Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.50/M Dosar nr-
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile nr.1624/M din data de 28 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 ianuarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26 ianuarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr.1624/M/28.10.2008 Tribunalul Brașova admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta SC SA și, în consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea a 8 salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni ( august, septembrie, octombrie ) înainte de disponibilizare, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins restul pretențiilor reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei SC SA B conform carnetului sau de munca.
Prin Decizia nr.158/13.10.2006 emisă de societatea pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului la data de 03.11.2006,conform art.65-67 din Codul Muncii,după efectuarea preavizului de concediere de 15 zile lucrătoare.(fila 2)
Susținerea pârâtei potrivit căreia reclamantul nu poate beneficia de salarii compensatorii deoarece concedierea sa a fost individuala si nu colectiva nu poate fi primita de catre instanta.
Astfel,temeiul juridic indicat in decizia de concediere a fost Codul Muncii -articolele 65-67,iar art.66 din acest act normativ prevede ca "concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului poate fi individuala sau colectiva".
In conformitate cu dispozitiile art.287 Codul Muncii,sarcina probei revine angajatorului care,in cauza de fata,nu a dovedit caracterul individual al concedierii.
In ceea ce priveste sustinerea paratei potrivit careia acordul social nu creeaza obligatii in sarcina acesteia,instanta a reținut urmatoarele:
Acordul Social, anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA B, încheiat la data de 13.12.2004 si autentificat la Biroul Notarial, prevede la litera E-CONDIȚII PRIVIND DISPONIBILIZAREA, ca "salariații/salariatul disponibilizați/disponibilizat ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singură dată,de 8 (opt) salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare".(filele 5-7)
Instanta nu poate retine sustinerea paratei potrivit careia acest acord nu ii este opozabil,deoarece nu a participat la incheierea lui,intrucat acordul este semnat de numitul in calitate de potential cumparator al pachetului majoritar de actiuni detinute de AVAS si de parata, devenit apoi actionar la societate(fila 41).
Mai mult,acest acord este intarit si de Acordul Social incheiat la data de 02.05.2006,acord semnat si de Presedintele Consiliului de Administratie al,in care se reia prevederea din primul acord social din n13.12.2004,potrivit careia persoanele disponibilizate prin concediere colectiva beneficiaza de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.(fila 37)
In consecinta, reclamantul are dreptul sa primesca cele 8 salarii compensatorii, prevazute de lit. E din Acordul Social încheiat la data de 13.12.2004.
Ultimele trei luni inainte de concediere care trebuie luate in calcul la determinarea celor 8 salarii medii nete sunt august,septembrie si octombrie,deoarece concedierea a avut loc la data de 03.11.2006.
Partile nu au depus insa la dosar statul de plata al reclamantului cu privire la luna octombrie, astfel incat instanta nu poate proceda la calculul celor 8 salarii medii nete cuvenite reclamantului, urmand ca obligatia sa fie stabilita in mod generic in hotarare.
Ca urmare, parata a fost obligata sa plateasca reclamantului contravaloarea a 8 salarii medii nete realizate pe ultimele trei luni(august,septembrie si octombrie),înainte de disponibilizare.
In ceea ce priveste petitul privind plata contravalorii tichetelor de masa,acesta a fost respins de instanta, pentru urmatoarele motive:
Societatea parata inregistreaza datorii la bugetul de stat, obtinand inlesniri la plata datoriilor bugetare, asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar.(filele 42-49)
Potrivit art. 15 alin.1 din OUG nr.79/2001 " (1) Angajatorii care înregistrează obligații bugetare neachitate la scadență, dar pentru care au obținut înlesniri la plata acestora de la Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și celelalte autorități ale administrației publice centrale sau ale administrației publice locale, după caz, pot acorda salariaților tichete de masă, în condițiile legii, începând cu luna următoare celei în care și-au achitat obligațiile bugetare restante sau au obținut înlesniri la plata acestora.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs pârâta SC SA, ca prin motivele de recurs a criticat hotărârea pentru interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și schimbarea naturii și înțelesului neîndoielnic al acestuia.
Astfel, se arată că Acordul social autentificat sub nr.3717/13.12.2004 de BNP a fost modificat de părțile semnatare prin addendumul încheiat în data de 29 martie 2005.
Totodată se precizează că în mod greșit s-a reținut în considerentele hotărârii faptul că nu s-a făcut dovada concedierii individuale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.303, 304, 3041Cod procedură civilă, ale Legii nr. 53/2003, Legii nr.130/1996, ale Legii nr.51/1998 și ale Codului civil.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost angajatul societății recurente până la data de 3.11.2006 când contractul individual de muncă al acestuia încetat în baza deciziei de concediere nr.158/13.10.2006. În cuprinsul acestei decizii este menționat temeiul desfacerii contractului de muncă ca fiind "art.65 - 67 din Codul Muncii ". Potrivit art.67 Codul Muncii "salariații concediați pe motive care nu țin de persoana lor, beneficiază de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
Potrivit art.51 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2006 - 2007, în caz de restructurare de personal "se vor respecta prevederile acordului social între sindicate și patronat".
În cauză au fost depuse două acorduri sociale. Primul acord social a fost încheiat la data de 13.12.2004 și constituie anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA Potrivit pct. E din acest acord, încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului, constând în 8 salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2006 - 2007 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art.F pct.2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică "pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării "fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene".
Într-adevăr, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Respectând teoria dreptului câștigat se poate interpreta că și acest Contract Colectiv de Muncă pentru 2006, aplicabil în speță, deoarece disponibilizarea a avut loc în 2006, instituie, fără interpretare, măsuri de protecție a salariaților supuși disponibilizării atât individuale cât și colective. Acest aspect rezultă din cuprinsul art.51 alin.3 al Contractului Colectiv de Muncă mai sus citat, coroborate cu art.118 pct.3 lit.j, care confirmă intenția părților la negociere de a recunoaște dreptul salariaților la protecție în caz de concediere, fără a se face distincție între concedierile individuale sau colective.
