Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 488/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 488
Ședința publică din data de 9 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
: - -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantul, cu domiciliul în comuna, nr. 112, jud. P și de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B,- bis, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7 sector 1 - la sediul social al Cabinetului de avocați " și asociații", împotriva sentinței civile nr. 1658 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant, reprezentat de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 7 martie 2008 și recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat G din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 4617 din 10 martie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar note scrise, după care având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Având cuvântul la rândul său pentru recurenta pârâtă, avocat G arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul reclamant solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în temeiul art. 3121(5), întrucât Tribunalul Prahova soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în sensul că dispozitivul sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova nu se coroborează cu documentele depuse la instanța de fond și despre care se face vorbire în considerentele acestei sentințe.
Se mai arată în continuare că așa cum este formulat art. 168 alin. 2 din Contractele de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2005, rezultă clar că drepturile salariale prevăzute de art. 168 (1) au fost incluse în salariu doar pentru anul 2003.
Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 stabilea în cuprinsul art. 168 (1), cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, că angajații SA vor beneficia de câte suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariul de bază, la alin. 2 al aceluiași articol precizându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Se depune de apărătorul recurentului reclamant în susținerea celor arătate anterior Actul adițional nr. 2 la Contractul Colectiv de Muncă încheiat între SC SA și salariați, reprezentați de, arătându-se că se prelungește valabilitatea CCM încheiat sub numărul 9002/2003 pentru minimum un an, iar din cuprinsul lui nu rezultă că s-ar fi făcut vreo modificare cu privire la acordarea suplimentărilor salariale de Paște și
Față de recursul formulat de pârâta SC SA solicită respingerea acestuia ca nefondat, avându-se în vedere conținutul actul adițional nr. 2 la Contractul Colectiv de Muncă încheiat între SC SA și salariați, reprezentați de .
Avocat G având cuvântul în susținerea recursului formulat de pârâta SC SA B solicită instanței să ia act de faptul că recurentul reclamant a depus în copie Actul adițional nr. 2 la Contractul Colectiv de Muncă în timpul dezbaterilor, fără a i se da posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acestuia.
Susține, de asemenea, motivele de recurs formulate în scris la dosarul cauzei arătând în esență că renunță la critica nr. 2 privind excepția prescripției dreptului material la acțiune și că drepturile salariale solicitate de reclamant au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior s- emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Se solicită în concluzie admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1658 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Față de recursul formulat de reclamantul, solicită respingerea acestuia ca nefondat, avându-se în vedere că reactualizarea sumelor care au fost acordate de Tribunalul Prahova prin sentința recurată a fost făcută de executorul judecătoresc.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata către reclamant a sumei de 3937,35 lei din care: 3501,50 lei reprezentând drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate și 435,85 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit reclamantul prin neplata la timp a sumei, în raport de rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data de 23.12.2005, când raporturile de muncă ale acestuia au încetat ca urmare a disponibilizărilor colective.
mai susținut reclamantul că pentru munca prestată a primit lunar salariul, conform contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată, iar pe lângă salariul lunar trebuia să beneficieze de o suplimentare salarială, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, conform art.168 alin.1 din CCM pe anii 2003, 2004 și 2005, la ale cărui dispoziții s-a făcut trimitere.
A mai arătat reclamantul că deși contractul colectiv de muncă constituie legea părților în domeniul raporturilor de muncă, acesta nu a beneficiat de suplimentările menționate, respectiv de suplimentarea salarială de C pe anul 2004, în sumă de 951,50 lei, de Paște pe anul 2005, în sumă de 1200 lei și de C pe anul 2005, în valoare de 1350 lei, sumele respective fiind stabilite prin negociere de către directorul general al societății-pârâte și președintele și comunicate în teritoriu, la fiecare punct de lucru, cu scrisorile expres enumerate.
Totodată, s-a susținut că pârâta este datoare să-l despăgubească pe reclamant și cu beneficiul nerealizat, respectiv corecția sumelor sus-menționate, coeficientul de inflație pentru perioada în discuție, în cuantum de 435,85 lei, pârâta datorând în total reclamantului suma de 3937,35 lei potrivit tabelului anexat.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.5, art.164 alin.1, art.269 alin.1 Codul muncii, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății renegociat și reeditat în anii 2004-2007, art.1084 Cod civil.
