Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4537/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4537
Ședința din Camera de Consiliu de la 16 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 9 iunie 2008 privind judecarea recursului declarat de pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL AL MAGISTRATURII împotriva sentinței civile nr. 21 din 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 9 iunie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 21 din 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Slatina din strada -, 49, județul O în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Institutul Național al Magistraturii cu sediul în B, dul - -, nr. 53, sector 5, având ca obiect drepturi bănești și obligă pârâtul Institutul Național al Magistraturii B la plata unei despăgubiri reprezentând sporul de 40% din indemnizația lunară brută pe perioada 1.10.2004 - 1.04.2006 către reclamantă plus dobânda legală calculată conform OG nr.9/2000.
S-a dispus admiterea excepțiilor formulate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și constată lipsa calității procesuale pasive a acestora.
S-a respins excepția privind lipsa competenței materiale a Tribunalului Olt formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenta în calitate de auditor de justiție în cadrul Institutul Național al Magistraturii în perioada 01.10.2004 - 01.04.2006 nu a beneficiat de sporul de 40 % din indemnizația de încadrare lunară S-a procedat în acest fel deoarece ordonatorul principal de credite - Consiliul Superior al Magistraturii, nu a acordat aceste sporuri auditorilor de justiție, iar Institutul Național al Magistraturii ca ordonator secundar de credite a apreciat că bursa auditorilor de justiție reprezintă singura formă de remunerare. Astfel, s-a interpretat că prin dispoz. art.28 alin 4 din nr OUG 43/2002 aprobată prin legea nr. 503/2002 s-a prevăzut că numai personalul din cadrul PNA și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție primesc pentru activitatea desfășurată, potrivit art. 29 alin 2 din legea 78/200, un spor de 30 % din indemnizația de încadrare lunară. Ulterior prin OUG24/2004 a fost majorat acest spor la 40% iar prin legea de aprobare a acestei ordonanțe - nr.601/2004 a fost extinsă aplicarea acestuia și la alte categorii de personal.
Prin hotărârea nr.185/22.07.2005 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, sesizat cu privire la discriminarea creată prin acordarea limitativă a sporurilor de 30% și 40%, a constatat existența unei discriminări directe potrivit art 2, alin 1 și 2 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, modificată și aprobată prin legea 48/2002. S-au avut în vedere de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prevederile art 2 pct. 1, 2 și 3 din OG 137/2000, în sensul că situația supusă analizei se încadrează în noțiunea de discriminare, fapt care atrage după sine necesitatea remedierii ei. În temeiul art.1, alin.1 din OG137/2000, modificată și completată, categoriile de persoane discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, în speță, procentul de 30 % din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 01.11.2002-30.04.2004 și respectiv 40% din indemnizația de încadrare lunară pentru perioada 01.05.2004-01.04.2006. Discriminarea constatată prin hotărârea sus-menționată a fost remediată prin actuala lege de salarizare a magistraților, dar nu s-a reglementat și situația despăgubirilor pentru perioada anterioară datei de 01.04.2006 și pînă la momentul apariției discriminării, respectiv 01.11.2002.
În raport de cele de mai sus instanța va respinge excepția formulată de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, privind necompetența materială a instanței sesizate, având în vedere că bursa auditorilor de justiție are natura și regimul juridic al unui drept salarial. Mai mult decât atât acest drept se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari. Pe cale de consecință litigiul dedus judecății este un litigiu de muncă petenta solicitând sporuri ce se includ în indemnizația de încadrare lunară, astfel încât în temeiul art.2 alin 1 lit c din coroborat cu art.284 competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului O l Având în vedere că petenta solicită drepturi neacordate și nu contestă modul de stabilire a drepturilor salariale nu se poate reține că în cauză competența ar aparține Curții de Apel București în temeiul art. 42 din OG 177/2002.
