Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5061/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.1769/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 5061/
Ședința publică de la 08 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurenții Agenția Națională pentru Protecția Mediului () și, împotriva sentinței civile nr.7654 din data de 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33540/3/LM/2007, având ca obiect:"drepturi bănești".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 17 iunie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24 iunie 2009, la data de 01 iulie 2009 și apoi la data de 08 iulie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.7654 din data de 10.12.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, cererea precizată privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru șl Preparate Chimice; s-a obligat pârâta la plata sumei de 12806 lei reprezentând drepturi bănești, cu aplicarea indicelui de inflație de la data scadenței până la data plății efective; s-a respins, ca neîntemeiată, cererea sub celelalte aspecte și s-a obligat pârâta la plata sumei de 150 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul este salariatul pârâtei, pe durată nedeterminată, începând cu data de 02.12.2003, potrivit contractului individual de muncă nr.51/02.12.2003 și că anterior acestui contract, între părți a existat contractul individual de muncă nr.28/24.02.2003.
S-a constatat că ambele contracte au suferit modificări, conform actelor adiționale aflate la dosar, modificări care se referă în special la stabilirea salariului lunar de încadrare.
S-a încuviințat efectuarea unei expertize contabile judiciare, având ca obiective: verificarea faptului dacă reclamantul și-a primit integral drepturile salariale nominalizate prin acțiunea precizată și formulată sub formă de tabel, în raport de actele de la dosar și actele de la societatea pârâtă și precizarea cuantumului drepturilor salariale de care acesta a beneficiat conform încadrării; verificarea listelor de premiere, în raport de care se va specifica dacă reclamantul a beneficiat sau nu de aceste drepturi.
S-a reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză și a suplimentului la acesta a rezultat că reclamantului i s-ar cuveni suma de 44221 lei + 475 lei compusă din prime, indexări pe anul 2004, neacordarea timp de 2 luni a indemnizației de șef serviciu, suma aferentă desființării postului de șef serviciu și încadrarea pe un post inferior pregătirii și diferență salariu, diferență spor vechime.
S-a considerat că reclamantul este îndreptățit la plata sumei de 12806 lei, compusă din prime în sumă de 7100 lei, indexări salariale pe anul 2004 în sumă de 4589 lei, indemnizație de șef serviciu neacordată pe o perioadă de 2 luni, în sumă de 780 lei, plus suma de 337 lei, din suplimentul la raportul de expertiză, sumă ce a fost însușită de reclamant, suma de 475 lei, reprezentând o eroare de calcul.
S-a avut în vedere că reclamantul nu este îndreptățit la plata celorlalte sume calculate de expert ca fiind datorate, respectiv 19.452 lei, reprezentând suma aferentă desființării postului de șef serviciu și suma de 12.300 lei, pentru încadrarea pe un post inferior, întrucât acesta a semnat actul adițional nr.1/24.11.2003 la contractul individual de muncă nr.28/24.02.2003, din care rezultă că s-a schimbat încadrarea acestuia, din șef serviciu în funcția de inspector de specialitate 1/3, funcție ce a fost menținută în contractul individual de muncă nr.51/02.12.2003.
În privința daunelor morale, tribunalul a reținut că reclamantul nu a probat în cauză că a fi suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal atât reclamantul, cât și pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
În recursul său, recurentul reclamant a criticat hotărârea instanței de fond în privințadaunelor materialeproduse acestuia prin neplata indemnizației de șef serviciu în perioada 2003 - 31 decembrie 2006, după desființarea postului său de șef serviciu.
S-a arătat că intimata (ulterior preluată prin Legea 349/2007 de către ), fără nici o motivare, a desființat funcția de șef de serviciu a recurentului, deși acesta a obținut funcția de șef serviciu în urma unui examen dat cu Comisia de examinare a intimatei, în condițiile în care posturile de șef serviciu au fost ocupate fără examen înainte de angajarea sa (de ex. juristul, inginer metalurg, cărora li s-au menținut posturile).
S-a arătat că recurentul a ocupat postul de șef serviciu începând cu data de 01 martie 2003, în temeiul unui concurs profesional organizat în luna februarie 2003 cu o comisie de examinare din cadrul, iar desființarea postului de șef de serviciu câteva luni mai târziu echivalează cu o contestare a însăși acestei comisii, cât și a organigramei, cu atât mai mult cu cât nici un alt post de șef de serviciu ocupat de vreun alt salariat din Agenția Națională pentru și Preparate Chimice nu a mai fost desființat și nici nu a fost emisă vreo lege sau Hotărâre de Guvern, care să stabilească în acea perioadă o restructurare a posturilor din Administrația Centrală a României.