Pârâta SA Baf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, care prevăd că cererea trebuie formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se că plata drepturilor în discuție s-a făcut astfel cum părțile s-au înțeles, începând cu anul 2003, nu sub forma unor prime plătibile cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, ci prin cumularea acestora, fracționarea și plata în 12 tranșe lunare, sub forma unei suplimentări permanente a salariului, speculându-se de către reclamant redactarea nu îndeajuns de atentă a alin.2 al art.168 din Contractul colectiv de muncă, la care s-a făcut referire.
mai susținut pârâta că rostul menținerii alin.2 al art.168 a fost acela de a marca momentul de la care juridic s-a convenit să se procedeze la fracționarea celor două prime speciale în tranșe lunare, incluse în salariul de bază.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la cererea părților, prin sentința civilă nr.1658/14.12.2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să plătească acestuia suma de 3501,50 lei, din care se va reține CAS 9,5 %, CASS 6,5 % și impozit 16 %, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată, întrucât cererea a fost înregistrată la data de 23.11.2007, în cadrul termenului legal de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă începând cu anul 2002 până la data de 23.12.2005, iar art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 prevede dreptul angajaților de a beneficia cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
S-a mai arătat că prin alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat și coroborând disp.art.168 din CCM pe anul 2004 cu cele ale art.168 din CCM pe anii 2005, 2006, tribunalul a concluzionat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al acestui articol și pe anii 2004, 2005, 2006 suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui angajat numai pentru anul 2003.
Cum pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, nefăcând dovada plății către reclamant a suplimentărilor salariale de C și de Paște pentru perioada 2004-2005, prima instanță a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs, în termen legal, reclamantul și pârâta SC SA
În recursul său, reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală invocând disp.art.304 pct.6 și 7.pr.civ. arătând că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că reclamantul a lucrat la punctul de lucru - Baza de Aprovizionare a SC SA, când în realitate, reclamantul a avut locul de muncă la punctul de lucru al SC SA
De asemenea, tot în mod greșit instanța de fond a reținut că raporturile de muncă ale reclamantului au încetat la data de 14.12.2005, prin decizia nr.406, câtă vreme, conform înregistrărilor din carnetul de muncă al reclamantului, ce a fost salariatul SC SA -Sucursala P, punctul de lucru, raporturile de muncă ale acestuia au încetat la data de 23.12.2005, conform deciziei nr.5229.
Se mai învederează de către recurent că nu a solicitat în cauză proba cu expertiză și nici nu s-a efectuat vreo expertiză pentru a se dispune reținerea CAS, CASS și a impozitului de 16 %, din suma de 3501,50 lei, instanța din eroare motivând sentința conform expertizei cerută de SA, în contradictoriu cu salariații săi de la sucursala, chiar și în dispozitivul sentinței indicându-se denumirea incorectă a pârâtei, și anume SA, în loc de SA.
Recurenta - pârâtă SC SA Bac riticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, invocând motivele de modificare a sentinței prev.de art.304 pct.7 și 9.pr.civ. și art.3041pr.civ.
Printr-un prim motiv de recurs, se susține că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii rezultând din hotărâre că instanța nu a avut în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei și mai ales societatea împotriva căreia au fost îndreptate pretențiile reclamantului, consemnându-se în practica denumirea societății pârâte ca fiind SC SA, iar în dispozitiv, SC SA.
Printr-un alt motiv de recurs, se învederează că în mod greșit s-a soluționat excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de recurenta-pârâtă întrucât în speță este aplicabil termen de 6 luni prev. de art.283 alin.1 lit.e Codul muncii și nu cel de 3 ani reținut de prima instanță.
O altă critică se referă la greșita admitere a acțiunii de către instanța de fond, susținându-se că tribunalul s-a rezumat la a deduce îndreptățirea reclamantului, din analiza literală a textului art.168 din CCM, folosind argumentul per a contrario.
Se mai arată că venind în interpretarea disp.art.168 din CCM, comisia paritară, în care salariații au fost legal reprezentanți, a statuat că începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că prevederile art.168 alin.1 au rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază, ca întreg, și astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază, ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Arată recurenta-pârâtă că este greu de imaginat ca într-o problemă generală ca cea de față, Federația Sindicatelor Libere nu ar fi reacționat, cerând respectarea contractului colectiv de muncă, care în realitate nu fusese cu nimic încălcat, salariații fiind reprezentați în cadrul tuturor negocierilor de către Federația Sindicatelor Libere, acesta fiind și cazul întrunirii comisiei paritare a SC SA, menită să lămurească pe deplin situația primelor solicitate doar printr-o interpretare denaturată a art.168 din contractul colectiv de muncă.
