Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4549/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4549
Ședința publică din data de 01 Iulie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 11/11.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, - și intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că sunt declarate și motivate în termenul legal, că recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus concluzii scrise, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 11/11.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulata de reclamanții, Baza, Constanta, -, împotriva paraților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, Ministerul Finanțelor Publice.
S-a dispus obligarea pârâților către reclamanți la plata contravalorii sporului de confidențialitate de 15% in perioada septembrie 2004 - 11.09.2008 si pentru viitor, actualizata cu indicele de inflație la data plații efective.
S-a dispus efectuarea mențiunilor in carnetul de munca.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductiva, reclamanții au invocat o fapta discriminatorie, urmare a situației existentei mai multor acte normative prin care se acorda sporul de confidențialitate unor categorii profesionale care au acces la un anumit gen de informații, reclamanții susținând ca, deși in calitatea lor de grefieri, prin activitățile desfășurate au acces la informații confidențiale, fiind chiar obligați să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în această calitate, iar prin art. 91 din. nr. 303/2004 fiind obligați să păstreze secretul profesional, în mod neechitabil și nejustificat nu primesc sporul de confidențialitate.
Instanța a constatat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate in legislația naționala au fost concretizate o serie de acte normative menite sa confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații. Astfel, prin art. 3 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar si funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala, s-a prevăzut ca "pentru păstrarea confidențialității in legătura cu informațiile clasificate, in funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare in activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe baza de contract si personalul civil din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala, beneficiază de un spor lunar de pana la 15% din solda lunara, respectiv din salariul de baza".
De asemenea, prin dispozițiile art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut ca sporul de confidențialitate in cuantum de pana la 15% se acorda nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute in Legea nr. 444/2006, ci si altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei si Comerțului, Consiliul Legislativ.
In aceeași ordine de idei, prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea si sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 405/2006, s-a acordat acest spor de confidențialitate de pana la 15% si membrilor plenului, precum si altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire si Combatere a Spălării Banilor.
Însăși nr.OG 137/2000 pentru prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede in art. 30 alin. (3), acordarea sporului de confidențialitate de pana la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai in ideea unui tratament echitabil si similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor public gestionează informații clasificate sau confidențiale.
În raport cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, care este ordonator principal de credite, iar reclamantul se află în raport juridic de muncă față de acesta, raport în cadrul căruia reclamantul este debitor al obligației de confidențialitate, dar și creditor al sporului cuvenit, iar pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, alături de ceilalți pârâți, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți - ordonatori secundari și terțiari de credite -, sunt debitori ai obligației corelative la dreptul reclamantului, de plată a sporului de confidențialitate, excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de pârâul Ministerul Public nu este întemeiată.
In sprijinul soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale a Ministerului Public, Curtea reține și nr.HG 1258 din 13 august 2004 privind aprobarea Planului național de acțiune pentru combaterea discriminării ( Of nr. 775 din 24 august 2004), potrivit cu care, domeniile care trebuie protejate cu prioritate sunt: dreptul la demnitate personala; accesul la educație; accesul la serviciile publice administrative, juridice, de sănătate, de asistenta sociala; dreptul la bunuri si servicii; libertatea de circulație; dreptul la libera alegere a domiciliului si accesul in locurile publice; egalitate in activitatea economica, in materie de angajare, profesie si securitate sociala.
Potrivit aceleiași Hotărâri de Guvern, direcțiile majore de acțiune au fost stabilite ca fiind: 1. implementarea principiului tratamentului egal si al egalității de șanse intre cetățeni, prin aplicarea prevederilor Constituției României si asigurarea implementării in legislația naționala a celor doua directive, nr. 43/2000/CE si nr. 78/2000/CE, in vederea construirii unui model durabil de egalitate, echilibru si securitate pentru toți cetățenii; 2. crearea cadrului juridic specific pentru ca politicile in domeniu sa îndeplinească următoarele condiții: sa fie pe deplin in concordanta cu cerințele de integrare si conform cu standardele comunitare; sa fie cunoscute si accesibile pentru toți cetățenii; sa nu creeze confuzii si sa răspundă unor probleme reale din societate; sa încurajeze si sa faciliteze comunicarea sociala.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea respinge excepția invocata, întrucât, menținerea în cauză a MEF se impune nu numai pentru opozabilitate, dar și în raport de prevederile din Legea bugetului ide stat și din actele normative ce reglementează atribuțiile ministerului în cauză.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, MEF coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual al contului de execuție.