S-a învederat că în art.7 alin.2 din Hotărârea nr. 707 din - privind organizarea si funcționarea Agenției Naționale pentru și Preparate Chimice se stipulează că în cadrul structurii organizatorice, prin decizie a directorului general se pot organiza servicii, birouri și colective temporare de lucru, prin urmare, cu excepția "colectivelor temporare de lucru", "serviciile și birourile" nu sunt temporare.
S-a adăugat că potrivit textului legal amintit rezultă că directorul general al poate doar înființa "serviciile și birourile" (care nu sunt temporare) dar nu le poate desființa (pe cale de consecință acestea nu puteau fi desființate decât o dată cu modificarea HG enunțat).
S-a amintit că prin Decizia nr.17/20.06.2003 intimata recurentă a dispus, cu titlu de sancțiune, diminuarea retribuției recurentului pe lunile iulie și august 2003, astfel că nu putea aplica legal acestuia încă o sancțiune, aceea de desființare a postului de șef de serviciu, în luna octombrie 2003.
Recurentul a precizat că la angajarea sa prin concurs în cadrul intimatei, la un grad inferior, a fost declasat de la cel mai înalt grad profesional în Ministerul Mediului (gradul IA), iar instanța de fond nu a ținut cont de faptul că i s-a stabilit arbitrar un salariu de bază mai mic, prin deciziile nr.35/03-11-2003, nr.45/30-11-2004, nr.103/03-11-2006 și anexele la acestea, comparativ cu salariul salariaților cu studii medii (referenți) sau cu studii superioare, dar cu experiență profesională mai mică, astfel fiind încălcate prevederile Legii 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar, anexa
S-a arătat că deși reprezentanții intimatei pretind că salariile angajaților cu studii superioare (clasa 1, singura clasa pentru studii superioare in ) au fost stabilite pe trei grade de salarizare (I, II și III, fără alte trepte în cadrul gradelor), prin Decizia 35/03-11-2003 (și anexa la Decizia 35/03-11-2003), în Decizia 45/30-11-2004 (și anexa la Decizia 45/30-11-2004), cât și prin Decizia 103/03-11-2006 (și anexa la Decizia 103/03-11-2006), (respectiv anexele 3-5), salariul a fost stabilit, după bunul plac, de către conducere, în condițiile în care aproape fiecare salariat având alt salariu de bază, existând în fapt în anul 2003 nu mai puțin de 11 niveluri de salarizare diferite, la un total de 23 de salariați.
S-a amintit că în deciziile intimatei s-a trecut ca temei juridic al stabilirii salariului recurentului Codul muncii (Legea 53/2003) și HG 707/2002, or în nici unul din aceste acte normative citate nu se prevede declasarea profesională a unui funcționar public de la gradul maxim profesional, atunci când este angajat într-o instituție publică salarizată din fonduri extrabugetare.
S-a precizat că din 16 premieri trimestriale (în perioada 1 martie 2003-31 decembrie 2006) recurentului reclamant nu i-au fost acordate decât J (8 premieri), dar și acestea mult sub nivelul altor salariați sau chiar și mai mici decât ale salariaților cu studii medii (referenți), fără nici o motivare temeinică și legală.
S-a menționat că OUG nr. 24/2000 la care face referire partea adversă are ca obiect salarizarea în sectorul bugetar, or Agenția Națională pentru și Preparate Chimice a fost salarizată în exclusivitate din fonduri extrabugetare în intervalul 1 martie 2003-31 decembrie 2006.
S-a amintit că art. 3 alin.2 al Ordonanței 14/1998 referitor la negocierea stabilirii salariului prevedea că "la stabilirea grilei de salarizare a personalului se va urmări asigurarea unui echilibru cu salariile oferite pe piața forței de muncă pentru activități similare", or intimata a încălcat aceste dispoziții, stabilind pentru recurent un salariu mai mic atât față de salariați cu studii superioare, dar fără experiență profesională anterioară, cât și chiar față de salariații cu studii medii (referenți).
S-a susținut că era necesară coroborarea textului de lege amintit cu legislația de salarizare a funcționarilor publici, care era cea mai apropiată ca domeniu (astfel cum a arătat și doamna expert ), desigur cu o suplimentare a salariului de bază pentru fiecare salariat, în funcție de valoarea profesională atestată anterior angajării prin examene conform legislației aplicabile în domeniu, iar nu după bunul plac al intimatei, fără a se ține seama de competența profesională.
S-a adăugat că la angajarea recurentului în anul 2003, intimata nu a respectat prevederile Contractului colectiv de muncă nr. 1116/2003 referitor la coeficienții minimali de ierarhizare, potrivit cărora salariul unui angajat cu studii superioare trebuie să fie mai mare ca al unui angajat cu studii liceale, angajatorii având obligația de a asigura egalitatea de șanse și tratament pentru toți salariații, fără discriminări directe sau indirecte.
Hotărârea instanței de fond a fost criticată de către recurentul reclamant și în privințadaunelor morale, susținându-se că acestea sunt justificate, în raport de actele de la dosarul cauzei din care rezultă comportamentul incalificabil și jignitor al domnului, fost șef serviciu Oficiul Juridic al părții adverse, în prezent avocatul acesteia, precum și declasarea sa de la cel mai înalt grad profesional în Ministerul Mediului la cel mai mic grad profesional în, în condițiile în care acest grad maxim fusese obținut prin concursuri profesionale, iar un drept câștigat nu poate fi pierdut decât în condițiile stricte stabilite de lege.
S-a adăugat că recurentul reclamant a suferit un prejudiciu moral și pentru faptul că intimata nu i-a acordat premieri și nici nu i-a asigurat acestuia participarea la instruiri profesionale în străinătate și în țară.
Recurentul reclamant a contestat în cauză contractul de asistență juridică al dl. avocat loanițescu încheiat cu intimata în fața instanței de fond, motivat de faptul că acesta nu a fost semnat legal de către persoana împuternicită.
Recurentul a învederat că nu a semnat că este de acord cu modificarea contractului individual de muncă, ci a semnat doar că a luat la cunoștință de actul adițional nr. 1/24.11.2003 la contractul individual de muncă nr. 28/24.02.2003, act încheiat cu încălcarea mai multor acte normative de ordine publică.
S-a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit obligarea pârâtei la plata sumei de 19452 lei, reprezentând suma aferenta desființării postului de șef serviciu și a sumei de 12300 lei, pentru încadrarea pe post inferior, în condițiile în care aceste sume erau determinate de către expertul desemnat în cauză.
S-a învederat că hotărârea instanței de fond cuprinde o eroare materială în privința denumirii pârâtei, fiind menționat greșit "Agenția Națională pentru și Preparate Chimice ", în loc de "Agenția Națională pentru Protecția Mediului" (Agenția Națională pentru și Preparate Chimice fiind desființată prin Legea 349/2007 și preluată în parte de Agenția Națională pentru Protecția Mediului).
În motivarea recursului său declarat la data de 12.12.2008, recurenta-pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că recurentul reclamant este îndreptățit de fapt doar la plata sumei de 280 lei actualizată cu indicele de inflație, reprezentând indexarea cuvenită de la data de 1.10.2005, potrivit art.4 din OG nr.9/2005, iar nu la plata sumei de 120 806 lei, consemnată în condica de ședință, care nu corespunde realității.
Recurenta pârâtă a arătat că indexarea salariilor în cadrul Agenției Naționale pentru și Preparate Chimice s-a efectuat în luna octombrie 2005, conform deciziei 48/29.09.2005, cu excepția recurentului reclamant, care nu a primit această indexare pe luna octombrie 2005, ci începând cu luna noiembrie 2005 conform deciziei nr. 61/11.11.2005, salariul acestuia fiind indexat cu 11,11% respectiv de la 1800 RON la 2000 RON.
S-a învederat că în acest sens, în suplimentul la raportul de expertiză expertul desemnat de către instanța de fond a constatat că, potrivit art. 4 din OG nr. 9/2005, indexarea s-a făcut într-o singură etapă, în procent de 11.11%, începând cu 1 octombrie 2005, iar prin neacordarea indexării pe luna octombrie 2005, recurentul reclamant nu a primit diferența salariu 200 lei (2000-1800 lei), diferența spor de vechime (25%) 157 lei (500-353 lei), diferența spor de doctorat (15%), în total suma de 475 lei.
S-a susținut că recurenta pârâtă a recunoscut această pretenție și a fost dispusă să-i plătească recurentului reclamant diferența salariu de 200 lei la care acesta avea dreptul, reactualizată conform legii pe baza datelor comunicate, la cerere, de către Institutul Național de Statistică - Activitatea Informații Statistice, fiind de acord cu încheierea unei o tranzacții și acordarea gradului maxim de salarizare, respectiv gradul IA, însă acesta, după ce a obținut gradul maxim de salarizare, a refuzat-o tranzacția.
S-a adăugat că suma datorată de către recurenta pârâtă recurentului reclamant este de 280 lei, reprezentând diferența spor de vechime (25%) 50 lei; diferența spor pentru titlul de doctor în chimie analitică (15%) 30 lei.
