Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4656/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2661/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4656/
Ședința publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup împotriva încheierii de ședință din data de 14.04.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA - Membru Grup prin apărător d-nul avocat Al. cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 63 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind intimații-reclamanți, -, și .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 09.06.2009 de către recurenta-pârâtă SC SA, în temeiul dispozițiilor art. 306 Cod proc. civ. o completare la motivele de recurs formulate în cauză prin invocarea unei excepții de ordine publică, respectiv excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman, precum și excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.(2) ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.(4) și (5), art.73 alin.(3) lit."p" și art.79 alin.(1) din Constituția României, revizuită.
Recurenta-pârâtă prin avocat, întrebată fiind, arată că din eroare a depus la dosar excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale cuprinse în art.298 alin.(2) ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul muncii, prin raportare la prevederile art.1 alin.(4) și (5), art.73 alin.(3) lit."p" și art.79 alin.(1) din Constituția României, revizuită.
Așa fiind, precizează faptul că nu înțelege să susțină excepția a cărei motivare a fost depusă prin serviciul "registratură" al secției pentru termenul de azi.
Curtea, din oficiu, pune în discuția recurentei-pârâte, prin avocat, o chestiune prealabilă și anume nulitatea încheierii civile recurate pentru nesemnarea încheierii de dezbateri - fila 102 fond - de către membrii completului de judecată.
Recurenta-pârâtă SC SA prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate din oficiu de către instanță.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității sentinței civile atacate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin încheierea din data de 14 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de pârâta SC SA, ca fiind inadmisibilă.
În considerente a reținut că examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul împlinirii cerințelor prevăzute de art. 29 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța a reținut că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, republicată "nu pot face obiectul excepției de neconstituționalitate prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
În cauza de față este neîndoielnic că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, conform căruia "pe data intrării în vigoare a prezentului cod, se abrogă orice alte dispoziții contrare".
Această excepție de neconstituționalitate a art.298 alin. 2 ultima liniuță din legea nr. 53/2003 a fost deja examinată și respinsă ca inadmisibilă de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 254/24.09.2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 149/10.03.2009, cu motivarea că autorul excepției pune în discuție de fapt modul de aplicare în timp a unor norme legale, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, aspecte ce țin de aplicarea legii ce revine instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale.
, atât timp cât Curtea Constituțională, cu motivarea precizată, a decis că excepția de neconstituționalitate a art. 298 alin. 2 ultima liniuță din legea nr. 53/2003 Codul muncii, este inadmisibilă, instanța de judecată nu mai poate aprecia că respectiva excepție este admisibilă.
Pe de altă parte, nu se poate invoca faptul că neexaminarea pe fond a unei asemenea cereri de către Curtea Constituțională nu probează îndeplinirea cerințelor art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât ar însemna să se interpreteze doar semantic, literal, citatele prevederi legale.
În fine, în condițiile în care această excepție a fost consacrată de Curtea Constituțională ca fiind inadmisibilă, nici nu se putea pune problema judecării cererii de sesizare în fața Curții, fiind de notorietate că inadmisibilitatea excepției are prevalență.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs SC SA - GRUP, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (în continuarea Legea nr.47/1992) dispune:
Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața
instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-
lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătura cu soluționarea
cauzei în orice faza a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecata ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fata instanței de judecata, în cauzele la care aceasta participă.
Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind
neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în față căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.
Din conținutul prevederilor legale mai sus menționate rezultă cu prisosință condițiile ce trebuie îndeplinite pentru invocarea excepției de neconstituționalitate a unei prevederi legale, respectiv:
Excepția să fie invocată în fața instanței judecătorești sau
tribunalului arbitral, condiție îndeplinită în cazul dedus judecății, întrucât prezenta excepție este invocată în fața Tribunalului Teleorman.