In consecință, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și proiectele de rectificare a acestor bugete, ceea ce înseamnă că Ministrul Public, în calitatea sa de ordonator principal de credite, în situația scoaterii din cauză a MEF, ar fi pus în imposibilitatea de a dispune de fonduri bugetare pentru plata drepturilor bănești solicitate, deși acestea sunt statuate prin hotărâri judecătorești.
In ceea ce privește fondul, cu referire la natura juridica a obligației de confidențialitate a reclamanților, instanța reține că, față de obligația de confidențialitate pe care trebuie să o respecte "să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitate de magistrat.să păstreze lucrările cu caracter confidențial în incinta instanței.să nu permită consultarea lor"-art.l5 alin 1 și 2 din Hot. Nr. 328/2005 a; să "păstreze secretul profesional"- art. 91 alini din. Nr. 303/2004) aceasta fiind o clauza legala a raportului de munca al acestuia, o clauza obligatorie (iar nu facultativa ca in dreptul comun al muncii), insa raportul de munca, indiferent daca este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
Ca atare, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatica profesionala (de munca) de confidențialitate in sarcina reclamanților, implicit si de drept a instituit si o obligație de plata (o contraprestație salariala), pe cale de analogie a legii (deci obligația de plata este implicita, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial, in caz contrar, ar fi încălcate si principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plata egala pentru munca egala, dreptul la salariu pentru munca prestata (potrivit art. 16 alin. (1) si art. 41 alin. (2) din Constituție, prevederi dezvoltate de art. 5, art. 6 si art. 154 din Codul muncii ).
Ca atare, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridica si legislativa larga, atotcuprinzătoare, care prestează activități, in temeiul unui raport de munca si al funcției deținute.
Insa, este de remarcat ca reclamanții, deși își executa obligația de confidențialitate în calitatea lor de grefieri, fiind debitori ai acestei obligații in mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale si specifice, nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut in cazul restului personalului din sistemul bugetar.
In concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții sunt in mod evident si grav discriminați, deoarece se afla in aceeași situație juridica si faptica care fundamentează si generează acest in spor salarial si pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate.
De altfel, doctrina juridica si practica judiciara au statuat in mod unanim si constant existenta discriminării in materie de munca, ori de cate ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci, indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Deci, reclamanții sunt discriminați în sensul art. 2 alin. (1) - (3), art. 6 din nr.OUG 137/2000, întrucât le-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorita faptului ca nu ar îndeplini condiția normativa de acordare a acestui spor (condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate), ci sub pretextul ca aparțin unei alte categorii socio-profesionale, criteriu declarat in mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin. (1) din nr.OG 137/2000).
Prin art. 2 alin. (1) nr.OG 137/2000 se arata ca prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala etc, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate a drepturilor omului si a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural, sau in orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. (3) din art. 2 al aceluiași act normativ se arata ca sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
Or, criteriul după care s-a făcut distincția este categoria socio-profesionala, criteriu de diferențiere injust al personalului din unitățile bugetare fiind absurd si de neconceput a se accepta ca obligația legala de confidențialitate se executa doar raportat la o anumita profesie, iar la alta, nu.
Potrivit art. 2 pct. (1) din Declarația Universala a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este aparat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29, pct. (2), in exercițiul drepturilor si libertăților ale, fiecare persoana supusa doar îngrădirilor stabilite prin lege, in scopul exclusiv al asigurării recunoașterii respectului drepturilor si libertăților celorlalți, in vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice si bunăstării generale intr-o societate democratica.
Art. 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea in domeniul ocupării forței de munca si exercitării profesiei prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumita ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar in speța neacordarea sporului confidențialitate nu are la baza o astfel de justificare obiectiva si rezonabila, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate.pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru ca sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca si reclamanții.