Recurenta pârâtă și-acompletatcererea de recurs, la data de 9.02.2009, în cadrul termenului legal de recurs, raportat la data comunicării hotărârii instanței de fond (28.01.2009), prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei, modificarea acestei sentințe în sensul obligării sale doar la plata sumei de 280 lei, actualizată la data achitării acestor sume.
Recurenta pârâtă a invocat prevederileart. 304 pct. 6 din Codul d e procedură civilă, susținând că admiterea recursului său se impune pentru faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv în privința obligării reclamantului reclamant la plata unei amenzi judiciare pentru introducerea, cu rea-credință, a unor cereri vădit netemeinice și la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente judecării procesului.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a precizat că, deși recurenta pârâtă a recunoscut inițial un prejudiciu de 644,91 lei/RON, actualizat la data plății, recurentul reclamantul a refuzat stingerea litigiului prin încheierea unei tranzacții, solicitând în prezenta cauză, fără a avea dreptul, suma de 1 283 956 000 lei (128 395,6 RON) și alte foloase personale, cum ar fi numirea ca șef, trimiterea în delegații în străinătate.
S-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat și asupra capetelor de cerere privind obligarea reclamantului la plata unei amenzi judiciare pentru introducerea, cu rea-credință, a unor cereri vădit netemeinice și la plata tuturor cheltuielilor de judecată aferente judecării procesului, deși pârâta a solicitat aplicarea prevederile art. 1081alin 1, pct. 1 lit. a pr.civ. și ale celei de a doua teze de la art. 723 pr.civ. precum și ale art. 274-275 din Codul d e procedură civilă.
De asemenea, recurenta pârâtă a învederat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât deși recurentul reclamant a solicitat să i se plătească premierea pe trimestrul al II-lea al anului 2005, premierea pe trimestrul al II-lea al anului 2006 și premierea pe trimestru al III-lea al anului 2006, conform contractului individual de muncă, totuși prin hotărârea recurată s-a acordat prima pe trimestrul II 2005 (fără a se avea în vedere că aceasta s-a plătit în cuantum de 2600 lei, evident în cuantum mai mare decât suma cerută de 1 800 lei), precum și alte prime și stimulente, care nu au fost cerute de către recurentul reclamant.
Recurenta pârâtă a arătat că este incident în cauză și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, întrucât deși prin încheierea de ședință din 15.10.2008 s-a încuviințat refacerea raportului de expertiză, respectiv o nouă expertiză, conform prevederilor art. 212 din Codul d e procedură civilă, iar în suplimentul de expertiză s-a constatat că reclamantului i se cuvine doar suma de 337 lei, respectiv suma de 280 lei actualizată la data 26.11.2008, conform răspunsului la solicitarea înregistrată la Institutul Național de Statistică - Activitatea Informații Statistice sub nr. 46407/26.11.2008, totuși instanța de fond a interpretat greșit această încheiere, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic ai acesteia, stabilind eronat obligarea pârâtei la plata sumei de 12806 lei.
În fine, recurenta pârâtă a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, neexistând temei legal pentru justificarea sumei de 12806 lei, în cauză fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 pr.civ. cât și dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Astfel, recurenta pârâtă a susținut că în mod greșit instanța de fond a avut în vedere la soluționarea cauzei constatările expertului vădit partizane, netemeinice și nelegale, care nu corespund realității, ceea ce reprezintă o încălcare sau aplicare greșită a legii, fiind pe deplin aplicabile în cauză prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Recurenta pârâtă a precizat că recurentul reclamant a fost încadrat la, în funcția de șef serviciu la Direcția Inspecție, începând cu data de 01.03.2003, conform Deciziei nr. 6/20.02.2003, contractului individual de muncă nr. 28/24.02.2003 (înlocuit ulterior prin contractul individual de muncă nr. 51/02.12 2003) și situației statelor de plată pe luna martie 2003, având un salariul de bază, în cuantum de 13 000 000 lei/ROL, corespunzător funcției de execuție consilier A/l/3, convenit prin negociere individuală, în funcție de posibilitățile financiare ale acestei instituții, în limita fondurilor alocate de la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile reglementărilor legale în vigoare în domeniu (prevederile art. 23 alin 2 din OUG nr. 200/2000, aprobată prin Legea nr. 451/2001; ale art. 7 alin. 5 din nr.HG 707/2002; ale art. 62 alin.1, lit. c și art. 66 alin.1 din Legea nr. 500/2002; ale art. 1 și art. 3 alin 1 și alin 2 din nr.OG 14/1998; ale art. 4 alin.1 și alin.2 și art. 5 din Legea salarizării nr. 14/1991; ale art. 159, alin. 1-4 din Codul muncii, în vigoare; ale art. 4 din OUG nr. 24/2000; ale art. 2 și art. 3 din OUG nr. 191/2002 și Anexa V la această ordonanță, precum și prevederile art. 84 alin 1lit.b din Legea nr. 188/1999).
