Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4991/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 4991

Ședința publică de la 31 August 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Lucian Bunea

JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu

JUDECĂTOR 3: Elena

Grefier

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA sentinței civile nr.6557 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții C, I, G, I, I, E, - O, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă SC SA, lipsind intimata reclamantă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

CURTEA

Asupra recursului de față;

Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.6557 din 19 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- admis acțiunea formulată de petentii C, I, G, I, I, E, - O, și a obligat intimata să plătească petentilor drepturile banesti reprezentand suplimentari salariale corespunzatoare sarbatorilor de C pentru anul 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societatii si indexate in raport de indicele de inflatie de la data datorarii la data platii efective.

A obligat intimata la plata către petenți a sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:

Potrivit art. 168 al. 1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004:" Cu ocazia sarbatorilor de Paste si C salariatii SNP SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se caorda suplimentarile vor incepe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalitatii de acordare, conditiilor, criteriilor si beneficiarilor."

La aliniatul 2 al art. 168 din CCM/2004 s-a mentionat ca:" Pentru anul 2003 suplimentarile de la alin. 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecarui salariat, conform modalitatii si in conditiile negociate cu."

Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anul 2005 mentine textul al. 1 al. Art. 168 aducand o modificare de continut aliniatului 2 in sensul consemnarii ca:" in anul 2003 suplimentarile salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat."

Acelasi text se regaseste in ultima forma mentionata in CCM pe anul 2006. In fine, pentru anul 2007 textul pastreaza acelasi continut ca in contractele precedente.

Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata ca " partile semnatare confirma faptul ca in redactarea art. 168 al. 1 si 2 la momentul negocierilor colective vointa comuna a partilor a fost aceea ca incepand cu anul 2003 primele de Paste si de C sa fie introduse in salariile de baza ale fiecarui angajat."

Prin " Nota asupra precizarii situatiei primelor de Paste si de C prevazute in art. 168 din CCM al SA " din data de 31.08.2007 si semnata de reprezentanti ai patronatului si federatiei sindicale, se da o interpretare textului in discutie " potrivit vointei partilor la semnarea contractului".

Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala pe de o parte si salariati, reprezentati prin sindicate ori prin alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca ".

Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune ca poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de munca pe parcursul executarii lui in conditiile legii, ori de cate ori partile convin acest lucru. Modificarile aduse contractului colectiv de munca se comunica in scris organului la care se pastreaza si devin aplicabile de la data inregistrarii sau la o data ulterioara, potrivit conventiei partilor.

Conform art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.

Normele enuntate subscriu asadar contractele colective de munca (in egala masura ca si contractele individuale de munca ) vointei partilor semnatare, raportand aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.

Legea statueaza in sensul ca dispozitiile contractului colectiv de munca reflecta vointa partenerilor sociali, care insa trebuie sa se manifeste intotdeauna in conformitate cu prevederile legale.

Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o norma permisiva, care da posibilitatea modificarii clauzelor contractului colectiv de munca ori de cate ori partile convin acest lucru, dar cu precizarea formalitatilor care trebuie indeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificari.

Textul reia un principiu de baza aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale in sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de vointa al partilor dar numai pana la momentul incetarii efectelor acestuia.

In acelasi sens si contractul colectiv de munca poate fi modificat de parti doar pe parcursul executarii lui, interpretarea si reformarea continutului unei clauze urmand sa isi produca efecte pana la momentul incetarii efectelor contractului.

In speta, astfel cum rezulta din situatia de fapt, apararea facuta de societatea intimata a vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 al. 1 si 2 din CCM la nivel de unitate, realizata dupa momentul incetarii efectelor fiecarui contract colectiv de munca anual si in totala contradictie cu textul neechivoc al prevederii.

Astfel, art. 168 al. 2 prevazut in fiecare din aceste contracte ca suplimentarile de la art. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecarui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul ca aceleasi drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al angajatilor si pe anul in curs, cata vreme s-a mentinut in acelasi timp si textul al. 1.

Pe de alta parte, partile nu au consemnat in contractul colectiv de munca pe anii 2005 si 2006 faptul ca aceleasi suplimentari salariale au fost incluse in salariile de baza pe anii precedenti, o asemenea interpretare fiind facuta abia in 2007.

