Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5239/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5239
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Penitenciarul Tg J, Ministerul Justiției, Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2701 din 10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care arată că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța, constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 2701 din 10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- au fost respinse exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive si a prescriptiei dreptului material la actiune invocate de intimatii Penitenciarul Tg-J si Administratia Nationala a Penitenciarelor.
A fost respinsă exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de intimatul Ministerul Justitiei.
A fost admisă acțiunea cu precizarea ulterioară formulată de petentul cu domiciliul ales în Tg-J,-, județul G împotriva intimatelor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice ambele cu sediul în B,- sector 5, Penitenciarul Tg-J cu sediul in Tg-J,-, judetul G si Administratia Nationala a Penitenciarelor cu sediul in B,-, sector 2.
Au fost obligați intimatii la plata catre petent a drepturilor salariale reprezentand sporul de vechime pentru perioada 01.11.2000-04.03.2002, sume ce vor fi actualizate la data platii efective.
A fost obligat intimatul Penitenciarul Tg-J să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al petentului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de intimatii Penitenciarul Tg-J si Administratia Nationala a Penitenciarelor, a fost respinsa avandu-se in vedere ca in perioada 01.11.2000- 04.03.2002 reclamantul a indeplinit functia de director al Penitenciarului Tg-J, primind drepturile salariale de la acesti intimati, acestia avand calitatea de ordonatori de credite secundar, respectiv tertiar.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de intimatii Ministerul Justitiei, Penitenciarul Tg-J si Administratia Nationala a Penitenciarelor, aceasta a fost respinsa avand in vedere ca pretentiile petentului se intemeiaza pe un serviciu deja prestat ce constituie bunuri in sensul practicii CEDO a caror proprietate confera petentului dreptul de a nu fi lipsit de ele in mod nejustificat din perspective art.44 din Constitutie coroborat cu art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Astfel ca, retinerea prescriptiei ar echivala cu nesocotirea prevederilor constitutionale si cele ale reglementarilor internationale asumate de de statul R si care determina inaplicabilitatea prevederilor art.1 si 3 din Decretul nr.76/1958.
Petentul, în calitate de magistrat a beneficiat în baza art.33 din Legea nr.50/1996, integral și procentual de sporul de vechime în muncă.
Prin sentinta civila nr.77/16.01.2007 a Tribunalului Gorj Sectia Conflicte de munca si Asigurari Sociale, i-au fost recunoscute drepturile salariale constand in sporul de vechime pentru perioada 30.08.2003-30.08.2006, sentinta irevocabila prin respingerea recursului.
În raport de definiția discriminării directe dată de Directiva 2000/EC/1943 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/1978 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, care analizează tratamentul diferențiat din prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare, instanța apreciază că situația categoriei profesionale a magistraților cu privire la neacordarea sporului de vechime trebuie analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale aflate într-o situație comparabilă.
Instanța a mai reținut că, existența discriminării a existat pe perioada în litigiu și în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv între magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție și celelalte categorii de magistrați.
Astfel, în Titlul III art.73 alin.3 din Legea nr.303/2004 privind Statutul magistraților, se menționează în mod expres că " salarizarea judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție se stabilește prin Legea privind indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică ", iar în anexa 2/2 a Legii nr.154/1998 actualizată, erau prevăzute și indemnizațiile judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dispozițiile art.24 alin.3 din Legea nr.154/1998 prevedeau în mod expres că " dispozițiile legale referitoare la alte drepturi salariale, cum sunt .sporul de vechime în muncă etc.rămân în vigoare ".
Această reglementare demonstrează că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au beneficiat pe toată perioada în litigiu, până la intrarea în vigoare a nr.OUG27/2006 de spor de vechime în muncă, fapt ce înlătură apărarea intimatei privind neaplicarea prevederilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede că " diferența de tratament devine discriminare, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă ".
Chiar dupa adoptarea nr.OUG27/2006, instanta constata existenta discriminarii intre categoria sociala a magistratilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie si celelalte categorii de magistrati.
Astfel, art.41 lit. b din nr.OUG27/2006 prevede abrogarea unor reglementari din Legea nr.56/1996 privind salarizarea magistratilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a altor drepturi fara a specifica expres dispozitiile abrogate.