S-a menționat că recurentului reclamant i s-a acordat cea de a doua majorare/creștere (indexare) salarială pe anul 2003, în procent de 4,5%, prevăzută la art. 1 alin. 2 lit. b din OUG nr. 191/2002, conform Deciziei nr. 28/24.06.2004 și Actului adițional nr. 2/24.06.2004 la Contractul individual de muncă nr. 51/02 12 2003, la fel ca și celorlalți salariați ai fostei, în procent mai mare, respectiv 7,69% (de la 1300 lei la 1400 lei) începând cu data de 01.07.2004, prima majorare/creștere salarială pe anul 2003 fiind cuprinsă în salariul convenit prin negociere, la fel ca și la ceilalți salariați angajați la fosta la aceeași dată, respectiv la data de 01.03.2003.
S-a precizat că majorările/creșterile (indexările) salariale pe anul 2004, în procent de 6% începând cu 01.01.2004 și în procent de 6% începând cu 01.09.2004, prevăzute la art. 2 din OUG nr. 123/2003, au acordate de către recurenta pârâtă într-o singură etapă, corelat cu realizarea resurselor proprii, iar recurentul reclamant a beneficiat ca și ceilalți salariați ai fostei, în procent de 14,2% (de la 1400 lei la 1600 lei), la aceeași dată, conform Deciziei nr. 45/30.11.2004 și Actului adițional nr. 3/30.11.2004 la Contractul individual de muncă nr. 51/02.12.2003.
S-a adăugat că avansarea în grad profesional, cu mărirea salariului de la 1600 lei (corespunzător funcției de inspector de specialitate clasa I, gradul 3) la 1800 lei (corespunzător funcției de inspector de specialitate clasa I, gradul 2), s-a acordat recurentului reclamant conform Deciziei nr. 14/18.03.2005 și Actului adițional nr. 4/18.03.2005 la Contractul individual de muncă nr. 51/02.12.2003, la fel ca și celorlalți salariați angajați la fosta, la aceeași dată.
Cu privire la majorările/creșterile (indexările) salariale pe anul 2005, prevăzute la art. 4 din OG nr. 9/2005, recurenta a arătat că au fost acordate într-o singură etapă, corelat cu realizarea resurselor proprii, în procent de 11,11% (de la 1800 lei la 2000 lei), însă recurentului reclamant, conform Deciziei nr. 61/11.11.2005 și Actului adițional nr. 8/11.11.2005 Ia Contractul individual de muncă nr. 51/02.12.2003, cu o lună (30 de zile) mai târziu decât la ceilalți salariați ai fostei, prejudiciul cauzat prin această întârziere fiind de 200 lei, la care se adaugă diferența de spor de vechime de 25% (50 lei) și diferența de spor pentru titlul științific de 15% (30 lei), în total suma de 280 lei, ce urmează a fi actualizată, conform legii, în baza datelor comunicate, la cerere, de Institutul Național de Statistică - Activitatea Informații Statistice.
S-a învederat că recurentului reclamant i s-au acordat, la fel ca și la ceilalți salariați ai fostei, primele anuale (al treisprezecelea salariu) pentru anii 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007, așa cum prevede legea, primele de vacanță pentru anii 2003, 2004, 2005 și 2006 și prime trimestriale sau stimulentele lunare (primele excepționale), atunci când, prin activitatea profesională pe care a desfășurat-o și prin comportamentul adoptat și-a adus contribuția la realizarea obiectivelor fostei, la fel ca și la ceilalți salariați ai acesteia, cu mențiunea că pentru anul 2007 nu s-a acordat primă de vacanță nici unui salariat al fostei.
Recurenta a precizat că deși a propus recurentului reclamant plata retroactivă a diferență majorării/creșterii (indexării) salariale în cuantum de 644,91 lei/RON pe anul 2003 și pe anul 2005, în baza unei tranzacții prin care să fie stins litigiul din cererea în cauză, acesta a refuzat soluționarea amiabilă a procesului.
S-a mai învederat că nu există temei legal pentru obligarea recurentei la plata retroactivă a indemnizației de șef serviciu pretinsă de reclamantul, timp de 2 luni, septembrie 2003 și octombrie 2003, precum și începând cu luna noiembrie 2003 și până în prezent, în sumă de 780 lei și de 19752 lei, în condițiile în care sentința civilă pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Bucureștia rămas definitivă.
