Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 47/

Ședința publică din 09 Ianuarie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursurilor declarate de Ministerul Educației, Cercetării și T, Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și de Consiliul local S și Primarul municipiului S, împotriva sentinței civile nr.1609 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile au fost declarate în termenul prevăzut de lege, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.

Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.1609 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar județean M;

- a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul "Spirtu ", în contradictoriu cu pârâții Școala Generală nr.6 S, Inspectoratul Școlar Județean M, Primarul municipiului S și Consiliul Local al municipiului S;

- a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale reprezentând creșterea salarială prevăzută de Legea 220/2007, începând cu data de 01.01.2007-20.07.2007;

- despăgubirile astfel acordare au fost actualizate în funcție de rata inflației calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului;

- respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție și excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor;

- a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean M, în contradictoriu cu chemații în garanție Ministerul Educației, Cercetării și T și Ministerul Economiei și Finanțelor;

- a obligat chemații în garanție să aloce în favoarea reclamanților fondurile necesare drepturilor salariale solicitate de reclamanți.

În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu privire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:

Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art. 2, art. 31 alin. 2 și art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.

Ministerul Economiei și Finanțelor dispune de calitate procesuală pasivă, conform dispozițiilor art. 16 din nr.HG 2192/2004 și art. 13 din cap. IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar.

În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadre didactice în învățământul preuniversitar, având grad didactic I, iar prin anexa nr. 2 nr.OG 11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.

Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.

În concluzie, prin Legea nr.220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.

Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare ("facta praeterita") constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o "facta pendentia" și o "facta futura", constând în situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.

Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art. 161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.

În consecință, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.

Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Ministerul Educației, Cercetării și T, Consiliul local S și Primarul municipiului

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă față de Ministerul Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

În drept, s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța de fond a nesocotit faptul că o cerere de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu, reclamant și ceilalți pârâți, pe de o parte, și Ministerul Economiei și Finanțelor, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.

Împrejurarea că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde pentru elaborarea bugetului de stat nu poate constitui temeiul obligării acestei instituții la plata drepturilor de natură salarială pretinse de reclamanta intimată.

În ceea ce privește acordarea diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2007 - 01.07.2007, în procent de 10% din salariul de bază, prevăzut de Legea nr. 220/2007, pentru aprobarea nr.OG 11/2007, recurentul a susținut că pretențiile reclamantei sunt nefondate și contrare principiului neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile art.1 din Codul civil și ale art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece legea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 17 iulie 2007, intrând în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituție, la 3 zile de la acest moment. Prin urmare, sporul pretins de reclamantă se impune a se aplica începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, iar nu și pentru perioada anterioară.

Pârâtul Ministerul Educației,Cercetării și Tai nvocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, solicitând modificarea integrală a sentinței atacate, iar ulterior rejudecării, respingerea acțiunii ca nefondată.

O primă critică vizează respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, susținându-se că, în exercitarea atribuțiilor cei îi revin, conform prevederilor nr.HG 366/2007, ministrul educației, cercetării și tineretului emite ordine și instrucțiuni, în condițiile legii și nu este nici angajator al cadrelor didactice și nici ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat.

De asemenea, soluția primei instanțe a fost contestată și sub aspectul rezolvării date fondului litigiului, susținându-se că prevederile Legii nr. 220/2007 au fost interpretate în contradicție cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, în condițiile în care, din cuprinsul acesteia nu rezultă că noii coeficienți de multiplicare se aplică de la 1 ianuarie 2007, iar nu de la data intrării în vigoare a legii.

Pârâții Consiliul Local S și Primarul municipiului S, au solicitat modificarea ei integrală, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că pretențiile reclamanților sunt nefondate și contrare principiului neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile art.1 din Codul civil și ale art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece legea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 17 iulie 2007, intrând în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituție, la 3 zile de la acest moment. Prin urmare, sporul pretins de reclamanți se impune a se aplica începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, iar nu și pentru perioada anterioară.

S-a mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 1 din HG nr. 281/1993, salarizarea personalului din unitățile bugetare se face de la bugetul public național, iar nu de la bugetul local, situație în care recurenții nu dispun de calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta aparținând Ministerului Economiei și Finanțelor, în virtutea prevederilor Legii nr. 50/2002 și ale nr.HG 208/2005 și nr. 386/2007, precum și Inspectoratului Școlar Județean, care, potrivit legislației specifice, are atribuții în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești cuvenite personalului didactic.

Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 indice 1 și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, astfel că vor fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:

Ministerul Economiei și Finanțelor este responsabil pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat în temeiul dispozițiilor art. 167 alin.1 și 2 din Legea nr. 84/1995, conform cărora această operațiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, finanțarea cuprinzând atât, finanțarea de bază, cât și finanțarea complementară. Or, potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.

Aceeași responsabilitate a Ministerului Economiei și Finanțelor derivă, pentru perioada aflată în litigiu, și din prevederile art. 14 alin. 4 din Legea nr. 486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, precum și din cele ale art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pârâtul-recurent coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.

În plus, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.

Din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.

În ce privește chemarea în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și T, Curtea apreciază că trebuie avut în vedere că potrivit dispozițiilor art.167 alin.2 din Legea nr. 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin. 3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.

Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Școlar Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect al prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul lor.

Nu în ultimul rând, Ministerul Educației, Cercetării și T este semnatar al contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind responsabil, așadar, de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract.

În altă ordine de idei, potrivit art. 4 lit. d și s din nr.HG 366/2007, Ministerul Educației, Cercetării și T are atribuții privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile în domeniul învățământului (incluzând și politicile salariale), și asigură modul de formare și utilizare aresurselorumane, materiale șifinanciare,necesare realizării procesului de învățământ și educație.

Cu privire la recursul formulat de Consiliul local S și Primarul municipiului S:

Chiar dacă între reclamanți și pârâții recurenți nu există raporturi juridice de muncă, nu se poate susține cu succes că aceștia nu au calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care acestea aparțin, astfel cum dispun prevederile art. 1 din nr.HG 538/2001 și ale art. 167 din Legea nr. 84/1995.

În plus, față de dispozițiile art. 36 și 63 din Legea nr. 215/2001, cei doi pârâți sunt implicați în procedura întocmirii și aprobării bugetului local, iar în calitate de autorități administrative cu organe proprii de conducere, au și atribuții specifice legislației finanțelor publice, fiind în mod inerent angrenați în procedura de efectuare către reclamanți a plății diferențelor salariale obținute de aceștia prin hotărârea judecătorească supusă examinării.

Prin urmare, în mod greșit se susține excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul și Consiliul Local

În ceea ce privește majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007 se constată, de asemenea, că prima instanță a dispus în mod corect acordarea acestora, nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, invocat de către pârâții-recurenți, deoarece prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.

Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.

Față de cele ce preced, recursurile deduse judecății se constată a fi neîntemeiate, astfel că, nefiind incident motivul de nelegalitate invocat și neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va dispune, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursurile declarate de Ministerul Educației, Cercetării și T, Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor și de Consiliul local S și Primarul municipiului S, împotriva sentinței civile nr.1609 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 Ianuarie 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat	Judecător,	Judecător,
Grefier,

Red.AV

Tehnored. CC/2 exp.

19.01.2009

Red.

Asist.jud.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil: