Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 519/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚI CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.519
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.05.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul-contestator, domiciliat în G, 1, str.- nr.18, -.40 și recurenta-pârâtă SC SA G, cu sediul în G,- P, împotriva sentinței civile nr.152/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au răspuns recurentul-contestator și pentru recurenta- pârâtă SC SA G, av., cu delegație la dosar.
Recurentul-contestator se legitimează cu BI seria - nr.- eliberat de Poliția mun.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Recurentul-contestator depune la dosar concluzii scrise și o copie xerox a Monitorului Oficial nr.5/29.01.2007.
Un exemplar al concluziilor depuse azi în ședință a fost comunicat apărătorului recurentei-pârâte SC SA
Apărătorul recurentei-pârâte nu solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de conținutul concluziilor scrise.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-contestator solicită admiterea recursului formulat, respingerea recursului formulat de recurenta- pârâtă SC SA
Solicită a i se acorda cheltuieli de judecată în sumă de 5000 RON care reprezintă c/val.onorariului expertizei contabile efectuate la fond.
Apărătorul recurentei- pârâte SC SA G arată că în ceea ce privește acordarea tichetelor de masă solicitate de contestator, acestea nu pot fi acordate, deoarece potrivit Legii 142/1998, acestea se acordă salariatului pentru zilele lucrate, ori contestatorul nu a fost efectiv prezent în unitate.
Deasemeni, niciuna din sentințele invocate de contestator nu impuneau această obligație unității, aceste tichete nefiind prevăzute nici în contractul colectiv de muncă.
Mai menționează că aceste tichete se acordau în limita bugetului de venituri ale unității.
Se mai arată că de către apărătorul recurentei- pârâte că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, s-a stabilit corect drepturile salariale cuvenite contestatorului.
În ce privește acordarea c/valorii expertizei contabile, apreciază că această cerere nu este întemeiată, fiind formulată abia în recurs.
Solicită admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA și respingerea recursului declarat de contestator.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor formulate.
CURTEA:
Asupra cererilor de recurs, înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 152/27.01.2009 pronunțată de către Tribunalul Galați, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata SC SA
S-a constatat că drepturile salariale aferente perioadei 14.03.2005 - 14.11.2005 sunt în cuantum de 4.365 lei, din care s-a achitat suma de 3.695 lei, rămânând un rest de plată de 670 lei.
Pentru perioada 16.01.2006 - 30.11.2006, drepturile salariale sunt în cuantum de 6006 lei, din care s-a achitat 4.696 lei, cu un rest de plată de 1.310 lei.
Drepturile salariale aferente perioadei 13.03.2007 - 07.03.2008 sunt în cuantum de 6.995 lei, din care s-a achitat 6.921 lei, cu un rest de plată de 74 lei.
A fost obligată intimata la plata către contestator a sumelor mai sus menționate, de 670 lei, 1310 lei și respectiv 74 lei, suma totală fiind de 2.054 lei.
A fost obligată intimata să remită tichetele de masă aferente perioadelor 14.03.2005 - 14.11.2005, 16.01.2006 - 30.11.2006 și 13.03.2007 - 07.03.2008, sau contravaloarea acestora.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr-, contestatorul a solicitat lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlurilor executorii, respectiv sentința civilă 1003/2005, sentința civilă 577/2006 și sentința civilă nr. 1731/2007, toate ale Tribunalului Galați.
A arătat că în baza acestor hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile, s-a dispus reintegrarea sa pe postul deținut anterior și drepturi salariale pentru perioadele cât a fost împiedicat să presteze activitatea.
A subliniat că nu i-au fost achitate integral drepturile salariale ce i se cuvin, ignorându-se contractul individual de muncă, actele adiționale, dar și dreptul la tichete de masă, sporuri și categoria de salarizare IV.3.
A solicitat proba cu înscrisuri și expertiza contabilă.
Prin întâmpinarea depusă de societatea pârâtă, s-a solicitat respingerea acțiunii, arătându-se că drepturile bănești i-au fost corect calculate și achitate contestatorului, fiind luate în considerare sporurile cu caracter fix prevăzute în actele adiționale.
A arătat că nu i se pot acorda sporuri pentru condiții periculoase; pentru timp de noapte și pentru sărbători legale, fiind contrare Legii 130/1999. Totodată, nici tichete de masă nu i se pot acorda, nefiind prezent la lucru în unitate.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, raportul fiind depus la filele 153-164.
Analizând actele dosarului, a constatat următoarele:
Prin trei decizii de concediere distincte, succesive, emise de către SC SA G, contestatorului i s-a desfăcut contractul individual de muncă.
După contestarea acestora în instanță, s-a dispus anularea deciziilor de concediere, reintegrarea sa pe postul deținut anterior, precum și plata drepturilor salariale de care acesta a fost lipsit.
Din înscrisurile depuse la dosar, dar și din concluziile raportului de expertiză, rezultă că pentru perioada 14.03.2005 - 14.11.2005, conform sentinței civile nr. 1003/2005 a Tribunalului Galați, contestatorului i-a fost achitată numai suma de 3.695 lei, din totalul de 4.365 lei, rămânând un rest de plată în cuantum de 670 lei.
Pentru perioada 16.01.2006 - 30.11.2006, drepturile salariale sunt în cuantum de 6006 lei, din care s-a achitat 4.696 lei, cu un rest de plată de 1.310 lei.
Drepturile salariale aferente perioadei 13.03.2007 - 07.03.2008 sunt în cuantum de 6.995 lei, din care s-a achitat 6.921 lei, cu un rest de plată de 74 lei.
Pentru stabilirea cuantumului drepturilor bănești expuse mai sus, instanța are în vedere modificările survenite prin actul adițional nr. 1800/1336/24.03.2004, dispozițiile CCM 2003-2007, salariul minim brut pe țară la nivelul anilor 2005, 2006, 2007, CCM 2007-2011.
Astfel, pentru anul 2005, salariul tarifar s-a calculat prin înmulțirea salariului minim brut pe țară (310 lei) cu indicele de ierarhizare de 1,63 corespunzător categoriei IV/3, rezultând suma de 505 lei.
La acest salariu s-a acordat sporul pentru condiții grele de muncă, pentru condiții nocive și vechimea totală în muncă.
Pentru anul 2006, s-a înmulțit 330 lei salariul minim pe economie cu 1,63 indicele de ierarhizare corespunzător categoriei IV/3, rezultând un salariu tarifar de 538 lei.
Pentru anul 2007, conform clauzelor cuprinse în CCM 2007-2011, art. 1-3 din Anexa nr.1 (fila 105 dosar instanță), s-a realizat o nouă clasificare a nivelurilor, ocupațiilor și treptelor de salarizare, modificându-se inclusiv coeficienții de ierarhizare a salariilor.
În aceste condiții, contestatorul se situează la nivelul de calificare IV/2, corespunzător căruia coeficientul de ierarhizare este de 1,23.
Prin urmare, pentru anul 2007, salariul de bază este 541 lei (440 - salariul minim pe economie x 1,23), iar pentru anul 2008 în cuantum de 615 lei (500 lei x 1,23).
Nu poate fi primită susținerea contestatorului în sensul reținerii unui coeficient de 1,63 în perioada 2007-2008, întrucât contravine dispozițiilor din CCM 2007-2011. Se constată că s-a diminuat coeficientul pentru toate categoriile de salariați, contestatorul nefiind un caz izolat. Astfel, spre exemplu, în cazul unui maistru principal a scăzut coeficientul, conform actualului CCM, de la 2,21 ( 52) la 1,40 (fila 105).
În consecință, pentru considerentele expuse mai sus, va fi respins capătul de cerere privind reținerea unui coeficient de ierarhizare de 1,63.
Va fi respins, de asemenea, și capătul de cerere privind reținerea sporului de condiții periculoase, întrucât acesta se acordă numai pe durata timpului de intervenții și se calculează pe bază de pontaj.
De asemenea, sporul pentru ore lucrate noaptea, duminica și în sărbători legale, nu poate fi acordat, nefiind cazul în situația contestatorului.
În schimb, tichetele de masă se cuvin contestatorului, întrucât potrivit disp. art. 78 Codul Muncii, despăgubirea trebuie să fie egală salariile indexate, majorate și reactualizare și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Or, în lipsa unor concedieri nelegale, contestatorul și-ar fi desfășurat activitatea în mod normal și ar fi beneficiat de aceste tichete de masă.
Prin urmare, intimata va fi obligată să remită tichetele sau contravaloarea acestora.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată, a formulat 6 capete de cerere.
Instanța a admis în parte contestația însă nu și capătul de cerere nr. 6, adică întocmirea unui act adițional pe anii 2007-2008 cu salariul stabilit prin calcul de expertiza contabilă nr. 241/05.12.2008, de 615 lei și nu 600 lei.
