Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4705/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4705
Ședința publică din data de 08 Iulie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 408/03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Guvernul României, Ministerul Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l t, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 408/03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- s-au admis excepțiile invocate de Guvernul României, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării privind lipsa calității procesuale pasive și capacității juridice civile și s-a respins acțiunea reclamanților față de acești pârâți, ca neîntemeiată.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, - MANDATAR, și au fost obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL OLT și CURTEA DE APEL CRAIOVA, la plata drepturilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007, față de decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007 față de martie 2007 și 11% începând cu 01 octombrie 2007 față de septembrie 2007, actualizate la data plății efective
Pentru a se pronunț astfel, instanța a reținut:
Deși se invocă lipsa competenței materiale a instanței s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 544/2004, obiectul cererii dedus judecății reprezintă creșterile salariale ca urmare a aplicării Ordonanței Guvernului 10/2007.
Astfel, instanța a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, (unități bugetare, care sunt finanțate de la bugetul de stat), raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispozițiilor art.1 și art. 295 alin. 2 din acest cod.
În speță, este fără putință de tăgadă apartenența reclamanților la personalul din unitățile de justiție (unități bugetare), în calitate de personal auxiliar de specialitate la Tribunalul O l
Însă, printr-o o serie de acte normative (G nr. 10/2007; G nr. 11/2007; G nr. 16/2007; G nr. 27/2007; Legea nr. 232/2007; G nr. 8/2007; G nr. 20/2007; G nr. 23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat de majorările salariale anuale pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Aceste majorări au fost aplicate discriminatoriu sub aspectul categoriei socio - profesionale, respectiv: demnitarii (art.1 din G nr.10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art. 1 din G Nr. 10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art. 3 alin. 3 din G nr. 10/2007; personalul Curții de Conturi (art. 2 din G nr. 27/20007); personalul contractual din unitățile bugetare (art. 1 din G nr. 10/2007); personalul auxiliar din justiție (art. 31 din G nr. 8/2007.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă.
Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexările salariale anuale. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din sistemul judecătoresc, sub aspectul primirii unui salariu, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
În concluzie, prin neacordarea adaosurilor salariale constând în majorările anuale, reclamanții sunt în mod evident discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalului din același sistem.
Astfel, reclamanții sunt discriminați în sensul art. 2 alin. 1-3, art.6 din OG nr. 137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor și a acestui adaos ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională ce a beneficiat de creșteri salariale în anii 2006-2007, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art.2 alin.1 din OG nr.137/2000).
Ca atare, existența discriminării directe a reclamanților rezultă și din dispozițiile: art. 7 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare); art. 7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art. 14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenție (care interzic discriminările; art.5, art.6, art.8, art.39 alin. 1 lit. a, art. 40 alin. 2 lit. c și lit. f, art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art.1 din Legea nr. 53/2003; art. 20, art. 16 alin. 1, art. 53 și art. 41 din Constituție (care garantează aplicarea principiului nediscriminării și în raport cu dreptul la salariu, drept care face parte din conținutul complex al dreptului constituțional la muncă și care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).
Potrivit art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art. 2 al.1 G nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor
omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Având în vedere dispozițiile art. 137 cod procedură civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în temeiul art. 27 din OG nr. 137/2000.
De asemenea, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O, având în vedere că între reclamanți și pârât, nu există raporturi juridice de muncă.
S-a admis și excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României, având în vedere prevederile constituționale și cele ale Legii 90/2001, modificată și completată, în sensul că raporturile juridice la care participă sunt numai raporturi administrative care se, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voință a acestui organ al administrației publice centrale.
Față de aceste considerente privind excepțiile invocate, a fost respinsă acțiunea față de acești pârâți.
În ceea ce privește fondul cauzei, având în vedere considerentele de mai sus, instanța a obligat Ministerul Justiție, Tribunalul Olt și Curtea de APEL CRAIOVA la plata creșterilor salariale prevăzute de OG 10/2007 către reclamanți, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Împotrivaacestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților criticând soluția instanței pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut în principal, lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Libertăților cu motivarea că acesta nu deține atribuții în domeniul stabilirii politicii salariale și cu atât mai puțin în domeniul corelării creșterilor salariale solicitate de intimații reclamanți.
Pe fond, recurentul a arătat că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești a beneficiat, prin legea sa specială de salarizare de majorări salariale în cote procentuale identice cu cele reglementate în OG 10/2007 pentru personalul contractual și funcționarii publici, astfel încât nu se poate vorbi de o discriminare în privința consecințelor deprecierii monedei naționale.
Un ultim motiv de recurs vizează efectele deciziilor Curții Constituționale care au statuat în mod constant, în cursul anului 2008, faptul că instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât dacă s-ar recunoaște astfel de atribuții s-ar încălca principiul separației puterilor de stat.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, aceasta nu poate fi reținută în speță deoarece Ministerul Justiției și Libertăților a fost chemat în judecată nu în virtutea competențelor sale în domeniul politicii salariale, ci în calitatea sa de ordonator principal de credite cu atribuții în asigurarea fondurilor bănești pentru plata drepturilor salariale.
Cât privește fondul litigiului așa cum rezultă din prevederile OG 8/2007 aprobată prin Legea 247/2007, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești a beneficiat de aceleași creșteri salariale, în aceleași perioade ale anului 2007, ca și personalul salarizat prin OG 10/2007, astfel încât nu se poate discuta de o discriminare pe tărâm salarial, ca urmare a acoperirii deprecierii monedei naționale, între diferitele categorii de personal bugetar.
Creșterile salariale s-au acordat deopotrivă acestor categorii, fie prin legile speciale de salarizare fie prin acte normative comune personalului contractual și funcționarilor publici.
Scopul acestor reglementări a fost acela de a se asigura protecția acestor categorii, datorită devalorizării în timp a monedei naționale, prin indexarea periodică a valorii sectoriale, în procente stabilite, astfel încât să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
În contextul speței, trebuie avută în vedere, ca valoare de principiu, jurisprudența recentă a Curții Constituționale a României, conform căruia instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Așa fiind, în conformitate cu art. 312 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica sentința în tot, respingând acțiunea în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.408/03.04.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Guvernul României, Ministerul Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul O l t, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința în tot, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08.07.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 ex./ 19 august 2009
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