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive formulată de pârâtele MJ și Ministerul Economiei și Finanțelor instanța urmează a le admite motivat de faptul că acestea nu au calitatea de ordonatori de credite ai Institutul Național al Magistraturii, această calitate revenind Consiliului Superior al Magistraturii potrivit Legii 304/2004, art.103 alin 1 și 106.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că, prevederile art. 6 alin 2 din CM dispun, fără a diferenția, că toți salariații au dreptul la plată egală pentru muncă egală, aceste prevederi fiind în concordanță cu dispozițiile art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Mai mult decât atât așa cum am arătat Hotărârea 185/2005 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența discriminării iar pârâta Ministerul Justiției a remediat-o parțial prin noua lege de salarizare OUG 27/20006, respectiv începând cu data de 01.04.2006, astfel că pe cale de consecință a recunoscut implicit discriminarea, în cauză impunându-se necesitatea remedierii acesteia conform art. 21, alin 1 din OG137/2000, modificată și aprobată prin legea 48/2002 pentru perioada anterioară, respectiv 01.11.2002-01.04.2006.
De altfel, potrivit art. 17 din Legea 303/2004 auditorii de justiție beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca auditori.
Bursa auditorilor de justiție prevăzută la alin. (1) are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari, la care se vor calcula reținerile pentru obținerea indemnizației nete, urmând a se vira obligația angajatorului și a asiguraților la asigurările sociale de stat, precum și obligația angajatorului și a asiguraților privind contribuția la asigurările sociale de sănătate. de justiție beneficiază de indemnizație și în perioada vacanțelor.
Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Institutul Național al Magistraturii B,în motivarea recursului,sustinand că în mod greșit a fost obligat la plata sporurilor de 30 % respectiv 40 % ătre reclamante deoarece acestea pe perioada cursurilor auditorii de justiție beneficiază de o bursă conform art.17 din Legea nr.303/2004. Această bursă este egală cu indemnizația prevăzută de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari fără adăugarea altor sporuri sau prime.
Ca aceste sporuri au fost prevazute numai pentru magistrati, or auditorii de justitie nu au aceste statut.
Analizand motivele de recurs, Curtea retine urmatoarele:
Intimata reclamanta in perioada 01.10.2004 - 30.06.2006, a indeplinit calitatea de auditor de justitie in cadrul recurentei.
In perioada respectiva sunt incidente urmatoarele dispozitii legale:
In ceea ce priveste calitatea de auditor de justitie, prin 303/2004, s-a prevazut, rt. 16 - (1) cursanții Institutului Național al Magistraturii au calitatea de auditori de justiție. (2) Formarea profesională inițială în cadrul Institutului Național al Magistraturii constă în pregătirea teoretică și practică a auditorilor de justiție pentru a deveni judecători sau procurori.
Potrivit art. 17 - (1) de justiție beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca auditori.
În ceea ce privește " sporul anticorupție", textele legale care au reglementat acest spor au fost:
Art. 28 alin. (4) dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, a reglementat dreptul personalului din cadrul Parchetului Național Anticorupție prevăzut la alin. (1) și (3), precum și al judecătorilor din compunerea completelor specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, de a primi pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Ulterior, prinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004, textul art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificat, prevăzându-se că procurorii din Parchetul Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de o majorare cu 40% a indemnizației de încadrare brută lunară.
Tot astfel, prin art. 24 alin. (4) din Legea nr. 508/2004 a fost extins beneficiul constând în sporul de 40% la indemnizația de încadrare brută lunară și pentru conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel, precum și pentru procurorii din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
PrinLegea nr. 601/2004de aprobare, cu modificări, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2004, aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (4), devenit alin. (5), a fost extinsă și la toți judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și la toți procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără a se face vreo distincție între categoria de magistrați care participă la soluționarea cauzelor privind faptele de corupție și magistrații cu atribuții specifice îndeplinirii funcției de procurori sau judecători în toate celelalte cauze.
In ceea ce priveste notiunea de discriminare:
Potrivit art. 2 (1) din OG 137/2000, potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Prin Decizia nr. VIdin 15 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a dmis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si in aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art. 28 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004, modificată și aprobată prin Legea nr. 601/2004, a stabilit ca drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturormagistraților.
In considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut următoarele: "Fiind sesizat cu examinarea acestui caz inadmisibil de diferențiere a indemnizațiilor stabilite pentru magistrați, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005, constatat existența unei discriminări directe prin aplicarea prevederilor textelor de lege menționate și a propus Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ de modificare a acelor prevederi, în vederea eliminării diferenței de tratament salarial, care a creat o inegalitate evidentă între cele două categorii de magistrați cu pregătire și responsabilități identice.
Ca urmare a demersului legislativ, inițiat pe baza constatării acestei discriminări, a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de magistrați și de personal din sistemul justiției, pentru eliminarea inegalității ce s-a creat, fiind reglementate unitar salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și ale personalului asimilat acestora.
În acest fel, tratamentul salarial discriminatoriu a fost înlăturat, pentru viitor, prin ordonanța de urgență menționată nemaifiind reglementate sporuri și diferențieri la indemnizațiile magistraților în raport cu natura cauzelor pe care le instrumentează, ci numai pentru delimitarea firească a gradului profesional și a funcției îndeplinite".
"Rezultă, deci, că distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența magistraților la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție sau de criminalitate organizată și de terorism ori doar includerea lor în anumite structuri pe scara ierarhică este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și al art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat, cu toate particularitățile lui specifice.
De aceea, pentru eliminarea oricărei discriminări între diferitele categorii de magistrați, cu profesii implicând pregătire, experiență și responsabilități identice, în raport cu gradul profesional și funcția îndeplinită de fiecare, se impune ca, pentru perioada în care o parte dintre magistrați nu au beneficiat de sporul specific de 30% și, respectiv, 40% din indemnizația de încadrare brută lunară, acei magistrați să aibă dreptul la întregirea veniturilor lor salariale cu acel spor, obligația autorității care nu l-a acordat tuturor magistraților fiind întemeiată pe ideea de răspundere pentru tratament discriminatoriu.
Respectarea dreptului fiecărui cetățean la egalitate de tratament remuneratoriu pentru aceeași muncă, în condiții de responsabilitate identică, implică obligația firească a autorității care a generat acordarea discriminatorie a sporului la care s-a făcut referire, de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați ce a fost lipsită de echivalentul acelui spor în perioada în care dispozițiile ce îl reglementau erau în vigoare".
In consecința, tabilind natura juridică al dreptului magistraților de a fi despăgubiți pentru prejudiciul care le-a fost cauzat, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că obligația autorității care nu a acordat sporul tuturor magistraților este întemeiată pe ideea de "răspundere pentru tratament discriminatoriu".
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus citate si din considerentele deciziei, una din condițiile esențiale pentru constatarea discriminării rezida in acțiunea de deosebire, excludere, restricție sau preferința, bazata pe unul din criteriile enumerate de textul de lege, aplicata unor persoane sau categorii de persoane aflate in situații comparabile.
Actele normative referitoare acordarea sporurilor de 30%, respectiv 40%, au generat discriminări in cazul categoriei magistraților si anume, intre magistrații care soluționau cazuri privind infracțiunile de corupție si ceilalți magistrați, care exercitau aceeași activitate profesionala, insa datorita faptului ca in obiectul de activitate nu se regăseau soluționarea cazurile de corupție nu au beneficiat de creșterile salariale respective.
Nu aceeași este si situația auditorilor de justiție, care nu au calitatea da magistrați si care nu efectuează același gen de activitati ca si magistrații.
Nu exista deci o situație comparabila ca element al discriminării si deci nici un prejudiciu creat printr-o acțiune de discriminare.
Pentru aceste motive, Curtea urmează sa admită recursul, sa modifice sentința in sensul ca va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL AL MAGISTRATURII împotriva sentinței civile nr. 21 din 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Institutul național al Magistraturii.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 16 iunie 2008.
- - - - - -
Grefier
- -
Red. Jud.11.07.2008
Tehn.C,/Ex.4
/ și
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Ioana Moțățăianu
