Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Conflicte de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 446
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Silvică Reșița împotriva sentinței civile nr. 2111 din 24.11.2008 a Tribunalului C-S, dată în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă, consilier juridic, iar pentru reclamantul intimat se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, din oficiu, invocă excepția de necompetență materială a instanței de fond în soluționarea litigiului pendinte.
Ambele părți, prin reprezentanți, arată că sunt de acord cu admiterea excepției, solicitând casarea sentinței civile atacate și trimiterea spre rejudecare secției de contencios administrativ a Tribunalului C-
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 2111/24.11.2008, Tribunalul C-S a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Direcția Silvică Reșița; a obligat pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând compensațiile cuvenite conform contractului colectiv de muncă pe perioada 2007-2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din probele administrate în cauză că reclamanta a fost disponibilizată prin decizia nr. 238/06.06.2008, postul său fiind desființat ca urmare a retrocedărilor de păduri către foștii proprietari, cu efect de reducere a fondului forestier.
Conform art. 74 din contractul colectiv de muncă pe perioada 2007-2008, reclamantei i se cuvin compensații în bani în funcție de vechimea în unități silvice dacă concedierea a avut loc din motive neimputabile acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 287 Codul muncii, a fost obligată pârâta la plata compensațiilor bănești în cuantumul net stabilit în funcție de vechimea reclamantului în unități silvice și salariul brut prevăzut în contractul individual de muncă în vigoare la data concedierii.
Apărarea pârâtei cum că aceste compensații sunt facultative nu au suport legal, câtă vreme dispozițiile art. 969 cod civil reprezintă legea părților iar contractul colectiv de muncă prevede expres acea obligație de plată a compensațiilor bănești.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, în principal casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul C-S, pentru soluționarea cauzei în raport de probele administrate iar în subsidiar modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivele de recurs hotărârea este criticată pentru nelegalitate, arătându-se că dispozițiile art. 2 alin. 5 din Legea nr. 174/2006 prevăd posibilitatea acordării compensațiilor stabilite în contractul colectiv de muncă, astfel că legiuitorul nu a reglementat obligativitatea acestor drepturi, cum greșit a interpretat prima instanță.
Mai mult, termenul de aplicare a măsurilor de protecție socială prevăzute de Legea nr. 174/2006 a fost prelungit prin nr.HG 1376/2007, de unde rezultă din nou că drepturile solicitate de către reclamantă nu sunt obligatorii sau imperative.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, ținând seama de poziția procesuală a pârâtei, exprimată verbal cu ocazia dezbaterilor, referitoare la excepția de necompetență materială a primei instanțe în judecarea litigiului, Curtea constată următoarele:
Raportul juridic dedus judecății a fost exercitat de către reclamanta, care a făcut parte din personalul silvic, salariat în cadrul Direcției Silvice Reșița, iar prevederile art. 58 alin. 1 din nr.OUG 59/2000 arată că personalului silvic i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel.
Așa fiind, instanța competentă în soluționarea fondului este instanța de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă, fiind vorba despre un litigiu ce se poartă între reclamanta - personal silvic căreia i se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 și pârâta Direcția Silvică Reșița, astfel că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, cu încălcarea dispozițiilor legale mai sus arătate, care stabilesc competența în favoarea instanței de contencios administrativ, și nu a instanței care soluționează un conflict de muncă cu participarea asistenților judiciari.
În considerarea celor de mai sus, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, urmează să se admită recursul declarat de pârâta Direcția Silvică Reșița și să se caseze hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente - Tribunalul C-S - Secția de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Silvică Reșița împotriva sentinței civile nr. 2111 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, dată în dosar nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței competente - Tribunalul C-S - Secția de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /2.04. 2009
Tehnored. /2.04.2009/2 ex
Prima instanță: și -Tribunalul C-
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Mihail Decean