Așadar, există dreptul salariaților la protecție cât și obligația angajatorului în acest sens, chiar dacă Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 - 2007 nu specifică întinderea pecuniară a drepturilor la protecție socială, conform teoriei dreptului câștigat la o negociere anterioară, se poate reține că sumele care vor fi acordate în caz de disponibilizare - fără a distinge între natura disponibilizării - sunt de 8 salarii medii nete, realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare, reactivându-se astfel dreptul câștigat anterior.
Recurenta susține că acest Contract Colectiv de Muncă pe 2006 - 2007 aplicabil în speță, face trimitere la un acord social și precizează, că este vorba de acordul social din 2.03.2006 care precizează că cele 8 salarii medii nete se acordă, ca măsură de protecție, doar pentru concedierile colective.
Cum în speță este vorba de o concediere individuală, cele 8 salarii nu pot fi acordate.
Teoria recurentei nu poate fi primită. Acordul social din 2.03.2006 nu conține nicio prevedere că ar fi parte integrantă din Contractul Colectiv de Muncă pe 2006, iar în Contractul Colectiv de Muncă pe 2006 se vorbește de un acord social, nespecificându-se care, nu poate fi reținut cu certitudine că se face trimitere la cel din 2.03.2006 cu atât mai mult cu cât acest acord social nu a fost înregistrat la Direcția de Muncă pentru opozabilitate și legalitate și s-a încheiat anterior începerii negocierilor contractului colectiv de muncă ce au avut loc în perioada 3.03.2006 - 30.03.2006 conform protocolului semnat la încheierea negocierilor.
Prin acest acord social se instituie o clauză modificatoare a dispozițiilor din Contractul Colectiv de Muncă cu privire la protecția socială în caz de disponibilizare.
Pentru a produce efecte, această clauză din acordul social, din 2.03.2006, așa cum se solicită de către recurentă, ar fi trebuit ca și acordul social să fie rezultatul negocierilor dintre părți, negocieri înțelese în sensul descris de art.2 alin.2 și art.5 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național pentru 2006, cu nr.2001/2005.
În consecință, dată fiind formularea art.51 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pentru 2006 și încheierea acordului social din 2.03.2006, înainte de începerea negocierilor în condițiile legii, precum Contractul Colectiv de Muncă pe 2006, înregistrat la. B, nu se poate reține ca întemeiată critica recurentei cu privire la netemeinicia pretențiilor reclamantului privitoare la plata celor 8 salarii.
Prin urmare, în mod corect a interpretat instanța actele juridice ce stau la baza pretențiilor reclamantului, în sensul că și acordul social din 2004 arătat mai sus își produce efectele.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a recurentei pârâte, Curtea urmează aoo bliga la plata către intimatul reclamant, a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă SC Sa împotriva sentinței civile nr.1624/28.10.2008 a Tribunalului Brașov.
Obligă recurenta pârâtă SC SA la plata către intimatul reclamant Gas umei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2009.
Judecător, - - - | Judecător, - - |
Cu opinia separată în sensul admiterii recursului declarat de SC și modificarea sentinței în tot în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantul
Judecător,
- -
Grefier,
-
OPINIE SEPARATĂ
În prezenta opinie, recursul SC SA împotriva sentinței civile nr.1624/2008 a Tribunalului Brașov, se impunea a fi admis și sentința modificată în tot în sensul respingerii acțiunii pentru următoarele considerente:
Prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamant a opt salarii medii nete, cu titlu de despăgubiri.
Pentru a pronunța această sentință a reținut faptul că în cauză își produce efecte acordul social încheiat la data de 13.12.2004, care reprezintă anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA.
Prima instanță în mod greșit a dat eficiență înscrisului ACORD SOCIAL datat în 13.12.2004, fără a observa că în partea finală a acestuia s-a făcut mențiunea că acesta reprezintă act adițional la Contractul Colectiv de Muncă.
Cum valabilitatea contractului colectiv de muncă este de un an, iar desfacerea contractului individual de muncă al reclamante a intervenit în cursul lunii noiembrie 2006, incident în cauză este contractul colectiv de muncă din cursul anului 2006, înregistrat la Direcția pentru dialog, familie și solidaritate socială B sub nr.4494/31.03.2006 și care își produce pe deplin efectele între părțile contractante.
Conform clauzei acestui din urmă contract, atât pentru disponibilizarea colectivă cât și pentru cea individuală, s-a omis a fi prevăzute plăți compensatorii (cap.VII protejarea forței de muncă, fila 88 din dosar fond).
Chiar dacă în apărare reclamanta ar considera că sunt aplicabile dispozițiile art.51 alin.3 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006, conform cărora în caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile acordului social încheiat între sindicat și patronat, este evident că se face trimitere la acordul social din data de 2.03.2006, și nu la cel din 13.12.2004, a cărui valabilitate a încetat odată cu contractul colectiv de muncă din anul 2004.
Conform acestui din urmă acord social, societatea se obligă la plata salariilor compensatorii, numai în situația concedierilor colective, iar reclamantul a fost concediat în mod individual.
Nu poate fi primită nici apărarea reclamantului, potrivit cu care concedierea este în realitate una colectivă și angajatorul este de rea credință procedând astfel, pentru că reaua credință se dovedește și nu se prezumă, iar în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de SC Sa trebuia admis și sentința primei instanțe modificată în tot în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Judecător,
- -
Red./NG/29.01.09
Tehnored.AN/30.01.09 - 2 ex.
Jud. fond /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
