care a făcut parte din completul de judecată ce a soluționat prezentul conflict de muncă.
Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod proc. civilă, excepția nulității hotărârii fondului, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, astfel că o va admite, din următoarele considerente:
ntrucât excepția excepția nulității sentinței atacate primează, Curtea nu a mai analizat excepțiile invocate de recurenta-pârâtă - și anume: excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman în ceea ce privește soluționarea, în fond, a prezentului conflict de muncă, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Codul muncii adoptat prin Legea nr.53/2003.
Astfel, cu privire la excepția nulității hotărârii fondului, Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art.258 alin.1 Cod proc. civilă:
"După ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate.".
Dispozițiile art.261 alin.1 pct.8 din Cod proc. civilă prevăd că:
"(1) Hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: -
8. mențiunea că pronunțarea se dăîn ședință publică, precum și semnăturile judecătorilor și grefierului.".
Textele de lege suscitate se coroborează cu dispozițiile art.55 alin.1 și alin.2 din Legea nr.304 din 28.06.2004, republicată, privind organizarea judiciară, potrivit cărora:
"(1) Completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
(2) Asistenții judiciari participă la deliberări cu vot consultativ și semnează hotărârile pronunțate. Opinia acestora se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează.".
Din interpretarea sistematică, logico-juridică dispozițiilor legale suscitate, rezultă că se sancționează cu nulitatea nesemnarea hotărârii judecătorești de către unul dintre asistenții judiciari, membru al completului de judecată specializat în soluționarea conflictelor de muncă, complet ce are o componență aparte, expres stabilită de lege.
Ori, încheierea de dezbateri face parte integrantă din sentința atacată, astfel că nesemnarea acesteia echivalează cu nesemnarea sentinței.
Ca urmare, în speță, este vorba desprenulitatea absolută, care nu poate fi acoperită în nici un mod.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția nulității hotărârii fondului și, în consecință, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - - Membru Grup și va casa sentința atacată, trimițând cauza, spre rejudecare, aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității hotărârii fondului.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - - GRUP, împotriva sentinței civile nr.2753 din data de 14.11.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red.: / dact.:
2 ex. / 05.08.2009
Jud.fond: -;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
