Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4987/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2927/2009)
ROMÂNIA
CURTEA - APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE - MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4987/
Ședința publică din data de 02 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă -, împotriva sentinței civile nr.1272 din 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 17197/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SERVICII - INTERNAȚIONALE SRL, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 02.07.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1272/16.02.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta - - Servicii de Internaționale SRL, în contradictoriu cu pârâta -.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 197.170,01 lei și a dobânzii legale calculate de la data cererii și până la data plății efective, reprezentând prejudiciu cauzat societății.
Totodată, pârâta a fost obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- aspectele reținute de instanță în considerentele hotărârii sunt eronate și nu se raportează la probele din dosar;
- expertul a luat în calcul doar sumele retrase de pârâtă, însă plățile au fost făcute în interesul societății și la dispoziția expresă a administratorului;
- aceste plăți, cum au fost multe din cele efectuate de societate, s-au făcut fără documente justificative din punct de vedere contabil, dar au fost reale, efective și au profitat angajaților societății;
- expertul a evidențiat sume de bani ce se găseau efectiv în casieria firmei dar fără documente justificative, sume ce erau depuse în perioada în care pârâta a efectuat diverse retrageri de bani din bancă;
- aceste sume nu au fost luate în calcul de expert, în condițiile în care erau o parte din cele retrase din bancă, iar societatea le-a înregistrat ulterior în contabilitate, astfel încât nu au putut fi însușite de pârâtă;
- modul defectuos de ținere a evidențelor contabile a determinat neevidențierea corectă din punct de vedere contabil a sumelor de bani aflate în mod concret în societate, însă pârâta nu are nicio culpă din acest punct de vedere, sarcina revenindu-i administratorului;
- însăși expertul a arătat că nu a putut evidenția sumele aflate în societate, deoarece reclamanta a refuzat să îi pună la dispoziție înscrisurile necesare, fapt ce a determinat întocmirea unei expertize incomplete;
- instanța nu s-a pronunțat defel cu privire la un aspect esențial invocat în apărarea pârâtei, respectiv descărcarea de gestiune operată prin decizia nr. 1/18.01.2007 emisă de reclamantă;
- acest act reprezintă o recunoaștere a reclamantei cu privire la inexistența oricărui debit al pârâtei față de societate, fiind vorba de un act juridic unilateral întocmit într-un moment în care reclamanta era în cunoștință de cauză cu privire la retragerea sumelor de bani;
- până în prezent, decizia respectivă nu a fost revocată de reclamantă, deci este producătoare de efecte juridice;
- nici unul dintre argumentele pârâtei privind existența cel puțin a unei culpe comune nu a fost analizat de instanță;
- pe fondul cauzei, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 270 din Codul Muncii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului;
- în ce privește prejudiciul există o serie de aspecte relevante reținute prin expertiză și necontestate de reclamantă, având un caracter esențial în ce privește realitatea și întinderea prejudiciului;
- astfel, nu funcționa în cadrul societății un salariat care să aibă funcția de casier;
- reclamanta a refuzat să pună la dispoziția expertului o serie de acte justificative la care se face referire chiar în documentele întocmite de firmă;
- suma de 39467 lei, declarată ca fiind găsită în contul de casă al societății de către persoana însărcinată de reclamantă cu refacerea contabilității, nu a fost scăzută din "prejudiciul" suferit de reclamantă;
- în contabilitatea reclamantei s-au înregistrat și alte solduri finale decât cele rezultate din expertiza contabilă și care au fost repartizate doar de reclamantă, însă pentru aceste sume nu s-au prezentat documente justificative de către societate;
- în aceste condiții, nu se poate susține că s-a făcut dovada existenței și cuantumului prejudiciului efectiv suportat de reclamantă, caracterul incert al acestuia neputând fi imputat exclusiv pârâtei;
- mai mult, așa cum s-a arătat în cadrul dosarului de insolvență/faliment deschis împotriva reclamantei, sumele de bani au fost retrase nu în interes propriu, ci pentru plata salariilor sau a furnizorilor;
- această situație nu poate fi imputată pârâtei, conducerea firmei aparținând efectiv fostului soț al pârâtei, în dubla sa calitate de administrator și asociat majoritar;
- din probele administrate rezultă și o serie de împrejurări care înlătură existența vinovăției exclusive a pârâtei în producerea pretinsului prejudiciu;
- inexistența unor atribuții clare cu privire la contabilitatea reclamantei, a persoanei desemnate cu ținerea evidenței financiar contabile, coroborată cu mențiunea reclamantei că fluxurile sale financiare se derulau "prin conturi bancare", la care aveau acces mai multe persoane, inclusiv administratorul firmei;
- în cazul răspunderii patrimoniale a salariatului prevăzută de Codul Muncii nu operează prezumția de culpă;
- organizarea generală a activității revenea fostului soț al pârâtei, care era asociat majoritar și administrator;
- în dosarul de faliment s-a dispus atragerea răspunderii patrimoniale inclusiv a administratorului -;
