Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 461/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.461
Ședința publică din data de 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2648 din 20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimații-reclamanți reprezentanți de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii.
Susține în esență că sindicat și patronat s-a încheiat un plan social prin care s-au stabilit indemnizațiile de concediere pentru disponibilizările ce urmau să se facă, la pct.1 al acestui plan social stipulându-se că acesta constituie o anexă la CCM. Mai susține că atât sindicatul, cât și patronatul au dorit să ofere salariaților ce urmau a fi disponibilizați un pachet social mai mare decât cel prevăzut în art.50 din CCM, situație în care s-a convenit un alt pachet financiar, în care erau stipulate condiții mai avantajoase de concediere decât în planul social.
De asemenea, mai arată că planul social astfel adoptat în vederea a fost creat în vederea asigurării unor măsuri mai avantajoase pentru salariați și nu aplicării în mod cumulativ a celor două categorii de măsuri.
Instanța de fond, admițând acțiunea, nu a dat eficiență probelor administrate făcând p incorectă aplicare a dispozițiilor art.50 alin.4 din CCM. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți susține în esență că în art.50 alin.1 din CCM se prevedea că la concedierea din motive ce nu țin de persoana angajatului, cu ocazia disponibilizării acesta va primi o indemnizație minimă de concediere, în funcție de vechimea fiecărui salariat.
Mai mult, prevederile alin.4 al art.50 se prevede expres că dispozițiile de la alin.1 se completează cu cele din planul social, însușit de partenerii sociali, și nu se exclud.
Mai arată că abia în anul 2008, prin alin.5 al art.50 din CCM s-a stabilit că acordarea unui pachet compensator exclude prevederile alin.1 al aceluiași articol, disp.alin.5 neputând fi aplicate retroactiv.
Solicită respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanții, C, și, au chemat în judecată pârâta SC "" SA B pentru a fi obligată la indemnizația minimă de concediere și la despăgubiri reprezentând beneficiul nerealizat.
În motivarea acțiunii s-a susținut că în raport de prevederile art. 50 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă pe societate salariații care sunt disponibilizați din motive care nu țin de persoana salariatului trebuie să primească o indemnizație minimă de concediere în funcție de vechimea în societate până la încetarea raporturilor de muncă, drepturi care nu au fost plătite reclamanților.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii întrucât nu pot fi cumulate drepturile solicitate prin acțiune cu plățile compensatorii reglementate prin Planul Social.
După administrarea probelor cu înscrisuri Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2648 din 20 octombrie 2008, a admis acțiunea și a obligat pârâta să le plătească fiecărui reclamant indemnizația minimă de concediere conform art. 50 din Contractul colectiv de muncă pentru perioada 2005-2006 în funcție de vechimea în muncă a fiecăruia actualizată de la data scadenței până la data plății efective, reținând, în esență, că indemnizația minimă de concediere este un drept salarial, distinct ce nu se confundă cu dreptul de a primi plățile compensatorii reglementate de Planul Social care completează drepturile prevăzute de art. 50 din pe societate.
Împotriva acestei sentințe societatea pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Criticând sentința pârâta a susținut că admiterea acțiunii este greșită întrucât Planul Social negociat între patronat și sindicat care face parte din contractul colectiv de muncă pe societate, s-a stabilit drepturi bănești net superioare din cele prevăzute de art. 50 din, respectiv între 8 salarii medii brute pe și 15 astfel de salarii în raport de vechimea în muncă pe societate pe când prin art. 50 din, astfel de drepturi erau doar între 1,5 salarii și 5 salarii medii nete, drepturi care nu se pot cumula.
Curtea, analizând și sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat.
Conform pct. 1 din Planul Social pe societate negociat între angajator și salariați prin sindicat, acest plan constituie o anexă la contractul colectiv de muncă, prin amendamentul din 13 septembrie 2006 valabil de la semnare până la data de 31 decembrie 2010, condițiile stabilite prin acest act fiind mult mai avantajoase pentru salariați decât cele stabilite prin art. 50 din acest contract, în condițiile în care prin art. 50 alin.5 din contract se prevede că acordarea unui pachet compensator conform Planului Social exclude acordarea cumulată și a sumelor prevăzute în alin.1 din art. 50, respectiv indemnizația minimă de concediere.
Așa fiind, cu prilejul concedierii reclamanților aceștia nu pot beneficia cumulat atât de plăți compensatorii cât și de indemnizația minimă de concediere, cum în mod greșit le-a acordat instanța de fond.
Pentru considerentele expuse și în baza art. 304, 3041comb. cu art. 312 Cod pt.civilă, recursul fiind fondat urmează a fi admis ca atare și în consecință se va modifica în tot sentința și pe fond acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2648 din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P,-, județ P și în consecință:
Modifică în tot sentința sus-menționată și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - - - ---
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
3 ex./10.04.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