Astfel, având in vedere atribuțiile prevăzute in statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești pentru grefierii ce funcționează in instanțele romanești, rezulta in mod clar si indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile interdicțiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, in contrapondere, sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate in cadrul funcției exercitate, fiind privați astfel de un bun in înțelesul art. 1 din Protocolul adițional nr. 12,. prin discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau "secrete profesionale".
In conformitate cu prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, purtând titlul "Interzicerea discriminării", "exercitarea drepturilor si libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie sa fie asigurata fără nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naționala sau sociala, apartenența la o minoritate naționala, avere, naștere sau orice alta situație", acesta fiind principiul egalității tuturor in fata legii, "lista cuprinsa in art. 14 nefiind limitativa", dreptul la nediscriminare "protejând persoanele fizice si persoanele juridice aflate in situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit" ( 23 iulie 1968 citat de -.Convenția europeana a drepturilor omului" - Comentariu pe articole -.I - Drepturi si libertăți). Convenția Europeana a Drepturilor Omului la care România a aderat, trebuie respectata cu prioritate fata de dreptul intern, in caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care si le-a asumat Statul
Conform art. 16, "Egalitatea in drepturi", din Constituția României, potrivit cu care: "Cetățenii sunt egali in fata legii si a autorităților publice fără privilegii si fără discriminări", trebuia ca si grefierii sa beneficieze de sporul de confidențialitate de 15%, atât timp cat sunt obligați sa păstreze secretul confidențialității, ca si alte categorii de persoane, dar fără a beneficia ca si acestea de sporul menționat.
Cererea reclamanților privind obligarea la efectuarea mențiunilor legate de sporul de confidențialitate în Carnetul de muncă este fondată întrucât se întemeiază pe prevederile art. 11 alin2 final din Decretul nr 92/1976, Decr. Nr. 783/1969 și. nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului de muncă (Anexa la Ordin, pct. 4 lit. b), final și pct. 5).
Carnetul de munca rămâne, cel puțin până la 31 decembrie 2008, principalul document prin care se face dovada vechimii in munca, veniturilor si in consecința sta la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
Potrivit art.l si 2 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de munca, înscrierile care se pot face in acesta sunt următoarele: înscrieri cu privire la vechimea in munca, înscrieri cu privire la vechimea neîntrerupta in munca, înscrieri cu privire la vechimea neîntrerupta in aceeași unitate, înscrieri cu privire la vechimea in funcție, meserie sau specialitate, înscrieri cu privire la timpul lucrat in locuri de munca cu condiții deosebite, înscrieri cu privire la retribuția tarifara de încadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta, mențiuni privind starea civila, mențiuni privind pregătirea școlara si pregătirea profesionala a titularului, mențiuni cu privire la recompensele primite, orice alte mențiuni care potrivit dispozițiilor legale se menționează in carnetul de munca.
Apreciem nu numai că înscrierea în cartea de muncă este legala, cererea fiind admisibilă sub acest aspect, dar este și necesară, dat fiind faptul că la acordarea acestui spor, se rețin la sursă cotele de contribuție sociala, precum și alte cote (șomaj, etc.) ce vor fi virate către bugetul de stat
Importanța înscrierii anumitor mențiuni prevăzute de textele de lege enunțate anterior, este relevanta ținând cont de următoarele situații, cu titlu de exemplu: nscrierea cu privire la vechimea in funcție, meserie sau specialitate: dovada vechimii intr-o anumita funcție, meserie sau specialitate rămână de interes pentru angajat, experiența profesionala fiind întotdeauna un atu al angajatului pentru a obține condiții salariale mai bune. Carnetul de munca poate fi un mijloc pentru a face aceasta dovada. Uneori vechimea in munca intr-o anumita profesie sau meserie este recunoscuta in mod formal ca si criteriu pentru recunoașterea anumitor drepturi. Concret carnetul de munca trebuie sa fie completat pentru fiecare perioada de activitate in parte cu funcția pe care angajatul a îndeplinit-o; înscrieri cu privire Ia locurile de munca cu condiții deosebite: acest gen de înscrieri prezintă interes mai ales din perspectiva drepturilor de asigurări sociale, persoanele care au lucrat in condiții deosebite având o serie de facilitați din aceasta perspectivă; înscrieri cu privire la retribuția tarifara de încadrare si alte drepturi ce se includ in aceasta: evident, întotdeauna trebuie completate in carnetul de munca rubricile care prevăd retribuția si sporurile aferente. Sunt cele mai importante înscrieri, drepturile de asigurări sociale fiind calculate raportat la acestea.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea primului recurs s-au arătat, în esență, următoarele:
1. În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. V din OUG nr. 75/2008. Mai mult, prin Decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 a Curții Constituționale, s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de ministerul Justiției și s-a constat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin. 11 precum și dispozițiile art. 27 din OUG nr. nr. 137/2000 sunt neconstituționale.
