Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4583/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

(Număr în format vechi 1980/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4583R

Ședința publică de la 19 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta

JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana

JUDECĂTOR -- -

GREFIER -

Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.54 din 16.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50%

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care

Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.

CURTEA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.54/16.01.2009, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru lunile martie și aprilie 2005 și a respins cererea având ca obiect aceste pretenții, constatând intervenită prescripția extinctivă.

A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

A obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la îndemnizația sau salariul de bază brut lunar de încadrare, începând cu luna august 2004, la zi și în continuare, lunar, corespunzător perioadei lucrate efectiv în cadrul instituțiilor care au calitatea de pârâți, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

A obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata către reclamante a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, începând din luna mai 2005 până la data de 24.11.2006, pentru reclamanta, respectiv până la data de 11.07.2006, pentru reclamanta, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

A dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.

A respins cererea privind acordarea dobânzii legale, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, nalizând excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea a admis-o, având în vedere dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958, art.161 Codul muncii, precum și data introducerii acțiunii, respectiv 18.06.2008, constatând intervenită prescripția extinctivă pentru lunile martie și aprilie 2005.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, invocat drept temei juridic al acțiunii, personalul din organele autorității judecătorești beneficiază de un spor de 50% din indemnizația brută lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

Prin art.I pct.2 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din 9 iulie 2001.

OG nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.

Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, preciza că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.

Ca atare, modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.

Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.

În acest fel, prin emiterea OG nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.

Pentru considerentele arătate, Curtea reține că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ și că norma de nivel inferior (art.I pct.42 din OG nr.83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.231 din Legea nr.56/1996, modificată și completată), contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.

Astfel s-a statuat și prin decizia nr.21/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr.5/2008, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din pr.civ. constatându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.

De asemenea, în considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă aceste texte de lege.

În considerarea celor mai sus reținute, Curtea a admis, în parte, acțiunea, reclamantelor și, și a obligat pârâtul Ministerul Justiției la plata către reclamante a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu luna mai 2005 până la data de 24.11.2006, pentru reclamanta (când aceasta a fost eliberată din funcție prin demisie), respectiv până la data de 11.07.2006, (când aceasta a fost eliberată din funcție prin demisie), pentru reclamanta, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Fiind un drept câștigat, s-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.

S-a respins capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, având în vedere faptul că, ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real suferit de reclamante, ca urmare a neacordării unor drepturi de natură salarială la termenele stabilite.

Or, devalorizarea monetară, survenită între data când sporul de 50%, din indemnizația de încadrare brută lunară ar fi trebuit acordate și data plății efective, constituie parte a prejudiciului suferit de reclamante, fiind datorată de pârât, în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii și art.1084 din Codul civil.

Reclamantele nu sunt însă îndreptățite și la acordarea dobânzii legale, începând cu data introducerii acțiunii, pentru că aceasta ar echivala cu o dublă reparare a prejudiciului suferit prin plata cu întârziere a sumelor cuvenite.

Repararea acestui prejudiciu s-a realizat prin actualizarea sumelor, neputând fi primită susținerea reclamantelor în sensul că dobânda ar reprezenta beneficiul nerealizat, atâta vreme cât obligația plății drepturilor salariale nu este, potrivit dispozițiilor legale, o obligație purtătoare de dobânzi, iar măsura actualizării sumelor acoperă integral prejudiciul pretins de reclamante, întrucât coeficientul de inflație se calculează începând de la data nașterii dreptului la încasarea sumei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art 3041.pr.civ. recurentul a arătat că, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită legii deoarece prima instanță a acordat intimatelor drepturi salariale pentru o perioadă situată anterior datei indicate prin acțiune,respectiv începînd cu luna august 2004 la zi și în continuare;totodată,deși a admis excepția prescripției pentru pretențiile aferente lunilor martie și aprilie 2005, prima instanță a obligat Ministerul Justiției la plata către intimate a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% începând din luna mai 2005 pentru reclamanta, respectiv până la data de 11.07.2006, pentru reclamanta, astfel că avînd în vedere momentul introducerii acțiunii reținut ca fiind data de 19.06.2008 hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii,în cauză operînd prescripția extinctivă pentru perioada august 2004-10.06.2005.

Recurentul a mai invocat dispozițiile art.3 și art. 7 al.1 din Decretul nr.167/1958 și ale art.283 alin1 lit.c din Codul muncii cu privire la prescripția extinctivă,reclamantele neinvocând în cauză vreun motiv de întrerupere a cursului prescripției.

Chiar dacă prin ecizia nr.21/10.03.2008 instanța supremă a reținut că disp.art.47 din Legea nr.50/1996 privind sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară acordat judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate nu puteau fi abrogate prin disp.art. 1 pct. 42 din G nr. nr.83/2000 care este un act de un inferior legii,totuși prin cel din urmă act normativ s-au majorat substanțial valoarea de referință sectorială și coeficientul de multiplicare pentru stabilirea indemnizațiilor și salariilor personalului din sistemul autorității judecătorești,finalitatea sa fiind tocmai majorarea drepturilor salariale prin creerea unui nou sistem de salarizare.

A mai susținut recurenta că în spețe cu același obiect instanțele judecătorești au constatat intervenirea prescripției extinctive pentru perioade aflate înafara perioadei de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și potrivit art. 3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat pentru considerentele următoare:

Astfel, Curtea reține că prin încheierea dată în camera de consiliu în dosarul nr- al acestei instanțe,dosar în care s-a pronunțat și sentința ce face obiectul prezentului recurs, admițîndu-se sesizarea din oficiu a primei instanțe,s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.54 din 16.01.2009 în sensul înlăturării paragrafului 3 prin care au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la îndemnizația sau salariul de bază brut lunar de încadrare, începând cu luna august 2004, la zi și în continuare, lunar, corespunzător perioadei lucrate efectiv în cadrul instituțiilor care au calitatea de pârâți, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

În aceste condiții, apar ca nefondate criticile formulate de către recurentă referitoare la împrejurarea că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită dispozițiilor art. 3, art. 7 al.1 din Decretul nr.167/1958 și ale art.283 alin1 lit.c din Codul muncii cu privire la prescripția extinctivă deoarece prima instanță prin hotărîrea rectificată prin încheierea dată în camera de consiliu din 19.06.2009 a acordat intimatelor drepturi salariale începând din luna mai 2005 până la data de 24.11.2006, pentru intimata, respectiv până la data de 11.07.2006, pentru intimata tocmai ca urmare a admiterii excepției prescripției pentru pretențiile acestora aferente lunilor martie și aprilie 2005,situate înafara termenului de prescripție de 3 ani anterior introducerii acțiunii.

Față de cele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.54 din 16.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații ,.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Dact. A/2ex

24.08.2009

Jud. fond:

Președinte:Scrob Bianca Antoaneta
Judecători:Scrob Bianca Antoaneta, Ignat Silvia Georgiana

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4583/2009. Curtea de Apel Bucuresti