Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4807/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1830/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4807R
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.118 din 21.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic ce depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la dosar recurentul Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție a depus prin serviciul registratură la data de 23.06.2009, concluzii scrise.
Curtea constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat,respingerea recursului formulat de recurentul Ministerul Public - Parchetul De Pe Lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție. Depune copia OUG nr.71/2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.118 din 21.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, să plătească reclamantului drepturi bănești reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, pentru perioada septembrie 2004 - la zi, sumă la care se aplică dobânda legală, de la data scadenței până la data plății efective, s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului, s-a respins ca efect al prescripției dreptului material la acțiune pretențiile aferente lunii august 2004 și s-a respins, ca neîntemeiate, restul pretențiilor reclamantului.
Prin aceeași sentință, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, să aloce Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fondurile necesare efectuării plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin Decizia nr.21 din data de 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție invocată în cuprinsul acțiunii și în susținerea ei, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că, în interpretarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OUG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
În considerentele acestei decizii, s-a reținut că prin Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să completeze și să modifice iar nu să abroge Legea nr.50/1996, nici total nici parțial, după cum nu a fost abilitat nici să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996, care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, magistraților asistenți și celorlalte categorii de personal.
Cu toate acestea, prin art.IX alin.1 paragraf 1 din OG nr.83/2000, s-au abrogat dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, fiind depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României și fiind astfel încălcate dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituție.
Cum această decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanțe conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă și cum reclamantul are calitatea de procuror, înseamnă că i se cuvine recunoașterea dreptului la plata sporului de risc și suprasolicitare solicitat, aferent perioadei septembrie 2004 la zi.
Prima instanță a admite și cererea accesorie a reclamantului vizând acordarea dobânzii legale la drepturile bănești principale. Astfel, pentru asigurarea reparării integrale a prejudiciului creat prin întârzierea în acordarea sumelor la nivelul sporului pretins, sunt aplicabile dispozițiile art.1088 Cod civil, care statuează că creditorul obligației având ca obiect o sumă de bani, nu poate pretinde drept echivalent al prejudiciului creat prin întârzierea la executare, decât dobânda stabilită de lege.
Cât privește data de la care se acordă dobânda, aceasta nu poate fi decât data scadenței, față de natura salarială a despăgubirilor pretinse, rezultate din raporturi juridice de muncă, ceea ce pune debitorul angajator de drept în întârziere. Sub acest aspect, reglementarea civilă a dobânzii și data de la care curge aceasta, respectiv de la data cererii de chemare în judecată, este aplicabilă în materia raporturilor de muncă numai în subsidiar și în măsura în care nu contravin principiilor fundamentale ale egalității de tratament, protecției salariaților și bunei credințe ce guvernează aceste relații.
Instanța de fond a respins însă cererea reclamantului de a i se acorda și actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflație, întrucât acordarea atât a actualizării cât și a dobânzii legale ar determina o dublă reparație a aceluiași prejudiciu, reprezentând o îmbogățire fără justă cauză. În plus, dobânda legală calculată conform art.3 din OG nr.9/2000, modificată și aprobată prin Legea nr.356/2002, este stabilită în funcție de nivelul ratei de scont a Băncii Naționale a României, ceea ce reflectă implicit mărimea inflației.
De asemenea, s-a respins și capătul de cerere de acordare a drepturilor bănești cu titlu de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru viitor, deoarece în materie de drepturi salariale nu există temei pentru acordarea pentru perioada de timp următoare, întemeiat pe prezumția că angajatorul nu-și va respecta obligația de plată. Este de notat faptul că salariul reprezintă echivalentul muncii prestate, este o prestație periodică, scadentă cel puțin o dată pe lună, dar succesivă, iar acordarea și valoarea acesteia sunt condiționate de menținerea reclamantului în funcția actuală de exercitare a atribuțiilor funcției de magistrat, păstrarea aceluiași regim salarial. În concluzie, obligația viitoare pretinsă de reclamant nu este certă, iar prin natura ei nici exigibilă.
În aplicarea art.1 din Decretul nr.92/1976, față de natura salarială a sporurilor acordate, pentru care angajatorul urmează a reține și vira contribuțiile către fondurile de asigurări sociale de stat, Curtea va obliga angajatorul reclamantului să efectueze în carnetul de muncă al acestuia, mențiuni corespunzătoare asupra drepturilor salariale acordate prin prezenta hotărâre.
