Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4685/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1956/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4685/
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurențiiInspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Municipiului de Vede și Primăria - Instituția Primarului Municipiului de Vedeîmpotriva sentinței civile nr.3107 din data de 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiSindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal al ui de: și Școala cu Clasele I-VIII ",având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurențiiConsiliul Local al Municipiului de Vede și Primăria - Instituția Primarului Municipiului de Vede, prin avocat G în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 23.06.2009 depusă la dosar-fila 29, lipsind recurentulInspectoratul Școlar Județean Tși intimațiiSindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal al ui de: și Școala cu Clasele I-VIII ".
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 18.06.2009, întâmpinare din partea intimatului Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Curtea, în ședință publică, procedează la comunicarea întâmpinării formulată de intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T către reprezentantul legal al recurenților Consiliul Local al Municipiului de Vede și Primăria - Instituția Primarului Municipiului de Vede.
Recurenții Consiliul Local al Municipiului de Vede și Primăria - Instituția Primarului Municipiului de Vede, prin avocat G, interpelați fiind, arată că recursul declarat de Inspectorul Școlar Județean T, le-au fost comunicat.
Totodată, recurenții, prin avocat, învederează instanță că prin conținutul motivelor de recurs deduse judecății s-a strecurat o eroare de dactilografiere, în sensul că în mod greșit s-a indicat un alt număr de sentință și față de acest aspect, solicită a se lua act de faptul că recursul dedus judecății este formulat împotriva sentinței civile nr.3107 din 17.12.2009 și nu împotriva sentinței civile nr.2742 din 14.11.2008, cum din eroare s-a menționat.
Curtea, în ședință publică, ia act de precizarea formulată oral de către reprezentantul legal al recurenților Consiliul Local al Municipiului de Vede și Primăria - Instituția Primarului Municipiului de Vede și pe cale de consecință, având în vedere și celelalte elemente de identificare ale hotărârii recurate, constată că recursul declarat vizează sentința civilă nr.3107 din 17.12.2009 și nu sentința civilă nr.2742 din 14.11.2008.
Recurenții Consiliul Local al Municipiului de Vede și Primăria - Instituția Primarului Municipiului de Vede, prin avocat G, interpelați fiind, arată că nu au alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă recurenților cuvântul în susținerea și combaterea cererilor de recurs deduse judecății.
Recurenții Consiliul Local al Municipiului de Vede și Primăria - Instituția Primarului Municipiului de Vede, prin avocat G, având cuvântul, susțin oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, în mod nelegal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor două instituții, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu a apreciat asupra dispozițiilor legale cât și asupra celor arătate prin conținutul întâmpinării formulate, creând astfel o confuzie în sensul că atât Consiliul Local cât și Primăria Municipiului de Vede nu pot fi obligați la plata acestor drepturi salariale, dat fiind faptul că unitatea angajatoare având patrimoniu propriu, trebuia obligată la plata acestor drepturi salariale.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, schimbarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului de Vede cât și a Primăriei - Instituția Primarului Municipiului de Vede.
Cât privește recursul formulat de recurentul Inspectoratul Școlar Județean T, recurenții Consiliul Local al Municipiului de Vede și Primăria - Instituția Primarului Municipiului de Vede, prin avocat G, pune concluzii de admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și motivat în scris.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3107 din data de 17.12.2008, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru de în contradictoriu cu pârâții Școala cu Clasele I-VIII ", Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Municipiului de Vede și Primăria - Instituția Primarului Municipiului de Vede, așa cum a fost precizată; au fost obligați pârâții să plătească ui de, drepturile salariale cuvenite și neachitate constând în sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru perioada 01.01.2006 - 13.03.2008, sumă reactualizată cu indicele de inflație la data plății efective; s-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind plata în continuare a acestui spor și au fost obligați pârâții la plata sumei de 300 lei, către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, reclamanta este încadrată bibliotecar la Școala cu clasele I-VIII " din R de Vede, județul T, funcție didactică auxiliară potrivit art.6 alin.1 din Legea nr. 128/1997.