Recurenta pârâtă a învederat instanței de recurs la termenul de judecată din 17.06.2009 faptul că renunță la judecarea cererii de suspendare a executării sentinței recurate în cauză.
La același termen de judecată, recurenta pârâtă a depus contractul de asistență juridică nr.-/2.06.2009 încheiat cu Cabinetul de avocatură, apărătorul recurentului reclamant precizând că nu înțelege să susțină excepția nulității contractului de asistență juridică invocată de către parte personal.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentul reclamant, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit contractul individual de muncă nr. 28/24.02.2003 rezultă că recurentul reclamant a fost angajat în funcția deșef de serviciula Direcția Inspecție, începând cu data de 01.03.2003, în cadrul Agenției Naționale pentru și Preparate Chimice, persoană juridică de interes public în subordinea Ministerului Industriei și, potrivit art.1 din HG nr.707/2002 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru și Preparate Chimice.
În același contract individual de muncă s-a stipulat că salariul de bază convenit de către părți este de1300 lei(- lei vechi) și că nivelul acestui salariu se va calcula în fiecare lună, corelat cu veniturile realizate de Agenția Națională pentru și Preparate Chimice pe luna respectivă, adică: se va menține, în cazul realizării sau depășirii veniturilor planificate, pentru luna în curs, conform de Venituri și Cheltuieli, aprobat în condițiile legii; se va diminua corespunzător, în baza deciziei Directorului General, în cazul nerealizării veniturilor planificate, atât pe luna în curs, cât și cumulat, pe perioada exercițiului bugetar al anului în curs, conform de Venituri și Cheltuieli aprobat în condițiile legii, fără a fi scăzut sub nivelul salariului tarifar minim corespunzător celui oferit pentru instituțiile bugetare, în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.24/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcția de consilier A/I/3.
Totodată, s-a precizat că salariatul recurent beneficiază de indemnizația de conducere de 30% din salariul de bază cuvenit pe luna respectivă, în baza Deciziei nr.6/2003 de numire în această funcție, precum și de spor de vechime de 25% din salariul cuvenit pe luna respectivă și spor pentru titlul științific de 15% din salariul cuvenit.
Prin urmare, nivelul salariului cuvenit recurentului reclamant nu era prestabil printr-un act normativ ca în cazul personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral de la bugetul de stat, ci era calculat lunar, corelat cu veniturile realizate de Agenția Națională pentru și Preparate Chimice pe luna respectivă.
Recurentul reclamant nu a fost numit în cadrul Agenției Naționale pentru și Preparate Chimice în calitate de funcționar public, ci a fost angajat prin concurs, în calitate de personal contractual, astfel că susținerea acestuia în sensul că a fost declasat la angajare din gradul profesional obținut anterior în cadrul Ministerului Mediului (gradul IA) nu are suport legal.
Finanțarea activității Agenția Națională pentru și Preparate Chimice, potrivit art.5 din HG nr.707/2002, se realiza din venituri, de regulă, extrabugetare, iar salarizarea personalului, conform art.7 alin. 5 din același act normativ, se efectua în corespunzător prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit același act normativ se mai stipula că în situația în care finanțarea activității se realizează integral din venituri extrabugetare, salarizarea se face în condițiile prevăzute de lege pentru salarizarea instituțiilor publice finanțate din venituri extrabugetare, iar în speță, prin cererea de recurs dedusă judecății recurentul reclamant confirmă faptul că recurenta pârâtă a fost salarizată în exclusivitate din fonduri extrabugetare în intervalul 1 martie 2003 - 31 decembrie 2006.
De asemenea, recurentul reclamant recunoaște că în deciziile intimatei s-a trecut ca temei juridic al stabilirii salariului Codul muncii (Legea 53/2003) și HG 707/2002, or în nici unul din aceste acte normative nu se prevede că persoane încadrate în cadrul Agenției Naționale pentru și Preparate Chimice vor fi salarizate la nivelul funcționarilor publici.
Odată cu acceptarea postului oferit de către Agenția Naționalâ pentru și Preparate Chimice, recurentul reclamant a acceptat și salarizarea corespunzătoare acestui post, iar în ipoteza în care aprecia că salariul este nesatisfăcător avea posibilitatea de a refuza încheierea contractului individual de muncă nr. 28/24.02.2003, respectiv a actului adițional nr.1/24.11.2003 la contractul individual de muncă nr.28/24.02.2003.