Întrucât în ședința publică din 21.10.2008, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente lunii august 2004, acestea au fost respinse ca efect al prescripției.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 pr.civ. recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor iar argumentele prezentate de către instanță nu pot fi considerate ca o motivare a hotărârii în sensul art.261 alin.1 pct. 5 pr.civ.
S-a mai arătat și faptul că în speță s-a creat o confuzie între Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Economiei și Finanțelor ca organ de specialitate al administrației publice centrale, aflat în subordinea Guvernului care aplică strategia și Programul de Guvernare în domeniul economiei și finanțelor publice.
Recurentul a mai arătat și faptul că, în speță, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a făcut dovada existenței faptului că Ministerul Economiei și Finanțelor ar avea o obligație de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care ar pierde procesul, iar cererea de chemare în garanție fiind inadmisibilă, iar, pe de altă parte, legiuitorul reglementat prin OUG nr.22/2002 modalitatea de executare a obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, ce reprezintă singurul mijloc legal de plată a sumelor stabilite prin titluri executorii, la care sunt obligate instituțiile publice.
S-a mai arătat și faptul că, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin programul de guvernare pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, calitate pe care o are și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.
S-a mai făcut referire și la dispozițiile OUG nr.75/2008 și a Ordinului nr.3774/2008, conform cărora fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale restante urmează să fie alocate prin legile de rectificare și prin legea bugetului.
Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că efectele aplicării Deciziei nr.21 din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție încetează după data de 3 02. 2007 când a intrat în vigoare OG nr.8/2007 care a abrogat în mod explicit întreaga Lege nr.50/1996 deci și art. 47.
Sentința instanței de fond a mai fost criticată și sub aspectul aplicării dobânzii legale, arătându-se că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca instituție bugetară nu poate saă înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. În acest sens s-a susținut că, întrucât recurentul este o instituție bugetară, fondurile salariale fiind stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat iar obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Cu privire la obligația menționării drepturilor câștigate în carnetele de muncă ale reclamanților s-a arătat că potrivit dispozițiilor art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Astfel cu privire la recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea reține următoarele:
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva, în speță calitatea de ordonator principal de credite aparținând Ministerului Public. Însă, pentru ca ordonatorul principal de credite să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.500/2002, trebuie ca sumele necesare să fie cuprinse în proiectele legilor bugetare, elaborate de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu art.28 din Legea nr.500/2002, pe baza propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Altfel spus, prin atribuțiile care îi revin, potrivit Legii nr.500/2002, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se interpune în circuitul sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale, inclusiv în ceea ce privește procedura rectificării bugetare.
Altfel spus, prin atribuțiile care îi revin, potrivit Legii nr.500/2002, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se interpune în circuitul sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale, inclusiv în ceea ce privește procedura rectificării bugetare.
De asemenea, și prevederile Ordonanței de Urgenta nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, precum și la Ordinul comun nr. 3774/22.08.2008, privind modalitatea de eșalonare a plații sumelor prevăzute in titlurile executorii emise pana la intrarea in vigoare a Ordonanței de urgenta a Guvernului nr.75/2008, vin să susțină calitatea procesuală a acestei instituții, care are obligații legale precise legate de plata drepturilor salariale în sistemul justiției stabilite prin hotărâri judecătorești.
Va fi înlăturată și critica privind faptul că argumentele prezentate de către instanță nu pot fi considerate ca o motivare a hotărârii în sensul art.261 alin1 pct. 5 pr.civ. sentința recurată îndeplinind exigențele impuse de textul de lege mai sus arătat.
Pentru considerentele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. se va respinge ca nefondat acest recurs.
Trecând la analiza recursului declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea reține că astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorii,procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculate la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, astfel încât, criticile recurentului privind neaplicarea acestor dispoziții și ulterior datei de 3.02.2007 când a intrat în vigoare OG nr.8/2007 sunt contrazise de însăși decizia mai sus amintită ce a fost pronunțată ulterior acelei date și care, potrivit art.329 alin 3 pr.civ. este obligatorie pentru instanțe.
Urmează a fi respinsă și critica vizând capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, față de dispozițiile art.161 Codul muncii potrivit cărora angajatorul poate fi obligat la plata daunelor interese pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale.
Va fi înlăturată și critica privitoare la obligația menționării drepturilor câștigate în carnetele de muncă ale reclamanților, această soluție impunându-se în temeiul art. 1 din Decretul nr. 92/1976.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.118 din 21.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
08.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