A solicitat ca, la pagina 3-4 din carnetul de muncă să îi se certifice perioada 01.01.2007-12.03.2007 de către ITM.
De asemenea, a precizat că a omis să solicite cheltuieli de judecată ce constau în onorariul de expert.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul completării cu cererile arătate mai sus.
Nu a indicat nici un temei de drept al cererii de recurs.
De asemenea, a declarat recurs și pârâta G, apreciind-o netemeinică pentru următoarele motive:
În ceea ce privește tichetele de masă, acestea nu reprezintă drepturi salariale ele putându-se acorda doar în limita bugetelor de venituri și cheltuieli ale societății.
Unitatea nu datorează tichete de masă deoarece salariatul poate utiliza doar un număr de tichete cel mult egal cu numărul de zile în care este prezent la lucru în unitate, conform prev. art. 6 alin. 1 din Legea nr. 142/1998.
Societatea nu are stipulată o astfel de obligație deci nu se poate face nici o excepție în privința contestatorului.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea tichetelor de masă.
În drept, a întemeiat recursul pe disp. art. 304 pct. 9, 312 alin. 2 și 3.pr. civilă.
Recurentul intimat a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către pârâtă, față de disp. art. 155 din Codul Muncii.
Recurenta pârâtă, prin apărător, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
1. Motivele de recurs invocate de către reclamantul recurent sunt neîntemeiate.
Astfel, nu poate fi obligată unitatea pârâtă să întocmească un alt act adițional pe perioada 2007-2008, atât timp cât sunt deja întocmite actele nr. 1336/24.03.2004, nr. 3408/06.12.20063 și ultimul act nr. 1007/11.03.2008 prin care a fost reintegrat reclamantul cu salariul de bază de 600 lei. Cât timp subzistă efectele actelor adiționale care sunt semnate chiar de către reclamant, instanța nu se poate substitui voinței părților și să oblige angajatorul la încheierea unor acte adiționale. În cazul în care ar fi apreciat că unele clauze ale actelor adiționale încheiate deja nu respectă prevederile legale, reclamantul avea posibilitatea procedurală de a solicita anularea acestora potrivit disp. art. 57 din Codul Muncii.
Celelalte două cereri privind înregistrarea în cartea de muncă a unei perioade și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată nu au făcut obiectul judecării cauzei la fond. În această situație devin incidente prevederile art. 316 în ref. la art. 294. pr.civilă potrivit cărora, în recurs nu se pot face alte cereri noi.
În consecință, față de considerentele arătate, se va respinge recursul declarat de către reclamantul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
2. În ceea ce privește recursul declarat de către pârâta SA G, acesta este, de asemenea, neîntemeiat.
Astfel, recurenta afirmă că nu se cuvin tichetele de masă către reclamant datorită faptului că acesta nu a lucrat efectiv în unitate.
Ori, acest argument nu poate fi reținut întrucât reclamantul nu a lucrat din culpa unității care a dispus desfacerea contractului individual de muncă prin decizii care au fost anulate de către instanțele judecătorești și nicidecum din vina sa.
În cauză se aplică prev. art. 78 din Codul Muncii, prin care se dispune că, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului, instanța va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Textul legal este clar și nu suportă alte interpretări astfel că susținerile recurentei pârâte nu pot fi apreciate ca întemeiate.
Mai afirmă recurenta că nu există nici o obligație de plată a tichetelor de masă față de nici unul din salariați însă la dosarul de fond, la fila 30 se află depus tichetul de masă pe anul 2008 al cărui emitent este chiar G astfel că nu se pot reține nici aceste susțineri care sunt infirmate prin înscrisul aflat la dosar.
Nu au nici o relevanță concluziile raportului de expertiză întrucât acestea nu se referă și la tichetele de masă, obiectivele fixate având avut în vedere doar salariile ce urmau să fie acordate și nu tichetele de masă. În consecință, față de acest capăt de cerere, raportul de expertiză contabilă nu reprezintă o probă utilă, pertinentă și concludentă astfel că nu poate fi invocat.
Față de considerentele arătate, se va respinge recursul declarat de către pârâta G ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de contestatorul, domiciliat în G, 1, str.- nr.18, -.40 și intimata SC SA G, cu sediul în G,- P, împotriva sentinței civile nr.152/27.01.2009 a Tribunalului Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 13 Mai 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.F/29.05.2009 Dact./2 ex/5.05.2009
FOND: - Asist.jud.-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
