Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5518/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2546/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5518R
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.2202/06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect - drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin nr.2202/06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, în calitate de pârât și în calitate de chemat în garanție și a fost respinsă cererea împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate, a fost admisă cererea formulata de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul și au fost pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază lunar brut, începând cu luna iulie 2007, până în prezent și în continuare cu actualizarea la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepției lipsei calității procesule pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor că, respectivul minister nu are calitatea de subiect pasiv al vreunui raport juridic cu părțile în proces și prin urmare nu poate sta în judecată.
Drepturile solicitate sunt drepturi de natură salarială potrivit art.282 Codul muncii, părți în proces sunt numai reclamanții și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, care are atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora având în vedere că într-un proces calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut în drept.
De asemenea, având în vedere că temeiul unei cereri de garanție, trebuie să-l constituie obligația de garanție ce îi revine chematului în garanție în baza legii sau contractului, ori a unei obligații de restituire, condiții care nu se regăsesc în cauză.
S-a constatat că între Ministerul Economiei și Finanțelor și pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt ca ordonatorul principal de credite va fi obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului, în cazul în care acțiunea reclamantei va fi admisă nu-i conferă acesteia nicio garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventuale sume ce ar trebui să-i plătească într-un raport de serviciu.
Pe fond cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.
S-a apreciat că la intrarea în vigoare a OG. nr.83/2000, reclamantei nu i s-a mai plătit sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, din cauza faptului că prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, care prevedea acest spor, au fost abrogate prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000.
S-a considerat că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a făcut prin OG83/2000, iar acest aspect este susceptibil de neconstituționalitate deoarece OG83/2000 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art.114 alin.1 din Constituția în vigoare la data respectivă, întrucât a reglementat domenii care nu pot face decât obiectul legilor organice.
Astfel, prin OG nr.83/2000, s-a modificat legi organice și ordonanțe de urgență, respectiv Legea nr.92/1992, privind organizarea judecătorească, Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, Legea nr.50/1996 privind salarizarea magistraților și OUG nr.24/2000, privind sistemuI de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, încălcându-se, așadar, principiul ierarhiei actelor juridice, consacrat în art.51, art.72, art.74 și art.114 din Constituția în vigoare la data respectivă. Ulterior, OG nr.83/2000 a fost abrogat de OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților.
S-a precizat că, în această situație nu se mai putea invoca neconstituționalitatea OG nr.83/2000, deoarece, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, Curtea poate să decidă asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe aflate în vigoare.
De asemenea, prin Decizia nr.398/2005 pnonunțată de Curtea Constituțională s-a arătat că, în cazul de neconformitate cu dispozițiile Constituției a Iegilor și ordonanțelor abrogate cauzatoare de prejudicii, sunt competente să se pronunțe instanțele.
S-a avut în vedere că potrivit art.73 din Constituția revizuită (fostul art.72 din Constituția înainte de revizuire), Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare, iar alin.3 al aceluiași articol rin p. lege organică se reglementează: ( ) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; ( ) regimul general privind raporturile de muncă.
S-a considerat că, în speță, s-a pus problema modificării Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului din organele autorității judecătorești prin OG nr.83/2000, care a abrogat art.47 din legea mai sus menționată.
ntrucât Legea nr.50/1996 stabilește modul de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, iar salariul este un element esențial al raportului de muncă, instanța a apreciat că, în temeiul art.73 alin.2 lit.p din Constituție, Legea nr.50/1996 este lege organică.
Conform dispozițiilor art.54 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, "Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior. Așadar, prin modificarea Legii nr.50/1996 printr-o ordonanță ordinară, în speță, OG nr.83/2000, au fost încălcate prevederile constituționale enumerate mai sus și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă și, în consecință, abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât OG nr.83/2000 este act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996.
În fine, instanța de fond a mai arătat că, prin Decizia nr.21/2008 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din Legea 50/1 006, publicată în Monitorul Oficial nr.444/13.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, există și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001, decizie obligatorie, potrivit art.329 alin.3 pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și invocând dispozițiile art.304pct.3, 4 și 9.pr.civ. precum și dispozițiile art.3041pr.civ.
Astfel, se susține că, dispoziția instanței de fond de a se plăti reclamantei-intimate drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică cu actualizare la data plătii este nelegală, instanța nefiind investită cu un capăt de cerere în acest sens.
Mai arată recurentul că, potrivit dispozițiilor art.304 pct.6 din Codul d e procedură civilă: "Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate: 6. dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut"- situație cunoscută în doctrină ca plus petita.
Nici prin cererea introductivă de instanță și nici printr-o cerere ulterioară de completare a acesteia, reclamanta-intimată nu a cerut actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație, astfel încât dispoziția instanței de fond privind actualizarea drepturilor bănești la data plății este nelegală.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a-i fi recunoscut dreptul de a beneficia de sporul de 50% și pentru viitor, recurentul arată că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât instanțele de judecată nu sunt abilitate să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele interzise.
O altă critică vizează respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, în condițiile în care instanța de fond a admis acțiunea.
Recurentul a mai criticat și faptul că nstanța de fond a reținut în mod greșit că dispozițiile art.60-63 din pr.civ. nu au aplicabilitate în raporturile de muncă.
Or, dispozițiile legale care reglementează drepturile izvorâte din raporturile de muncă, atât din Codul muncii, cât și din legile speciale, se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă.
Astfel, potrivit art.60 din Codul d e procedură civilă, partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.
n cazul reclamantei, obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție de către aceasta există în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004, republicată - privind organizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Prin Decizia nr.2717/9.03.2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI.
Fiind investită cu soluționarea recursului formulat de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea în vederea soluționării cauzei și în baza art.3041pr.civ. a constatat că este necesară suplimentarea probatoriului administrat în cauză prin depunerea de către reclamantă a fotocopiei carnetului de muncă, acordându-se un termen în acest sens.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate cât și de probele administrate, Curtea, reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamanta a chemat în judecată pe Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna iunie 2007 și în continuare.
Deși instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii judecătorești recurate că reclamanta are calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, această constatare nu are suport în înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada raporturilor de muncă între aceasta și Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, iar aplicabilitatea dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 pentru reclamantă începând cu luna iulie 2007 nu poate fi apreciată.
În consecință, acțiunea promovată este neîntemeiată.
Față de aceste considerente, analiza criticilor formulate de către pârâta-recurentă apare ca fiind inutilă.
Curtea, reține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este afectată de motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996.
În aceste condiții, Curtea urmează a face aplicabilitatea dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. și va admite recursul formulat, va modifica, în tot, sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței civile nr.2202/06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER,
Red:
Dact.: /2ex.
21.10.2009
Jud. fond:;
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Călin Dragoș Alin