S-a retinut astfel ca interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost incheiat contractul si cu incalcarea dispozitiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neinregistrate la directia teritoriala de munca ) nu poate produce efecte care sa inlature continutul explicit al prevederii invocate.

Cat priveste apararile referitoare la prematuritatea formularii actiunii, invocata de intimata, s-a reținut ca angajatorul nu poate aprecia ca acest drept nu s-a nascut in absenta negocierilor dintre patronat si sindicat. Lipsa oricaror negocieri asupra cuantumului sumelor si modalitatii de acordare nu poate nega dreptul salariatilor, asumat de parti prin contractele colective de munca, de a beneficia de aceste suplimentari; pe cale de consecinta, aceasta aparare va fi respinsa ca nefondata.

Sub aspectul modalitatii de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentand suplimentari salariale, instanta a reținut ca prin clauza art. 168 al. 1 acesta se raporteaza la salariul de baza mediu pe SNP SA iar nu la salariul brut pe unitate, in baza caruia au fost calculate sumele solicitate prin actiune.

Instanta nu a considerat utila cauzei administrarea probei cu expertiza contabila judiciara, retinand elementele de calcul care sa permita cuantificarea drepturilor solicitate. Desi intimata a solicitat termen pentru a face dovada achitarii drepturilor solicitate, nu a depus acte in acest sens.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta susține că instanța de fond nu a judecat pricina și a înțeles greșit ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor.

Nu s-a ținut cont de apărarea recurentei, care nu a susținut teza includerii permanente a suplimentărilor salariale în salariul de bază, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații - prima, din element situat în afara salariului de bază, devine componentă în structura sa.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299, art. 302 ind. 1, art. 303 alin. 1 art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2004,

(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SERVICE vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SERVICE Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu SERVICE în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor

În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:

"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu SERVICE" (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).

În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:

"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.

Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SERVICE au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anilor 2004-2007.

Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SERVICE, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ al SERVICE SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.

Aceeași este și situația hotărârii comisiei paritare din data de 06.11.2007.

Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SERVICE au fost achitate salariaților.

Nu se menționează în interpretarea consemnată în Nota Comisiei Paritare faptul că dreptul prevăzut de art. 168 alin. 1 s-a stins începând cu anul 2004 și nici nu putea fi făcută o astfel de mențiune, de vreme ce, la negocierile anuale ulterioare anului 2003 textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă a fost menținut în cuprinsul contractului, fără modificări.

Nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul că obligația inițială de plată a suplimentărilor salariale s-a transformat prin intervenirea unei novații, în sensul ca suplimentările salariale, elemente situate în afara salariului de bază, a devenit începând cu martie 2003 componentă în structura salariului de bază.

Efectul principal al unei novații constă în stingerea vechii obligații și înlocuirea ei cu o obligație nouă. O condiție esențială pentru existența unei novații este aceea că ca părțile să fi înțeles să transforme obligația exprimându-și clar și neechivoc intenția de a.

Or, în cauză partenerii sociali au negociat anual clauzele art. 168 alin. 1, nu au menționat niciodată în mod expres în cuprinsul contractului colectiv de muncă faptul că obligația de plată a suplimentărilor salariale, ca element aflat în afara salariului de bază, s-a stins.

În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.

Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".

Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.

Societatea pârâtă nu a înțeles să depună la dosarul cauzei dovezi cu privire la modul în care a înțeles să-și execute obligația asumată, fie prin plata distinctă a suplimentărilor salariale în discuție, fie în maniera susținută în apărare, aceea a introducerii acestor sume în salariul de bază. Mai mult, pârâta s-a mărginit să susțină în apărarea sa ideea includerii acestor drepturi în salariu începând cu anul 2003, fără însă a justifica în concret, pentru cazul reclamantului, modul cum s-a realizat acest lucru și dacă în drepturile salariale au fost incluse efectiv aceste sume.

Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.

Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 al.2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta SC SA sentinței civile nr.6557 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții C, I, G, I, I, E, - O, având ca obiect drepturi bănești.

Irevocabilă

Pronunțată în ședința publică de la 31 August 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- ---

Judecător,

-

Grefier,

2ex/

Red.jud. -

23.09.2009

Jud.fond /

Președinte:Lucian Bunea
Judecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4991/2009. Curtea de Apel Craiova