Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 525/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și
asigurari sociale
DECIZIA NR. 525/ DOSAR NR-
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - JUDECĂTOR 3: Mihail
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr. 64/F pronunțată de Curtea de Apel Brașov la data de 19 septembrie 2008 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 21 aprilie 2009, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la datele de 28 și 30 aprilie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 1.04.2008 reclamanții, - și - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov și solicitând obligarea acestora la plata de despăgubiri constând în diferențe salariale dintre indemnizațiile reclamanților și cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT ținând seama și de funcțiile deținute de unii dintre reclamanți, începând cu luna aprilie 2006 la zi precum și pentru viitor cu actualizarea sumelor la data plății. De asemenea s-a solicitat să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor aceasta a fost soluționată la termenul din 17.09.2008.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov este nefondată întrucât această instanță a fost chemată în judecată doar pentru pretențiile aferente perioadelor în care anumiți reclamanți au funcționat la instanțele din raza de competență a tribunalului.
Pe fond curtea a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Curții de Apel Brașov iar prin acțiunea dedusă judecății a solicitat aceleași drepturi salariale cu cele ale procurorilor de la DNA și DIICOT.
Salarizarea magistraților este reglementată de dispozițiile art. 3 alin. 1 din OUG nr. 27/2006 și constă într-o indemnizație de încadrare lunară brută stabilită în raport de nivelul instanțelor și parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
În baza art. 11 alin. 1 din aceeași ordonanță, procurorii din cadrul DNA și DIICOT sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii.
Prin acțiune reclamanții, în calitate de judecători, au solicitat aceleași drepturi salariale cu procurorii de la DNA și DIICOT pe considerentul că între cele două categorii profesionale legiuitorul a creat discriminări în ceea ce privește modalitățile de selecție și promovare în funcțiile de execuție și conducere iar cererea reclamanților are la bază extinderea normelor legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT și aplicarea acestora și celorlalte categorii de magistrați cu ignorarea propriilor norme de salarizare. Curtea a reținut că instanțele judecătorești au rolul de a asigura aplicarea corectă și nediscriminatorie a legilor în vigoare la momentul efectuării actului de justiție, însă nu au posibilitatea de a constata că o lege conține dispoziții discriminatorii. În acest sens, prevederile nr.OG 137/2000 privind discriminarea dau posibilitatea subiecților de drept să invoce orice discriminare în aplicarea unui act normativ, însă nu este posibil să se solicite instanțelor de drept comun să se constate că o normă legală este discriminatorie. În acest sens a decis și Curtea Constituțională prin decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 prin care s-a constatat că este neconstituțional un asemenea înțeles al nr.OG 137/2000 "prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative".
Față de aceste considerente curtea a reținut că dispozițiile legale privind salarizarea procurorilor de la DNA și DIICOT în vigoare la data judecății se referă doar la aceste categorii profesionale nu pot fi extinse și aplicate altor subiecți de drept cărora nu li se adresează astfel încât acțiunea reclamanților a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantele, și judecători în cadrul Curții de Apel Brașov, în termen, motivat.
În motivele de recurs se arata ca instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile OUG137/2000, reținând ca nu sunt îndeplinite condițiile unui tratament discriminatoriu.
Examinând hotărârea prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art.304 ind.1 proc.civ.curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantele învederează prin cererea formulată existența unei discriminări sub aspectul remunerației în raport cu magistrații procurori ce funcționează în cadrul DIICOT, structură din cadrul Parchetului de pe lângă, întrucât judecătorii deși desfășoară aceeași muncă cu aceștia sunt plătiți diferit încălcându-se dispozițiile art. 1 din nr.OG 137/2000 ce reglementează dreptul oricărui salariat la un salariu egal pentru muncă egală.
Stabilirea drepturilor și îndatoririlor magistraților potrivit art. 2 și 3 din nr.OG 27/2006 se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituțiile publice.
Conform art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările
ulterioare, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură, pe baza valorii de referință sectorială și coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din această ordonanță de urgență.
Analizând actul normativ incident în materia salarizării magistraților - nr.OG 27/2006 - s-a constatat că legiuitorul a reglementat drepturi salariale similare dar și anumite drepturi specifice.
Cât privește competența legală a procurorilor ce funcționează în cadrul DIICOT este diferită, riscurile și răspunderea profesională sunt diferite, statutul acestora este diferit, astfel că nu orice diferență de tratament semnifică discriminare. Pentru a putea fi reținut un tratament diferențiat injust este necesar să se stabilească ce persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial, dar dacă o asemenea distincție între salariați analoage sau comparabile există ea nu-și găsește nicio justificare obiectivă sau rezonabilă.
Reglementarea prin lege sau printr-un act normativ a unor drepturi în formarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut astfel că dispozițiile nr.OG 137/2000 nu au fost încălcate, întrucât nu se poate considera că cele două categorii de magistrați desfășoară aceeași muncă și ca atare nici remunerația nu trebuie să fie egală și nici dispozițiile nr.OUG 27/2006 nu pot fi identice.
Totodată, s-a reținut că este dreptul legiuitorului să elaboreze proiecte de acte normative care să reglementeze problema salarizării personalului din justiție, deci și a magistraților procurori și judecători, în funcție de natura diferită a funcției ocupate, complexitatea atribuțiilor specifice acesteia, nivelul studiilor, răspunderea funcției - elemente care toate determină o salarizare diferită, fără însă se putea vorbi de o atingere adusă principiului egalității în fața legii.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 proc.civ.curtea va respinge recursul și va menține ca legală hotărârea recurată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantele, și împotriva sentinței civile nr. 64/F/2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./13.05.2009
Dact./01.06.2009/2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
