Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 462/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 462/
Ședința publică din 30 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în com., jud. G, împotriva sentinței civile nr. 120/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatele - pârâte ȘCOALA, GRĂDINIȚA, ambele cu sediul în com. jud. G, ȘCOALA, cu sediul în com. sat, jud. G și intimații - reclamanți -, și prin reprezentant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G, cu sediul în G,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru reprezentantul reclamanților SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G consilier juridic în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenții și intimații - pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea dispune rectificarea citativului în sensul că în calitate de intimați - reclamanți trebuiau trecuții reclamanții reclamanți -, Și prin reprezentant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR G și nu intimat - reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar G, cum s-a menționat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 08.12.2008 reclamanții -, și reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar au solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, Scoala, Grădinița și Scoala plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din legea 128/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că în art. 50 al. 1 și 2 din legea 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime că reclamanții îndeplinesc condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, dar nu le-au fost acordate aceste drepturi.
În drept, au invocat art. 50 al 1,2 din Legea nr.128/1997.
La termenul de judecată din data de 21.01.2009 s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței întâmpinare din partea pârâtului Consiliul Local prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Prin Sentința Civilă nr. 120/21.01.2009 Tribunalul Galația respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local.
A admis acțiunea și i-a obligat pe pârâți către reclamanți la plata tranșelor suplimentare de vechime, acordate la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, începând cu data de 08.12.2005 la zi, drepturi ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective, cu luarea în considerare pentru fiecare reclamant a perioadei efectiv lucrate și a vechimii corespunzătoare în învățământ.
I-a obligat pe pârâți către reclamanți la plata diferențelor de drepturi rezultate ca urmare a acordării drepturilor mai sus menționate și cele efectiv încasate.
În motivare instanța reține următoarele:
Potrivit art. 167din legea 128/1997, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce privește cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învățământ.
Nu are relevanță dacă sumele corespunzătoare au fost sau nu trecute în buget, de vreme ce acest aspect nu poate fi imputat reclamanților.
Reclamanții - membri ai Sindicatului Învățământului Preuniversitar G - sunt salariați ai unității de învățământ pârâte și au o vechime de peste 30 de ani, așa cum rezultă din tabelul aflat la fila 3 din dosar.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr-128/1997:
(1) Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
(2) Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Dispozițiile legale sus-arătate sunt imperative, unitatea de învățământ în care sunt încadrați reclamanții, având obligația ca la împlinirea stagiului de vechime de 30,35,40 ani (în funcție de situația concretă a fiecărui reclamant) să acorde acea creștere a coeficientului de ierarhizare.
Potrivit art. 287 codul muncii, sarcina probei revine angajatorului. Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că articolul indicat a fost respectat și că reclamanții au primit sumele corespunzătoare, și nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabil în cauză art. 50 din legea 128/1997.
Față de aceste considerente, instanța a admis acțiunea, începând cu data de 08.12.2005. În concret, angajatorul va verifica în ce categorie de vechime se aflau reclamanții la data de 08.12.2005 și, în măsura în care era de peste 30 de ani, va aplica creșterea coeficientului de ierarhizare corespunzătoare din această dată și apoi creșterile ulterioare de la 35/ respectiv 40 de ani, de la data împlinirii condiției de vechime. Dacă la data de 08.12.2005 salariatul nu avea o vechime de peste 30 de ani, dar a realizat-o ulterior, drepturile se vor calcula și achita de la data împlinirii condiției de vechime. Pentru fiecare reclamant se va lua în calcul perioada efectiv lucrată.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul o consideră întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 codul muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care pârâții le datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local, criticând soluția dată de prima instanță atât sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive, cât și cu privire la fondul cauzei.
Astfel, a considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât instanța a reținut calitatea de ordonator de credite pentru consiliul local, deși potrivit Legii 215/2001 ordonatorul principal de credite este primarul.
Instituția recurentă nu are calitatea de angajator al reclamanților, nu deține documentele necesare pentru elucidarea conflictului, deci nu îi revine sarcina probei, în consecință instanța trebuia să administreze probe din care să rezulte neacordarea pretențiilor bănești.
Referitor la drepturile solicitate în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 128/1997, arată că reclamanții le-au primit începând cu data de 01.01.2008 în temeiul G 15/2008, deci instanța a dispus efectuare unei duble plăți.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate de recurentul Consiliul Local cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acestea este fondat față de următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului-recurent, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:
Chiar dacă nu consiliul local, ci primarul are calitatea de ordonator de credite, potrivit OUG nr.32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În baza HG nr. 538/2001, dată în aplicarea OUG nr. 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din HG nr. 538/2001 și OUG nr. 45/2003.
De asemenea, potrivit aceleiași hotărâri de guvern, execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, respectiv deschiderea creditelor bugetare pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face de către ordonatorul principal de credite, care este primarul unității administrativ teritoriale, căreia îi este arondată instituția de învățământ preuniversitar.
Este adevărat, că, după aprobarea legilor bugetului de stat, unele din venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale sunt repartizate de Consiliul județean, dar în final, derularea tuturor fondurilor pentru cheltuielile pentru salarii ale unităților de învățământ preuniversitar se face prin Consiliul local și Primar.
Având în vedere actele normative mai sus menționate, instanța apreciază că recurentul are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză întrucât aceasta are rolul de a asigura fondurile necesare plății salariului reclamanților.
Pe fondul cauzei, potrivit art. 50 alin.1 și 3 din Legea nr.128/1997, se prevede pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar acordarea tranșelor de vechime la salarizare stabilite de lege și a trei tranșe suplimentare care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
În speță, nu s-a făcut dovada aducerii a îndeplinire a acestor prevederi, respectiv a achitării în mod corespunzător a drepturilor salariale cuvenite intimaților - reclamanți cu titlu de tranșe suplimentare potrivit vechimii activității în învățământ.
Se dovedește însă întemeiat motivul de recurs vizând plata drepturilor salariale solicitate cu titlu de tranșe suplimentare de vechime pentru activitatea în învățământ pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2008.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.5 alin.2 din OG nr.15/2008, în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 vizând tranșele de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Ca atare, începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008 reprezentând tranșele suplimentare de vechime pentru activitatea în învățământ au fost incluse în coeficienții de multiplicare din anexa 2 privind personalul didactic din învățământul preuniversitar.
În consecință soluția aleasă de legiuitor începând cu această dată a fost de includere a tranșelor suplimentare de vechime în coeficienții de multiplicare, situație în care dreptul nu mai există de sine stătător, fiind inclus ca atare și acordat, așa cum rezultă și din adresa nr. 1211/12.02.2009 a Inspectoratului Școlar Județean
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al. 1 Cod procedură civilă, urmează a fi admis recursul declarat de pârât, va fi modificată în parte sentința civilă nr. 120/2009 a Tribunalului Galați, în sensul că vor fi înlăturate dispozițiile privind obligarea pârâților la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și plata diferențelor salariale aferente activității prestate pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2008.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în com., jud. G, împotriva sentinței civile nr. 120/21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.120/21.01.2009 a Tribunalului Galați în sensul că, drepturile salariale vor fi achitate reclamanților până la data de 1.01.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 30 Aprilie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /29.05.2009
:DC/2 ex/29.05.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:C-tin /
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