Art.48 alin.1 din acest act normativ prevede că salariul personalului didactic se impune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Potrivit art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002, personalul din biblioteci care lucrează în depozite de carte, colecții care includ bunuri ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, laboratoare de restaurare și conservare a cărții sau cei care asigură servicii de împrumut la domiciliu ori în spitale, aziluri de bătrâni și în orfelinate, beneficiază pentru condiții periculoase sau vătămătoare de un spor de până la 15% din salariul de bază, care face parte din acesta.
Tribunalul a constatat că din fișa postului rezultă că reclamanta lucrează în depozite de carte și asigură servicii de împrumut la domiciliu, situație față de care sunt aplicabile prevederile art.51 alin.3 din Legea nr.334/2002 și ca atare dreptul la sporul solicitat se justifică prin natura muncii prestate de bibliotecar și care poate fi generatoare de pericol și vătămare a stării sănătății, așa cum rezultă din buletinul de analiză.
În ce privește cuantumul sporului, tribunalul l-a apreciat ca fiind la limita maximă de 15% calculat la salariul bază, prin acestea asigurându-se o compensare diferențiată între bibliotecari în funcție de situația concretă a locului de muncă și cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin.2 in Legea nr.53/2003, privind perioada 01.01.2006- 13.03.2008, sumele calculate cu acest titlu urmând a fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Considerând că reclamanta nu poate solicita plata unor drepturi salariale ca reprezentând contraprestația unor activități pe care nu le-a desfășurat, tribunalul a respins ca nefondat capătul de cerere al acțiunii privind plata în continuare a sporului solicitat.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Municipiului de Vede, Primăria - Instituția Primarului Municipiului de Vede.
În motivarea recursului său recurentul pârât Inspectoratul Școlar Județean Tas usținut ca prim motiv de recurs faptul că instanța de fond a respins nelegal excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea ca statele de funcții din unitățile școlare sunt aprobate de Inspectoratul Școlar Județean T ca autoritate ierarhic administrativa, având, totodată, atribuții de coordonare a activității școlare din rețea.
Recurentul a arătat că între Inspectoratul Școlar și reclamantă nu există un raport juridic de muncă, un contract individual de muncă și nici un raport juridic fiscal, Inspectoratul Școlar Județean T nu are calitatea de angajator, nu este plătitorul si nici finanțatorul, privind plata salariilor personalului didactic auxiliar, ordonatorul de credite principal fiind, potrivit Legii bugetului anual, primarul localității, raportat si la prevederile Legii 215/2001 și Legii 128/1997.
Pe fondul cauzei recurentul a susținut că prima instanța a extins efectele juridice ale unei legi speciale privind bibliotecile, respectiv art. 51 alin 3 din Legea 334/2002, republicata si modificata asupra altei legi speciale, Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic care reglementează exhaustiv la art. 49 drepturile bănești ale personalului didactic auxiliar, categorie din care face parte si reclamanta.
Faptul că prevederile art. 146 din statutul personalului didactic (coroborat cu art. 1 alin 2 din Codul Muncii ) ca lege speciala face trimitere pentru completare la legislația muncii cu caracter general, nu justifica admiterea acțiunii, întrucât legea bibliotecilor este tot o lege speciala, iar Legea 128/1999 privind Statutul personalului didactic dispune altfel, in sensul că bibliotecarii din învățământ, ca personal didactic auxiliar beneficiază de anumite sporuri la salariul de baza, pe care le nominalizează, de exemplu: spor de suprasolicitare nervoasa in procent de 3% pentru fiecare grad sau treapta profesionala, după caz, spor pentru stabilitate in învățământ - 15%, vechime neîntreruptă - 10 ani.
Recurentul a susținut că legiuitorul nu a înțeles să acorde bibliotecarilor din învățământ, acest spor la adoptarea legii si nici la modificările ulterioare, având în vedere numărul redus al volumelor de carte din bibliotecile școlare, biblioteci unde a fost eliminată cartea veche producătoare de mucegaiuri, alți agenți patogeni, norma de timp, cat si specificul activității cu rulaj de cititori inferior marilor biblioteci si depozite de carte, care includ ediții autentice, unde se justifica acordarea sporului de 15%, neputându-se pune semnul egalității între o biblioteca sau depozit național cum este Biblioteca Academiei si o biblioteca școlara unde bibliotecarul desfășoară o activitate redusa ca timp si ca efort psihic, intelectual, biologic.