Se arată în continuare că dreptul subiectiv căruia trebuie să îi corespundă pretinsa obligație de plată a primelor de Paște și de C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților, ca expresie a aplicării și respectării CCM, opinia comisiei paritare fiind consfințită în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, care prevede, la art.176 alin.6 că "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
La termenul din 7 martie 2008, în ședință publică, recurenta-pârâtă, prin apărător, a depus la dosar o cerere prin care a arătat că renunță la cea de a doua critică din recurs privind greșita soluționare a prescripției dreptului la acțiune, aducându-se precizări referitoare la primul și al treilea motiv de recurs.
Referitor la primul motiv de recurs s-a arătat că nu în practicaua hotărârii ci în considerente se regăsește referirea constantă la SC SA și nu e vorba doar de o simplă greșeală materială, ci la preluarea unor elemente ale unei judecăți anterioare, în care SC SA a fost parte, evocându-se nota comisiei paritare din 31.08.2007, care nu are legătură cu SC SA, astfel că nu rezultă că a existat o judecată pe fond.
În privința criticii nr.3, s-a arătat că tribunalul a greșit grav în stabilirea situației de fapt, pârâta susținând apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C, după ce în anul 2003 părțile CCM au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
A susținut recurenta că se încearcă a se valorifica o greșeală în redactarea textelor, însă potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din contract se face prin consens, iar dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului, derogatoriu de la regula înscrisă la art.983 Cod civil.
S-a mai arătat că potrivit art.10 din CCM, pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea CCM, părțile convin constituirea unei comisii paritare, iar conform pct.4 al anexei 2 CCM, hotărârile acestei comisii au putere obligatorie pentru părțile contractante.
Întrucât art.168 are o redactare defectuoasă, s-a simțit nevoia interpretării acestuia, procedându-se în acest sens de către comisia paritară conform Notei asupra precizării situației primelor de Paște și de C, prevăzute la art.168 din contractul colectiv de muncă al SC SA, la al cărei conținut s-a făcut trimitere și interpretarea de principiu are în toate cazurile efect retroactiv, fiind o operațiune de deslușire a unui text neclar a cărui redactare e obiectiv să fi avut loc în trecut.
Totodată, s- arătat că pasivitatea de mai bine de 3 ani se explică în mod logic doar datorită inexistenței dreptului subiectiv, iar stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paște și C începând cu anul 2004 este susținută de concordanța interpretării dată clauzei în litigiu cu textul analog din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 înregistrat la sub nr.288/02/15.02.2006, respectiv art.176 din acest contract, la care s-a făcut trimitere, un text similar găsindu-se și în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Așa fiind, a susținut recurenta, s-a mers pe sistemul includerii la un moment dat în salariu a primelor în discuție și încetării acordării lor în viitor, fapt ce este probat și cu adresa comună a și înregistrată sub nr.1202/3.04.2007 / 29/4.04.2007 prin care se comunică structurilor organizatoric funcționale din faptul că se acordă salariaților o sumă netă de 500 ron până la 5.04.2007, iar acest drept, sub formă de primă, se regăsește în statele de plată pentru luna aprilie 2007, venind să sprijine apărarea efectului extinctiv al operațiunii de includere a primelor prevăzute de art.168 alin.1 din CCM din 2003, în privința dreptului la încasarea în anii ulteriori, în mod separat.
Concluzionează recurenta că este un non sens a se proceda la includerea primelor în salariu și a se continua discuția despre prime, ca și cum acest lucru nu ar fi avut loc.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Recurentul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, însă reprezentat fiind în instanță, prin apărător, la termenul din 9 aprilie 2008, solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, depunând la dosar și concluzii scrise.
În recurs au fost depuse la dosar o serie de înscrisuri noi din partea recurentei-pârâte, care a depus și practică judiciară privind soluții pronunțate în spețe similare de diferite instanțe din țară.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, potrivit considerentelor ce urmează:
Referitor la recursul reclamantului, se reține că împrejurarea că în considerentele sentinței s-a arătat că acesta a avut locul de muncă la SC SA, la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, indicându-se numărul deciziei de concediere ca fiind 406/14.11.2005, când în realitate, reclamantul a lucrat la SC SA, Sucursala P, punct de lucru, iar numărul deciziei de concediere a fost 5229/23.12.2005, constituie în mod evident o greșeală materială, în sensul art.281 pr.civ. care nu afectează legalitatea și temeinicia sentinței atacate, instanța reținând în mod corect în considerente că reclamantul a lucrat la societatea pârâtă până la data de 23.12.2005.