- trebuie avut în vedere ca element relevant și gradul de vinovăție a salariatului în ce privește producerea prejudiciului;
- în cauză există suficiente temeiuri pentru a se reține o culpă comună a pârâtei și a administratorului firmei în gestionarea activității acesteia;
- făcând și aplicațiunea principiului de drept "in dubio pro reo" coroborat cu prezumțiile judecătorești prevăzute de art. 1203 Cod Civil, ținând cont și de probele administrate, urmează a se concluziona că nu poate fi reținută culpa exclusivă a pârâtei;
- acțiunea a fost formulată după descărcarea de gestiune a reclamantei și ulterior cererii de declarare a falimentului firmei;
- în prezenta cauză au fost "întocmite" (preconstituite) înscrisuri contabile ce nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar, existând serioase dubii cu privire la realitatea și legalitatea operațiunilor efectuate după îndepărtarea pârâtei din societate;
- au fost puse la dispoziția instanței și a expertului contabil doar o parte din actele societății reclamante, aceasta având controlul discreționar asupra acestor acte și a modului de întocmire.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Prin concluziile scrise pe care le-a depus la dosar la data de 01.07.2009, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În baza art. 312 alin. 1, 3 și 5. proc. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în speță și a dispozițiilor art. 304/1 proc. civ. ce permite examinarea pricinii sub toate aspectele de către instanța de control judiciar, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Proba esențială care a stat la baza pronunțării hotărârii recurate este raportul de expertiză întocmit în cursul judecății în fond de către expertul contabil.
Însă, din examinarea conținutului acestuia (filele 657-682 dosar fond) și a încheierii de ședință prin care s-a încuviințat dovada cu expertiză, rezultă că respectivul raportul este incomplet.
Astfel, unul dintre obiectivele expertizei, fixat de Tribunal, a fost acela de a se stabili sumele ridicate de recurenta-pârâtă din conturile bancare ale intimatei-reclamante în perioada 01.12.2005-01.09.2006. Or, așa cum arată și expertul contabil în lucrarea sa, nu a putut răspunde în întregime acestui obiectiv, deoarece intimata-reclamantă nu i-a pus la dispoziție documente justificative decât pentru o parte din respectivul interval de timp (02.05.2006-07.08.2006), pentru perioada decembrie 2005-aprilie 2006 nefiind prezentate expertului nici un fel de înscrisuri.
Or, sarcina probei în prezenta cauză revenea autoarei acțiunii atât în temeiul art. 1169 Cod Civil, cât și în baza art. 287 din Codul Muncii, în acest din urmă caz în calitatea ei de angajator, parte într-un conflict de muncă precum cel dedus judecății în pricina de față.
În aceste condiții și în virtutea principiului rolului activ al judecătorului în vederea aflării adevărului în cauză, prevăzut de art. 129 alineatul 5. proc. civ. prima instanță nu putea păși la judecarea pricinii, ci era obligată să dispună refacerea sau completarea raportului de expertiză în condițiile prevăzute de art. 212. proc. civ. punând în vedere în același timp reclamantei să producă toate documentele necesare întocmirii unui raport de expertiză complet. Aceasta întrucât prin prezentarea acestor acte se creau două posibilități, cu implicații esențiale asupra modului de rezolvare a speței: fie suma de bani imputabilă pârâtei se majora, fie aceasta se micșora.
Era necesar să se procedeze în acest sens pentru a se asigura atât soluționarea justă a pricinii și sub toate aspectele, cât și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, cu respectarea dispozițiilor imperative și de ordine publică ale art. 129 alineatul ultim proc. civ. - potrivit cu care, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății - precum și a principiului fundamental al disponibilității în procesul civil.
Însă, nu doar această eroare de judecată face necesară admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ci există și alte motive în acest sens.
Unul dintre acestea constă în faptul că Tribunalul nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra unui aspect esențial cu care a fost sesizat, respectiv apărarea pârâtei-recurente întemeiată pe existența deciziei nr. 1/18.01.2007 emisă de reclamanta-intimată, decizie prin care s-a stabilit că pârâta nu are nici un debit (datorie) față de reclamantă.
Un altul ține de necesitatea întocmirii unui raport de expertiză complet, cerință ce poate fi îndeplinită doar dacă atunci când își va efectua lucrarea, expertul contabil va ține seama de elementele ce rezultă din actele aflate la dosarul nr- al Tribunalului București - Secția Comercială, în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 3761/15.10.2007, prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva - - Servicii de Internaționale SRL.
În sfârșit, cu prilejul rejudecării pricinii în fond vor fi avute în vedere și celelalte critici exprimate prin motivele de recurs, astfel încât să se asigure o justă și unitară rezolvare a tuturor aspectelor deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă -, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - - Servicii de Internaționale SRL, prin lichidator judiciar, împotriva sentinței civile nr. 1272/16.02.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.07.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
TEHNORED//29.07.2009
Jud. fond./,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