Recurentul a apreciat că instanța s-a substituit angajatorului care este unitatea școlara, parte in contractul de munca depășindu-si puterile judecătorești in privința determinării câtimii sporului acordat intre limita minima si maxima, respectiv intre 1 si 15 la.
Recurentul a criticat obligarea sa la plata sporului pentru condiții de munca vătămătoare pe o perioada retroactiva de trei ani, in lipsa unui prejudiciu material efectiv cert, determinat, născut, actual și a susținut a fost obligat la plata sporului in condițiile neefectuării unei expertize a gradului de nocivitate a locului de munca, anterior nașterii dreptului material la acțiune, respectiv cu trei ani in urma, în condițiile în care în speță nu operează prezumția legii privind nocivitatea locului de munca.
Recurentul a criticat și obligarea sa la cheltuieli de judecata, onorariu avocat, in lipsa de acte, chitanțe din care sa rezulte plata cheltuielilor de avocat, efectuata personal si direct de către reclamanta, parte procesuala activa in cauza, cunoscând ca terțul reprezentant al reclamantei T, nu poate beneficia de despăgubiri pentru onorariul de avocat, achitat, neavând calitate de parte procesuala in cauza, iar eventualele cheltuielile ale acestuia pot fi făcute cu caracter de donație, acte cu titlu gratuit, nerambursabile, necompensate, suportate din cotizațiile membrilor de. Aceasta deoarece un cu personalitate juridica in calitatea sa de reprezentant legal al membrilor săi de, nu se identifica cu un cabinet de avocatura sau asociație de avocați.
În motivarea recursului declarat, Consiliul local de Vede susținut că a instanța a respins nejustificat excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care sporul pretins constituie o cheltuială de personal cuprinsă în finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat, ce se înscrie în bugetul de venituri și cheltuieli.
Recurentul a invocat dispozițiile art. 167 alin (13) din Legea nr. 84/1995 și a susținut că niciuna dintre atribuțiile autorităților publice locale prevăzute in art.20 din Legea nr. 273/2006 nu se refera la stabilirea, calcularea si plata unor sporuri personalului didactic auxiliar din unitățile de învățământ preuniversitar de stat. Sporul pretins de reclamanta se stabilește de către directorul unității de învățământ preuniversitar de stat in care aceasta este încadrata in munca și se plătește de către persoana juridica angajatoare, in speța, de către unitatea de învățământ preuniversitar de stat cu care reclamanta are încheiat contract individual de munca.
Recurenta a susținut că ar putea sta in judecata doar in situația in care nu ar prevedea in bugetul unității administrativ teritoriale prin care se face finanțarea de baza a învățământului preuniversitar, sumele necesare plații sporului pretins. Însă aceste sume se prevăd în bugetul local pe baza fundamentării făcute de angajator, adică de unitatea de învățământ preuniversitar de stat cu care reclamanta are încheiat contract individual de munca.
Recurentul a invocat si excepția prematurității acțiunii reclamantei, cu motivarea că niciodată până in prezent, unitatea de învățământ angajatoare nu a fundamentat sumele necesare plații sporului pretins de reclamanta, astfel încât acestea să fie cuprinse în bugetul local, și, pe cale de consecința, nu i se poate imputa neîndeplinirea vreunei obligații de plata fata de reclamanta.
Recurenta a invocat și excepția lipsei capacității de folosința fata de acțiunea cu caracter personal patrimonial a reclamanților cu motivarea că este o autoritate publica, organ al administrației publice locale cu drept de a hotărî in cadrul competentelor stabilite prin lege, ce nu are personalitate juridica. juridica au, potrivit prevederilor art.21 alin.1 din Legea nr. 215/2001 actualizata, unitățile administrativ teritoriale.
In exercitarea acestui drept, a susținut recurenta, poate adopta acte administrative de autoritate denumite hotărâri, in calitatea sa de purtător al autorității administrației publice locale, si nu de persoana juridica de drept civil.