Tot o eroare materială o constituie și greșita menționare, în dispozitiv, a denumirii societății pârâte ca fiind SC SA, în loc de SC SA, așa cum corect s-a indicat în practicaua hotărârii.
În legătură cu sumele acordate reclamantului prin sentința atacată, câtă vreme obiectul acțiunii l-a constituit plata unor drepturi salariale restante, neachitate de către pârâtă conform obligației asumate de aceasta prin contractul colectiv de muncă, iar suma de 3501,50 lei solicitată de reclamant, reprezentând prime de C pe anii 2004 și 2005 și de Paște pe anul 2005, este brută, în mod corect prin sentința atacată instanța de fond a dispus reținerea din această sumă a CAS, CASS și a impozitului, în cuantumul prevăzut de lege.
Această măsură respectă dispozițiile legale, care impun reținerea CAS, CASS și a impozitului pentru sumele reprezentând drepturi salariale și nu are la baza vreun raport de expertiză efectuat în altă cauză, instanța nemotivând soluția pe vreun raport de expertiză extrajudiciar, așa cum susține recurentul.
În ceea ce privește recursul pârâtei, este neîntemeiată prima critică din recurs conform căreia hotărârea ar cuprinde motive străine de natura pricinii.
Faptul că s-a consemnat în considerente că este vorba de societatea pârâtă SC SA, în loc de SC SA, reținându-se că data notei asupra precizării situației primelor de Paște și prevăzute la art.168 din contractul colectiv de muncă este data de 31.08.2007, constituie eroare materială, conform art.281 pr.civ. sentința atacată cuprinzând motivele pe care se sprijină, iar acestea nu sunt străine de natura pricinii, așa cum pretinde recurenta.
Nici cealaltă critică din recurs susținută de recurenta-pârâtă nu poate fi primită.
Astfel, textul art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, valabil pe perioada în discuție în cauză, încheiat între SC SA și salariați, reprezentanți de, a rămas neschimbat, prin acest articol stabilindu-se că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Faptul că în anul 2003 aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate justifica respingerea acțiunii, câtă vreme prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale către reclamant cuvenite cu ocazia Cului anului 2004 și și Cului anului 2005, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar conținutul art.168 alin.1 a rămas același în toată această perioadă, nerenunțându-se la acest articol deși contractul colectiv de muncă a fost modificat prin acte adiționale succesive, lucru care s-ar fi întâmplat, în mod logic, dacă nu se mai intenționa acordarea suplimentărilor salariale respective pe anii următori anului 2003.
Prima de C pe anul 2004 și primele de Paște și C pe anul 2005 nu au fost incluse nici în salariul de bază al intimatului-reclamant, pe anii respectivi, nefăcându-se o asemenea dovadă de către recurenta-pârâtă, căreia, în calitate de angajator, îi revenea sarcina probei conform art.287 Codul muncii și, în plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă valabile pe anii 2004, 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi, suplimentările de la alin.1 al art.168 privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, lucru ce nu s-a întâmplat.
În raport de cele mai sus arătate, Nota comisiei paritare a SC SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art.168 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă înregistrat la - municipiul B sub nr.9002/31.10.2003, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă valabil pe acești ani, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Recurenta invocă punctul II al Notei întocmită de comisia paritară, însă la punctul I alin.1 din aceeași notă se menționează că interpretarea art.168 alin.1 și 2 din contract, conform voinței părților la semnarea acestuia, este după cum urmează: "începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art.168 (denumite și "prime") vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă".
De asemenea, prin adresa înregistrată sub nr.4209/6.11.2007 Comisiei paritare a societății-recurente către toate structurile teritoriale ale societății, s-a comunicat acestora că părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC SA.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză nu s-a făcut dovada includerii primelor respective în salariul de bază al reclamantului și pe anii 2004 și 2005.
În acest context, nici dispozițiile art.176 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și nici cele ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național, invocate de recurentă, nu pot conduce la concluzia netemeiniciei acțiunii reclamantului și respingerii acesteia.
Împrejurarea că reclamantul a introdus cererea de față abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii, în condițiile în care aceasta a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursurile ca nefondate, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă le va respinge ca atare, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă interpretare a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurenți în motivarea recursurilor.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul, cu domiciliul în comuna, nr. 112, jud. P și de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B,- bis, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-,.3,.7 sector 1 - la sediul social al Cabinetului de avocați " și asociații", împotriva sentinței civile nr. 1658 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./07.05.2008
/
dos.fond nr.7570/105/07 Trib.
jud.fond
R
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
