Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 51
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Bîrsescu Neculai
JUDECĂTOR 2: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 3: Pungă Titus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în municipiul D,-, -/7,.1, județul B, împotriva sentinței nr. 1304 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit recurenta și reprezentanții pârâților intimați Casa Județeană de Pensii B și ai Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1304 din 1.10.2008 Tribunalul Botoșania respins ca nefondată acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B și cu Consiliul Națională pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta este angajata pârâtei că aceasta, prin acțiunea de față formulată, a solicitat obligarea la plata diferențelor salariale rezultate din majorarea salariului de bază începând cu 1.06.2005 întrucât potrivit OG nr. 9/2005 art. 5 (1) personalul contractual din sectorul bugetar salarizat între limitele corespunzătoare funcției poate beneficia pe lângă creșterile salariale acordate de acest act normativ, de o creștere salarială prin evaluarea performanțelor profesionale individuale realizate în anul 2004, potrivit reglementărilor în vigoare cu încadrarea în nivelul alocațiilor bugetare pentru cheltuielile cu salariile aprobate pe anul 2005.
Prima instanță a constatat cu privire la această reglementare că nu este imperativă, respectiv termenul de "poate" înserat în cuprinsul prevederii determină caracterul facultativ al normei și ca atare instanța de judecată nu poate interveni în sensul stabilirii unei obligații pentru angajator.
Referitor la evaluarea performanțelor profesionale pentru anul 2004, instanța a constatat că acordarea punctajului constituie o atribuție exclusivă a evaluatorului.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs criticând-o ca nelegală și neteminică susținând că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare întrucât i-a fost refuzată proba cu expertiza salarială și proba cu înscrisuri.
Reclamanta, în continuare, invocă drept motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7, respectiv hotărârea cuprinde motive contradictorii și față de această situație face trimitere la diferite acte normative și sentința civilă pronunțată de instanța de judecată.
Reclamanta recurentă invocă și motivul prevăzut de art. 304 pct. 9. pr.civ. respectiv hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal întrucât prin soluția dată i s-a încălcat dreptul la apărare prin refuzul admiterii unei expertize de specialitate și proba cu înscrisuri.
Recurenta mai susține că la dosar există un înscris cu rol consultativ depus de către și pe care prima instanță nu l-a avut în vedere la pronunțarea hotărârii.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de reclamantă Curtea constată că acesta este neîntemeiat.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut prima instanță atâta timp cât obiectul acțiunii reclamantei a constat în acordarea de diferențe salariale potrivit OG nr. 9/2005 și cum aceste reglementare nu au caracter imperativ ci doar facultativ, instanța față de caracterul normei nu poate interveni a stabili o obligație pentru angajator.
Aceleași argumente instanța le apreciază ca legale și în ce privește evaluarea performanțelor profesionale pentru anul 2004 întrucât acordarea punctajului constituie atributul exclusiv al evaluatorului, instanța neputându-se substitui acestuia în privința aprecierii salariatului.
În ce privește criticile reclamantei recurente referitoare la faptul că prin respingerea probelor solicitate de către prima instanța, respectiv expertiza de specialitate și înscrisuri i s-ar fi încălcat dreptul la apărare, curtea o apreciază ca nefondată, întrucât așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, dat fiind caracterul supletiv al normei invocate de reclamantă în acțiunea sa, probele solicitate sunt lipsite de interes în soluționarea cauzei avându-se în vedere cele mai sus menționate cât și dispozițiile art. 167.pr.civ. în care se precizează că "dovezile se pot încuviința dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii.
Referitor la criticile reclamantei recurente legate de faptul că prima instanță, la soluția dată, nu a avut în vedere principiile OG nr. 137/2000 cât și înscrisul cu rol consultativ înaintat de B, instanța o apreciază ca neîntemeiată, întrucât recurentul nu se află într-o situație comparabilă cu alți colegi deoarece ea este singurul medic al pârâtei.
Așa fiind, față de cele ce preced, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 1304 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
Dact.
2 ex. 28.01.2009
Președinte:Bîrsescu NeculaiJudecători:Bîrsescu Neculai, Andrianu Virgil, Pungă Titus