Ca atare, doar unitățile administrativ teritoriale, care beneficiază de personalitate juridica pot sta ca parat în litigiile cu caracter personal patrimonial, nu si autoritățile administrației publice locale.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond a obligat in solidar, autorități locale, organe ale administrației de stat teritoriale, unități de învățământ la plata unor sume de bani către salariați ai unor unități de învățământ situate pe raza administrativ teritoriala a mai multor localități.
În motivarea recursului său, recurenta Primăria Municipiului de Vede a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că reprezintă o structură fără capacitate procesuală de folosința și a menționat în acest sens prevederile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată.
Recurenta a susținut că sporul pretins de reclamanta se stabilește de către directorul unității de învățământ preuniversitar de stat in care aceasta este încadrata in munca. Cum potrivit legii, primăria are sarcina de a duce la îndeplinire hotărârile consiliului local si dispozițiile primarului, aceasta nu poate fi obligata sa la îndeplinire si deciziile directorului unității de învățământ preuniversitar prin care, in calitate de ordonator terțiar de credite, acesta stabilește drepturile salariale ale personalului didactic cu care are încheiat contract individual de munca, sau mai rău, sa poată fi obligata la a suplini voința juridica a unității de învățământ angajatoare.
Calitatea primăriei de structura funcțională nu subsumează personalitatea juridica civila, care aparține persoanelor juridice de drept public (comuna, orașul, județul).
Cât privește "instituția primarului", recurenta a arătat că această sintagmă nu are o consacrare constituționala sau legala.
Recurenta a criticat și faptul că instanța de fond a obligat in solidar, autorități locale, organe ale administrației de stat teritoriale, unități de învățământ.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul Inspectoratului școlar, acesta este nefondat. Astfel, în condițiile în care instanța fondului a reținut că intimata reclamantă ocupă funcția de bibliotecar, fiind încadrată în conformitate cu art. 6 alin.1 lit.a din Legea nr. 128/1997 în categoria personalului didactic auxiliar, devine aplicabil art.142 lit.g și l din Legea nr. 84/1995, republicată, ce stabilește printre atribuțiile inspectoratelor școlare și pe cele legate de coordonarea încadrării cu personalul necesar al unităților de învățământ și de coordonare a activității bibliotecilor din școlile subordonate. Prin urmare în cauză se reține existența unei identități dintre persoana recurentei pârâte inspectorat școlar și titularul obligației în raportul juridic dedus judecății; chiar dacă inspectoratul școlar nu are calitatea de angajator, acesta, având susmenționatele atribuții potrivit legii, are și calitate procesuală pasivă în cauză chiar și în privința personalului didactic auxiliar. Totodată, inspectoratele școlare aprobă statele de funcțiuni ale unităților de învățământ, inclusiv salarizarea funcției, astfel încât sunt nefondate criticile recurentei pârâte pe acest aspect.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, pe care le-a identificat corect, reținând în mod legal și temeinic că, în lipsă de stipulație contrară, personalul didactic auxiliar beneficiază și de alte drepturi salariale suplimentare stabilite în favoarea sa, respectiv de drepturile prevăzute în Legea bibliotecilor nr. 334/2002. Astfel, bibliotecarii din bibliotecile școlare îndeplinesc cel puțin două dintre condițiile alternative și nu cumulative prevăzute de art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334/2002, în sensul că lucrează în depozite de carte și asigură serviciul de împrumut la domiciliu, ceea ce rezultă fără dubiu din conținutul fișei postului, aprobată prin Ordinul nr. 3522/2000 al Ministrului educației naționale, unde se prevede că bibliotecarul răspunde de gestiunea, securitatea și buna păstrare a colecțiilor pe care le depozitează, împrumută și organizează, precum și de recuperare la timp a publicațiilor împrumutate.
Cât privește câtimea sporului, în lipsa unui acord între părți, Curtea reține că instanța de fond s-a încadrat în limita prevăzută de lege.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a apreciat asupra acordării drepturilor pretinse în termenul de prescripție de 3 ani de la data introducerii acțiunii, dat fiind subzistența aceluiași temei legal pentru întreg intervalul de timp în care a fost pretins.