Recurentul reclamant a încasat drepturile salariale înscrise în contractul său individual de muncă și în actele adiționale la acesta, nefiind îndreptățit la plata unui salariu mai mare față de nivelul salariului cu care a fost încadrat, stabilit prin negociere, în condițiile în care nu s-a solicitat și obținut pe cale judecătorească nulitatea acestor clauze contractuale.
În ceea ce privește indemnizația de șef serviciu în cuantum de 19.452 lei pretinsă de către recurentul reclamant în cauză, Curtea reține ca fiind neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe, de vreme ce decizia nr.34/31.10.2003 prin care s-a desființat postul său de șef serviciu nu a fost revocată de către angajator și nici anulată prin hotărâre judecătorească în cadrul unei contestații îndreptată împotriva acesteia.
De adăugat că recurentul reclamant a semnat actul adițional nr. 1/24.11.2003 la contractul individual de muncă, fiind astfel de acord cu schimbarea încadrării sale din funcția de șef serviciu în funcția de inspector de specialitate 1/3.
Prima instanță a respins în mod corect cererea recurentului reclamant de obligare a pârâtei la plata sumei de 12.300 lei, pentruîncadrarea pe un post inferior, ținând seama de faptul că acesta a semnat actul adițional nr.1/24.11.2003 la contractul individual de muncă nr.28/24.02.2003, prin care s-a schimbat încadrarea sa din șef serviciu în funcția de inspector de specialitate 1/3, funcție ce a fost menținută și în contractul individual de muncă nr.51/02.12.2003.
În privințadaunelor morale, critica recurentului reclamant este neîntemeiată, având în vedere că nu sunt îndeplinite în cauză cerințele prevăzute de art.269 al.1 din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul are obligația în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Astfel, în speță, recurentul reclamant nu a arătat în concret în ce a constat atingerea personalității sale sau a altor drepturi nepatrimoniale ale acestuia, iar din analiza probelor depuse la dosarul cauzei nu rezultă producerea unui prejudiciu cert, adică sigur în privința existenței și a posibilității de evaluare adus salariatului prin fapta ilicită a angajatorului.
Nu se poate prezuma nici existența și nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial din însăși neacordarea unor drepturi bănești, în condițiile în care prin admiterea chiar în parte a cererii deduse judecății, recurentul reclamant a obținut repararea prejudiciului material suferit.
Prin urmare, de vreme ce nu a fost probată îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii angajatorului (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a angajatorului și prejudiciu, precum și vinovăția angajatorului), în sensul că recurentul reclamant nu a făcut dovada existenței prejudiciului moral pretins, respectiv a atingerii aduse unor valori sau atribute personale, nepatrimoniale care să justifice obligarea recurentei intimate la despăgubiri, dispozițiile sentinței privind respingerea capătului de cerere referitor la plata de daune morale vor fi menținute de către
Cererea recurentului reclamant referitoare la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate cu expertiza este nefondată, având în vedere faptul că ambele părți au fost obligate la plata onorariului de expert și că pârâta a fost obligată prin hotărârea recurată la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecată, în baza art.274 pr.civ. acțiunea dedusă judecății fiind admisă doar în parte.
Cu privire la denumirea pârâtei, Curtea apreciază ca fiind întemeiată critica recurentului reclamant, întrucât în hotărârea instanței de fond s-a menționat în mod eronat Agenția Națională pentru și Preparate Chimice, fără a se ține seama de faptul că această instituție a fost desființată prin Legea 349/2007 și preluată în parte de Agenția Națională pentru Protecția Mediului.
Examinând recursul formulat de către recurenta pârâtă prin prisma criticilor invocate de către aceasta, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea reține ca fiind fondat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. întrucât hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în condițiile în care nu există temei legal pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 12806 lei către recurentul reclamant.
Astfel, instanța de fond a dispus greșit obligarea pârâtei la plata sumei de 4589 lei cu titlu deindexăripe anul 2004, fără a ține seama de faptul că majorările/creșterile (indexările) salariale pe anul 2004 prevăzute la art. 2 din OUG nr. 123/2003, au acordate de către recurenta pârâtă într-o singură etapă, corelat cu realizarea resurselor proprii, iar recurentul reclamant a beneficiat de acestea la fel ca și ceilalți salariați ai fostei.
De asemenea, nu s-a avut în vedere că recurentul reclamant a fost angajat în cadrul Agenției Naționale pentru și Preparate Chimice la data de 1.03.2003, deci ulterior primei majorări/creșteri salariale de 3% acordată în temeiul art.1 alin.2 lit.a din OUG nr.191/2002, cu începere cu data de 1 ianuarie 2003, personalului contractual din sectorul bugetar, salarizat potrivit anexei nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000, motiv pentru care nu este îndreptățit la aceasta.