Excepția să aibă ca obiect prevederi legale cuprinse în Lege
(stricto sensu) sau în Ordonanță de Guvern, respectiv Ordonanță de Urgență a Guvernului, condiție îndeplinită prin faptul că se invocă neconstituționalitatea prevederilor legale cuprinse în art. 298 alin. 2 din Legea nr. 53/2003, dispoziții legale în vigoare la momentul invocării excepției.
Excepția să aibă în vedere prevederi legale ce nu au mai fost
declarate neconstituționale anterior, condiție ce este îndeplinită prin faptul că prevederile anterior menționate nu au fost declarate ca fiind neconstituționale de Curtea Constituțională.
Excepția să aibă ca obiect prevederi legale ce au legătură cu
soluționarea cauzei, condiție îndeplinită prin faptul că prevederile legale considerate de recurentă ca fiind neconstituționale antamează asupra modalității de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate în prezenta cauză. Dispozițiile din legea nr. 47/1992 vorbesc despre legătura dintre prevederile legale și soluționarea cauzei, or, modalitatea în care este soluționată excepția de necompetență teritorială influențează în mod covârșitor soluționarea generală a cauzei.
Soluționarea excepției de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea 168/1999 mai este în vigoare sau nu. În art. 298 alin. (2) din Codul muncii, sunt identificate/marcate cu liniuță actele normative abrogate expres, total sau parțial. Ultima liniuță este urmată de textul "orice alte dispoziții contare".
Această ultimă liniuță din art. 298 a constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o "abrogare implicită", ceea ce vădește pentru teoreticieni o vădita neinformare legislativă și reluarea unor teze vechi, dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și depășirea atributelor puterii judecătorești /exces de putere.
După intrarea în vigoare a Legii 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de abrogare, Decretul 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative.
Potrivit dispozițiilor art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementari de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate. Abrogarea poate fi totală sau parțială.
Dacă o normă de nivel inferior, cu același obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligație îi revine autorității care a emis prima actul.
În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Prin dispozițiile art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 rezultă că legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.
Față de situația juridică dedusă judecății - modalitatea de soluționare a excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman, respectiv conținutul prevederilor legale considerate ca fiind neconstituționale, este evident faptul că acestea din urmă antamează asupra modalității de soluționare a cauzei, având astfel o strânsă legătură cu obiectul dedus judecății.
Art. 298 alin. 2 ultima liniuță dispune că pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abroga: orice alte dispoziții contrare.
Dispoziții constituționale nesocotite de prevederile legale atacate:
- art.1 alin. 4: statul se organizează potrivit principiului echilibrului și separației puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale;
- art.1 alin.5: în România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie;
- art.73 alin.3 prin lege organică se reglementează: regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială.
- art.79 alin.1:Consiliul Legislativ este organ consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații.
Codul muncii (art. 298 alin. 2 ultima liniuță) nu poate modifica implicit prevederile legale cuprinse în Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, întrucât aceasta ar contraveni prevederilor legale cuprinse în Constituția României.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că la termenul de judecată din 23.06.2009 a invocat din oficiu, excepția nulității încheierii atacate, pentru nesemnarea încheierii de dezbateri din 08.04.2009 de toți membrii completului de judecată.
Într-adevăr, nesemnarea încheierii de dezbateri de membrii completului reprezintă un caz de nulitate necondiționată a hotărârii, ce atrage aplicabilitatea art. 105 alin. 1 pr. civ. întrucât nu se mai poate realiza controlul judiciar în ceea ce privește alcătuirea instanței, susținerile părților, dezbaterile, rezultatul deliberării, etc. astfel că, în baza art. 312 alin. 1-3 rap. la art. 304 pct. 5 pr. civ. va admite recursul, corelativ admiterii excepției nulității încheierii, pe care o va casa și va trimite cauza, spre rejudecarea cererii de sesizare a Curții constituționale la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității încheierii.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC "" SA împotriva încheierii de ședință din data de 14.04.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și de Contencios Administrativ și Fiscal - Complet Specializat Pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, și .
Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored:
2 EX./01.09.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