Verificand starea actuala a acestui act normativ, ca urmare a abrogarilor anterioare, rezulta ca prevederile art. 10 privind sporul de vechime in munca, art.14 si 15 privind sporul pentru conditii grele si sporul pentru ore suplimentare, precum si alte prevederi nu au fost abrogate, urmand a fi aplicate in continuare.
Discriminarea anterioară între cele două categorii de magistrați, privind acordarea sporului de vechime în muncă nu s-a bazat pe o justificare rezonabilă și obiectivă, așa cum prevede art.14 din CEDO.
Sporul de vechime, ca un drept corelativ dreptului la muncă are un caracter permanent și obligatoriu și are drept scop stimularea salariatului și recunoașterea vechimii în muncă desfășurată de acesta, neexistând nici un motiv pentru instituirea unui tratament diferențiat între diverse categorii sociale în raport cu complexitatea, felul și importanța muncii depuse.
Tratamentul diferentiat se reflecta, in special, asupra persoanelor care au desfasurat activitati si alte domenii anterior intrarii in magistratura, respectiv consilierii juridici, avocati, notari, economisti, cadre didactice, etc, fara ca aceasta perioada sa poata fi valorificata, neputand fi vorba de o asimilare a sporului de vechime in munca cu sporul de fidelitate acordat in baza nr.OUG27/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Penitenciarul Tg J, Ministerul Justiției, Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin motivele de recurs, Penitenciarul Tg. a invocat, în principal, excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că, în conformitate cu prevederile art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar conform art. 3 - termenul general de prescripție estede3 ani, în același sens fiind și prevederile art. 283 alin. 2 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii. Prin al doilea motiv de recurs s-a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză pe perioada detașării reclamantului în funcția de direct la Penitenciarul Tg. J - Legea nr. 92/1992, nr. 3251/C/2000 și HG nr. 1849/2004.
Ministerul Justiției a criticat sentința atât cu privire la incidența excepției prescripției dreptului material la acțiune, reglementată de Decretul nr. 167/1958, cât și cu privire la fondul cauzei arătând că sporul pentru vechimea în muncă acordat magistraților a fost abrogat implicit în urma modificărilor aduse Legii nr. 50/1996 prin OG nr. 83/2000.
Recurentul Ministerul Finanțelor a arătat că, în conformitate cu dispozițiile Legii finanțelor publice nr. 72/1996, respectiv art. 26 - 31 din legea nr. 500/2002 privind finanțelor publice, nu are calitate procesuală pasivă în acordarea drepturilor salariale ale magistraților.
In cauză, instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată prin motivele de recurs formulate de recurenții pârâți Penitenciarul Tg. J și Ministerul Justiției și Libertăților, reținând următoarele:
Critica privind greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune este fondată deoarece prin decizia nr.XXXVI/07 05 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție,soluționând recursul în interesul legii, a statuat că dispozițiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege,ceea ce înseamnă că dispozițiile au fost în vigoare în toată această perioadă.
Potrivit art.166 alin. 1 Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrieîn termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Aceste dispoziții stabilesc momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, respectiv de la data la care sporul de vechime era datorat, iar debitorul nu și-a îndeplinit obligația de a plăti acest spor, astfel că termenul a început să curgă distinct,pentru fiecare prestație lunară,din momentul în care sporul de vechime nu a mai fost plătit.
Or, în cauză, reclamantul a solicitat despăgubiri reprezentând sporul de vechime pentru perioada 1.01.2000 - 04.03.2002, acțiunea fiind introdusă la data de 23.10.2007, așadar după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani.
Văzând disp. art. 137.pr.civ. instanța nu va mai trece la analiza celorlalte motive de recurs formulate, întrucât se va pronunța mai întâi asupra acestei excepții de fond - prescripția - care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
În aceste condiții, văzând și disp. art. 312 pr.civ.raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile și va fi modificată sentința, în sensul că se va respinge acțiunea, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune în sens material.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Penitenciarul Tg J, Ministerul Justiției, Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 2701 din 10.12.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. jud. -- 13.10.2009
Tehnored./2 ex./
Red.jud. fond / /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
