Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5419/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5419
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți G, -, -, G, împotriva sentinței civile nr.440/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică,au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 440 de la 19 martie 2009 respins acțiunea formulată de reclamanții, G, -, G, în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei - prin Primar, Consiliul Local al Comunei, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Față de excepția prescripției dreptului la acțiune, văzând și prevederile art. 137 al.1 Cod pr. civilă, care impun în mod imperativ obligația pronunțării asupra unei astfel de excepții de fond instanța, analizând pretențiile solicitate pe perioada de mai sus prin prisma dispozițiilor legale invocate, a admis excepția ca întemeiată, sens în care a respins pretențiile ca fiind prescrise.
În ceea ce privește fondul cauzei pentru restul perioadei care nu este prescrisă, instanța a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice și fizice, care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajatori, iar tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
In speță reclamanții au calitatea de personal contractual, potrivit tabelelor nominale de la dosar, în cadrul Primăriei Comunei, deci instituție ce face parte din sectorul bugetar datorită alocării veniturilor de către stat, prin organele sale abilitate.
S-a reținut că acordarea acestor drepturi este condiționată de prevederea sumelor corespunzătoare în bugetul local și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii conform prevederii art. 1 din Legea 142 /1998, rezultă deci că aceste dispoziții instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi tichete de masă, acordate în anumite limite și nu o obligație legală a angajatorilor.
De altfel prin Decizia nr.297/11.03.2008 Curtea Constituțională a constatat că prin dispozițiile art.1 din Legea 142 /1998 nu sunt încălcate prevederile constituționale referitoare la protecția socială a muncii deoarece acordarea tichetelor de masă nu constituie o măsură de protecție în sensul celor prevăzute de textul constituțional. De asemenea, Curtea a constatat că nu sunt încălcate nici prevederile art.14 din CEDO referitoare la interzicerea discriminării, nefiind vorba de drepturi și libertăți recunoscute de Convenție.
Pentru cele de mai sus a fost respinsă cererea ca neîntemeiată pentru perioada care nu este prescrisă, și anume 11.12.2005 -2007.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 Cod pr.civilă) și cu toate că în motivarea acțiunii s-au reținut toate aspectele favorabile admiterii acțiunii, în mod inexplicabil li s-a respins acțiunea.
A mai arătat că toți salariații din sectorul bugetar beneficiază de alocație individuală de hrană și nu se poate face distincție între salariații încadrați în baza unui contract de muncă și funcționarii publici, iar art. 1 alin.1 din Legea 142/1998 face referire la salariații din sectorul bugetar.
A solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților la acordarea tichetelor de masă conform prevederilor legale în vigoare sau echivalentul lor în lei, calculate la valoarea din ziua acordării, după cum a evoluat aceasta în timp.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1(1) din Legea 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Textul de lege instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iar nu o obligație legală a angajatorilor.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Regula citată se regăsește în dispozițiile Legii 507/2003 bugetului de stat pe anul 2004 și este reluată și în prevederile legilor bugetului de stat pentru anii următori până în prezent.
În același sens s-au pronunțat deopotrivă Curtea Constituțională prin Decizia nr.297 din 11 martie 2008 (fiind respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea 142/1998) și Înalta Curtea d e Casație și Justiție, prin decizia nr.14 din 18 februarie 2008, de admitere a recursului în interesul legii cu privire la interpretarea acelorași prevederi.
Ca atare, tichetele de masă nu pot fi acordate atâta timp cât în bugetul Consiliului Local, Primăriei Comunei nu au fost cuprinse sume cu această destinație, iar instituțiile în cauză nu au venituri proprii din care să acopere aceste cheltuieli.
Așa fiind în baza art. 312 Cod pr.civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții G, G, împotriva sentinței civile nr.440/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMĂRIA COMUNEI - PRIN PRIMAR, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Doina Vișan - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
02.11.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
