Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5442/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5183/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5442/
Ședința publică din data de 08 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă SC SA B prin Insolvency Specialists, împotriva sentinței civile nr.1327 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns recurenta reclamantă SC SA B, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/06.04.2004 atașată la fila 12 dosar, lipsind intimații reclamanți n,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei pârâte SC SA B, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, iar în subsidiar casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe și suspendarea cauzei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1327/26.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții n și împotriva pârâtei SC SA, prin administrator lichidator și a obligat pârâta la plata către reclamantul a sumei de 7.060 lei și către reclamantul a suplimentelor salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C din perioada 2004-2007, actualizate la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentințele civile nr.67 și nr.69/16.01.2008, Tribunalul Teleormana admis acțiunile reclamanților și a obligat pârâta la plata suplimentărilor salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C din perioada 2004-2007, calculate la nivelul salariului mediu pe unitate, actualizate la data plății.
Prin deciziile civile nr.1518/12.05.2007 și nr.1937/28.05.2008, au fost admise recursurile declarate de pârâtă împotriva hotărârilor instanței de fond care au fost casate cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se proceda la administrarea probei cu expertiză.
După casarea cu rejudecare, cauzele au fost înregistrate sub nr- și nr-.
În ședința publică din 02.09.2008, a fost admisă cererea de conexare a dosarului nr- la dosarul nr-.
În aceeași ședință publică, față de considerentele deciziilor de casare s-a pus în discuție necesitatea administrării probei cu expertiză pentru a se verifica susținerile pârâtei potrivit cărora drepturile reclamanților la acordarea suplimentărilor salariale nu mai există, întrucât, începând cu anul 2003 au rămas incluse ca element fix în salariile de bază.
Pârâta s-a opus administrării probei, susținând că înscrisurile existente la dosarul cauzei sunt în măsură să facă dovada susținerilor sale.
Apreciind că susținerile pârâtei nu se pot verifica decât prin administrarea probei cu expertiză, prima instanță a admis proba, solicitându-se expertului să precizeze dacă drepturile bănești au fost achitate, în ce modalitate și la ce dată și să stabilească în raport de dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă cuantumul acestora precum și valoarea actualizată.
Ca atare, în cauză a fost întocmit raportul de expertiză de către expert.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond constatat acțiunea promovată de reclamant întemeiată, însă numai în parte, pentru considerentele ce se vor expune:
Articolul art.168 al.1 din Contractul colectiv de Muncă la nivelul societății pentru anii 2003-2007 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzându-se că salariații SC SA B, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
S-a apreciat că potrivit aceluiași articol,cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că, în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art.168 au fost introduse în salariu de bază al fiecărui reclamant.
Din cele expuse, a considerat tribunalul că, drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, au fost incluse în salariile angajaților societății pârâtei, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut în art.168 al. 1
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare s-a statuat că începând cu anul 2003, prevederile art.168 al.1 au rămas fără obiect, deoarece primele nu au fost individualizate în mod distinct, ci au devenit parte a salariului de bază ca întreg nu susține concluzia că drepturile bănești solicitate de reclamant i-ar fi fost acordate.
Astfel, pe de o parte, acest înscris vizează în susținerea primei instanțe, o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 al.1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu putea fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele de muncă pe care se întemeiază acțiunea nu au fost desființate și au căpătat în acest fel, conform art.969 Cod civil, putere de lege între părțile contractante.
Ca atare, acestea trebuiau să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii contractelor.
Pe de altă parte, susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat suplimentările salariale solicitate nu a fost primită, deoarece, în condițiile în care salariul de bază mediu pe unitate, în perioada 2004-2005 cunoscut o creștere continuă, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de pârâtă, cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale, ar fi fost diferit de la an la an și nu similar anului 2003.
În consecință, faptul că în anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu de bază al reclamantului, nu este de natură a susține apărarea pârâtei, acesta beneficiind doar de creșterile salariale din cadrul societății și nu de câte un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de paște și crăciun, s-a constatat că acestea se raportează la salariul mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate, așa încât, sub aspectul cuantumului instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză.