În ceea ce privește cea de a doua majorare/creștere (indexare) salarială pe același an 2003, în procent de 4,5%, prevăzută la art. 1 alin. 2 lit. b din același act normativ, din actele dosarului rezultă faptul că aceasta a fost acordată recurentului reclamant la aceeași dată ca și celorlalți salariați ai fostei, respectiv 01.07.2004, caz în care solicitarea acestuia a fost greșit admisă de către instanța de fond.
Cu privire la majorările/creșterile (indexările) salariale pe anul 2005, prevăzute la art. 4 din OG nr. 9/2005 acordate într-o singură etapă, corelat cu realizarea resurselor proprii, în procent de 11,11% (de la 1800 lei la 2000 lei), critica recurentei pârâte este nefondată, de vreme ce recurentul reclamant a primit această indexare o lună mai târziu decât ceilalți salariați din cadrul instituției, conform Deciziei nr. 61/11.11.2005 și actului adițional nr. 8/11.11.2005 Ia Contractul individual de muncă nr. 51/02.12.2003, prejudiciul cauzat prin această întârziere fiind de 337 lei, la care pârâta a achiesat expres în fața instanței de fond, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii recurate.
Referitor lapremiile trimestriale, cererea recurentului reclamant a fost greșit încuviințată de către instanța de fond, de vreme ce acestea nu fac parte din salariu și nu s-a dovedit îndeplinirea cerințelor pentru acordarea acestora, în baza Deciziei Directorului General, în limita fondurilor bugetare aprobate și a disponibilului existent, conform propunerilor directorilor de direcții și șefilor de compartimente subordonate direct Directorului General, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă.
În ceea ce privește reținerea nelegală timp de 2 luni a indemnizației de șef de serviciu, în mod greșit prima instanță nu a ținut seama de faptul că decizia nr.17/20.06.2003 de retrogradare din funcția de șef serviciu în cea de execuție de inspector de specialitate gradul 1/3, pe o perioadă de 60 de zile nu a fost revocată de către angajator și nici anulată prin hotărâre judecătorească în cadrul contestației îndreptată împotriva acestei decizii, astfel încât a existat temei legal pentru sistarea indemnizației de șef serviciu.
Pentru toate considerentele arătate, văzând și dispozițiile art.312 din pr.civ. Curtea va admite recursurile, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că, va îndrepta eroarea materială cu privire la denumirea pârâtei, în sensul că: se va menționa pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului în loc de pârâta Agenția Națională pentru șl Preparate Chimice; vor fi respinse ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata indexărilor (în cuantum de 4589 lei), a premiilor pretinse, a indemnizației șef serviciu; vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, precum și a sumei de 337 lei la care pârâta a achiesat în fața instanței de fond, actualizată cu indicele de inflație la data plății, precum și mențiunile hotărârii recurate referitoare la soluționarea capetelor de cerere privind plata daunelor morale, a sumelor aferente desființării postului de șef serviciu și pentru încadrarea pe un post inferior.
Va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de aplicare a unei amenzi judiciare, având în vedere faptul că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 723.pr.civ. în condițiile în care recurentul reclamant nu a introdus cu rea credință cereri vădit nefondate, în speță acțiunea formulată de către acesta fiind admisă în parte prin hotărârea recurată.
Curtea va dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei, consemnată de recurenta-pârâtă, de vreme ce aceasta nu a fost utilizată în cauză, astfel cum rezultă din practicaua prezentei hotărâri, în care s-a consemnat că recurenta pârâtă a renunțat la judecarea cererii de suspendare a executării hotărârii primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții Agenția Națională pentru Protecția Mediului () și, împotriva sentinței civile nr.7654 din data de 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33540/3/LM/2007.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
. eroarea materială cu privire la denumirea pârâtei, în sensul că se va menționa pârâta Agenția Națională pentru Protecția Mediului în loc de pârâta Agenția Națională pentru șl Preparate Chimice.
Respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata premiilor pretinse, a indemnizației șef serviciu și a indexărilor (în cuantum de 4589 lei).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, a sumei de 337 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății, reprezentând indexarea cuvenită pe octombrie 2005, precum și cu privire la soluționarea capetelor de cerere privind plata daunelor morale, a sumelor aferente desființării postului de șef serviciu și pentru încadrarea pe un post inferior.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de aplicare a unei amenzi judiciare recurentului-reclamant.
Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 500 lei, consemnată de recurenta-pârât, ca nefiind utilizată în cauză.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,
Dact.: /2ex.
24.08.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