Nici critica referitoare la lipsa unei expertize a gradului de nocivitate nu este fondată întrucât, în privința susmenționatului spor, nu au relevanță buletinele de determinare a condițiilor de muncă prevăzute de art. 8 lit.a din HG nr. 281/1993 și Regulamentul comun al Ministerului Muncii și al Ministerului Sănătății de aplicare a acesteia, procedura fiind inaplicabilă în cauză, deoarece condițiile vătămătoare de muncă ale bibliotecarilor sunt prezumate legal iar această dispoziție apare în raport de cea prevăzută pentru bibliotecari ca normă generală, exclusă de la aplicare de art. 51 al.3 din Legea nr. 334/2002.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art. 274 cod proc. civilă obligând partea căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în condițiile în care mandatul prezumat de art. 28 din Legea nr. 54/2003 permite ului să apere drepturile membrilor săi prin apărători proprii sau aleși iar acesta a făcut dovada cheltuielilor efectuate, cu chitanța fiscală depusă la dosarul de fond.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, pe baza probelor administrate și a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, pronunțând sub acest aspect, o hotărâre legală și temeinică.
În ceea ce privește însă recursurile declarate de instituțiile administrației publice locale Curtea apreciază că acestea sunt fondate.
Astfel, critica recurentelor în sensul că au fost în mod greșit obligate în solidar la plata drepturilor salariale pretinse de angajatul unității școlare este întemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 167 din Legea 84/1995 finanțarea instituțiilor de învățământ se realizează din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
În aceste condiții consiliul local, la propunerea primarului, aprobă bugetul local, conform art. 36 alin. 4 din Legea 215/2001, precum și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar, primarul fiind cel care, în conformitate cu dispoz. art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, are calitatea de ordonator principal de credite.
În consecință, din analiza textelor legale menționate, față de faptul că finanțează unitățile de învățământ, rezultă că recurentele au atribuții înalocareafondurilor necesare efectuării plății, atribuții distincte de cele ale directorului unității de învățământ ca ordonator terțiar de credite sau ale inspectoratului școlar, în sarcina cărora este inclusă direct o obligație de calcul și de plată a drepturilor salariale.
Prin urmare Curtea apreciază că nu există identitate între recurente și debitorul obligației de plată și nici nu este reglementată o solidaritate pasivă între aceste părți astfel că nu pot fi obligate alături de angajatori la plata sumelor de bani pretinse de reclamantă, astfel cum a dispus instanța de fond. În sarcina lor poate fi reținută cel mult o obligație de a face, respectiv cea de alocare fonduri, însă instanța de fond nu a fost investită cu soluționarea unei astfel de cereri.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a primăriei, Curtea reține că într-adevăr aceasta este o structură funcțională fără nicio atribuție în materia finanțării învățământului preuniversitar, însă în cauză a fost citată ca parte Instituția primarului, primarul, ca autoritate a administrației publice locale, având personalitate juridică.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două recurente, sens în care va admite recursul acestora, în baza art. 304 pct. 9 cod proc. civilă, va modifica în parte sentința în baza art. 312 alin. 1 cod proc. civilă în sensul că va respinge acțiunea împotriva acestora, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, menținând celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către recurentulInspectoratul Școlar Județean Tîmpotriva sentinței civile nr.3107 din data de 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiConsiliul Local al Municipiului de Vede, Primăria - Instituția Primarului Municipiului de Vede, Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal al ui de: și Școala cu Clasele I-VIII ".
Admite recursurile formulate de către recurenteleConsiliul Local al Municipiului de Vede și Primăria - Instituția Primarului Municipiului de Vedeîmpotriva sentinței civile nr.3107 din data de 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiInspectoratul Școlar Județean T, Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în calitate de reprezentant legal al ui de: și Școala cu Clasele I-VIII ".
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului de Vede și a Primăriei - Instituția Primarului Municipiului de Vede și respinge acțiunea îndreptată împotriva acestor pârâți, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,
Dact.: /2ex.
25.08.2009
Jud. fond.:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