Față de considerentele ce preced, pârâta a fost obligată la plata către reclamantul a sumei de 7.060 lei și către reclamantul a sumei de 9.620 lei, reprezentând valoarea reactualizată la 31.12.2008 suplimentelor salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C din perioada 2004-2007, actualizate la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SA, prin lichidator - Insolvency Specialists, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a actului juridic de dispoziție, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că prima instanță a nesocotit apărarea recurentei în sensul inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de sărbători în salariul de bază, după ce în anul 2003, părțile contractului colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat. Pentru a demonstra justețea raționamentului său logico-juridic, recurenta indică texte analoage și similare art.168 din Contractul colectiv de muncă, respectiv art.176 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.288/2/05.02.2006 și art.41 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.2895/21/29.12.2006. Apreciază totodată că prima instanță nu a ținut cont de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, de dispozițiile Codului civil conform căruia contractul este legea părților.
Recurenta arată, de asemenea, că tribunalul a nesocotit art.36 din Legea nr.85/2006 modificată și completată privind procedura insolvenței.
Astfel, deși a anexat la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare ce atestă că societatea recurentă se află în procedura insolvenței, prima instanță a nesocotit acest aspect, procedând la judecata în fond a cauzei și nu la suspendarea judecății, impusă de dispozițiile sus menționate, îngreunând astfel finalizarea tabelului creanțelor.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept materiale incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Recursul vizează motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, susținându-se greșita interpretare a actului juridic dedus judecății și totodată greșita aplicare a dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Potrivit acestui text de lege, de la data deschiderii procedurii insolvenței (aspect atestat de altfel de conținutul certificatului de grefă emis în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - depus la instanța de fond), se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Contrar susținerii tribunalului, Curtea consideră că această dispoziție este aplicabilă cauzei promovate de intimații-reclamanți, deoarece tinde tocmai la realizarea unei creanțe împotriva debitorului său - angajator, constând în drepturi salariale neacordate și nicidecum la valorificarea creanțelor lot constatate prin hotărâri susceptibile de executare. O astfel de interpretare realizată de prima instanță este restrictivă față de conținutul textului de lege și, în plus, nu ține seama de regulile procedurii insolvenței.
Conform definiției dată de art.3 din Legea nr.85/2006, creditor este persoana fizică sau juridică ce deține un drept de creanță asupra averii debitorului (salariații debitorului având calitate de creditori, fără a depune personal declarații de creanță), iar debitor este persoana fizică sau juridică de drept privat, societate comercială, al cărei patrimoniu este în stare de insolvență.
Așadar, în procedura insolvenței titularul unui drept de creanță asupra averii debitorului este persoana care deține împotriva acestuia o creanță certă, lichidă și exigibilă și care, pentru realizarea acesteia are posibilitatea înscrierii la masa credală, în tabelul definitiv de creanțe, nemaiavând însă deschisă acțiunea de drept comun în instanța de judecată, ci numai în procedura specială a insolvenței.
Drept urmare, nelegal a dispus prima instanță și cu interpretarea greșită a legii, în speță a art.36 din Legea nr.85/2006 completată și modificată, judecata în fond a pricinii, deși suspendarea cauzei se impunea potrivit acestui text de lege.
Cum, suspendarea cauzei nu poate opera însă direct în calea de atac a recursului, întrucât s-ar suprima părții interesate, în speță intimatului-reclamant beneficiul unui grad de jurisdicție, în acest sens fiind de altfel și dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost completată și modificată prin Legea nr.277/2009, Curtea în baza art.312 alin.5 Cod pr.civilă va admite recursul și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării, instanța de retrimitere va aplica dispozițiile art.85/2006 completată și modificată cu respectarea regulilor impuse de procedura insolvenței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă de SC SA prin, împotriva sentinței civile nr.1327 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
Casează sentința recurată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./20.10.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