2. Instanța de fond, în mod nelegal, a dispus plata și pe viitor a drepturilor solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, deoarce numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
3. Instanța de fond a ignorat excepția prescripției dreptului material la acțiune al intimaților reclamanții pentru perioada sept. 2004/1 aprilie 2005 și nu s-a pronunțat asupra acesteia, admițând acțiunea așa cum a fost formulată.
4. Instanța de fond a ignorat cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și nu s-a pronunțat asupra ei.
5. Deși acțiunea reclamanțiloe este nefondată, instanța de fond, depășind atribuțiile puterii judecătorești, a admis cererea e acordare a sporului de confidențialitate.
6. În mod nelegal s-a dispus reactualizarea drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în carer Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
7. Potrivit art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, se menționează numai retribuța tarifară de încadrare precum și alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de muncă cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de muncă la pensie.
Atâta timp cât sporul solicitat nu se include în retribuția tarifară de încadrare, el nu trebuie înscris în carnetul de muncă.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca prescrisă, pentru perioada septembrie 2004 - 1 aprilie 2005 și ca nefondată, pentru perioada următoare.
În motivarea celui de al doilea recurs, formulat de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, s-au arătat următoarele:
1. Între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există nici un raport juridic, astfel că acțiunea trebuia respinsă față de acesta, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
2. Date fiind dispozițiile OG nr. 22/2002, este exclus ca Ministerul Economiei și Finanțelor să achite legal sporurile salariale pe care, eventual, le vor obține reclamanții prin titlul executoriu deoarece nu există nici o obligație de plată a salariului magistraților.
3. Nu există nici dispoziție legală care să cuprindă obligația de acordare a sporului de 15%.
Au fost invocate, ca și temei de drept, dipozițiile art. 304 pct. 3, 7 și 9 precum și art. 304 indice 1 cod. pr. civ.
Verficând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de către recurente, Curtea constată următoarele.
Uterior formulării cererii de chemare în judecată de către reclamanți, în cauză a fost formulată, de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice (depusă la filele nr. 21 - 32 din dosarul de fond).
De asemenea, prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond și depusă la filele nr. 24 - 30, aceeași parte a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada sept. 2004 - 1 aprilie 2005, arătând că, pentru această perioadă, dreptul la acțiune s-a stins prin prescripție.
Soluționând cauza dedusă judecății, prima instanță a admis acțiunea principală fără a analiza și fără a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție.
De asemenea, nu a fost analizată nici excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta recurentă în cauza de față, cererea de chemare în judecată fiind admisă în totalitate, fără a se menționa că s-a respins această excepție și fără a se motiva hotărârea sub acest aspect.
Față de cele arătate anterior, Curtea apreciază că o astfel de soluționare a procesului echivalează cu o necercetare a fondului cauzei și, în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 cod. pr. civ. constată întemeiat recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând a-l admite, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudeacare în fond Tribunalului Mehedinți căruia îi revine, în prezent, competența de soluționare a cauzei în primă instanță.
Față de această împrejurare, devine inutilă cercetarea celorlalte critici formulate de către acest recurent și, de asemenea, va fi admis și cel de-al doilea recurs formulat de către Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, urmând ca instanța de fond, să judece din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.11/11.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, C, - și intimații pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect, drepturi bănești.
Casează sentința civilă nr.11/11.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA și trimite cauza spre rejudecare în fond, Tribunalului Mehedinți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 01.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./ 17 august 2009
Jud fond,
Tehn./Ex.3
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
