Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 564/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.564/
Ședința publică din 18 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul,domiciliat în com. Sării,sat Colacu,jud.V împotriva sentinței civile nr.93/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI SĂRII și PRIMĂRIA COMUNEI SĂRII, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimații-pârâți PRIMARUL COMUNEI SĂRII și PRIMĂRIA COMUNEI SĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul a solicitat judecarea recursului în lipsă;în cauză s-a formulat cerere de abținere de către d-na judecător -, cerere soluționată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18.05.2009;după care:
S-a dat citire în ședință publică modului de soluționare a cererii de abținere formulată de d-na judecător -, cauza urmând a fi soluționată de completul constituit conform planificării de permanență.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, iar recurentul-reclamant a solicitat judecarea recursului în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 93/03.02.2009 Tribunalul Vrancea a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Primarul com. Sării și Primăria com. Sării.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamantul a chemat în judecată Primăria comunei Sării și pe Primarul comunei Sării pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să-i plătească drepturile bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv ce i s-a cuvenit și nu i-a fost acordată nejustificat începând cu 01.04.2008 până la 31.-10.2008.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut:
Potrivit adeverinței nr. 264/02.02.2009 eliberată de Primăria comunei Sării, reclamantul, în perioada 01.04.2008 - 31.10.2008 a ocupat funcția de referent urbanism în baza contractului individual de muncă.
Sporul salarial pretins de reclamant este prevăzut de art.13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională și reprezintă 25% din solda de bază, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații, respectiv din salariile de bază.
Potrivit pct.9.2. din Ordinul nr.496/2003 privind modificarea Ordinului nr. 275/2002 emis de Ministerul Administrației și Internelor - în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative, indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în cadrul administrației publice.
Potrivit pct.31.1 din ordin, prin personal civil se înțelege, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Cum reclamantul nu face parte din cadrul, acțiunea este privită ca neîntemeiată fiind respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri declarat recurs reclamantul considerând- nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Se consideră discriminat față de colegii săi care primesc indemnizația de dispozitiv acordată tot printr-o sentință civilă.
De asemenea, din art. 1 al Legii nr. 138/1999 rezultă că prevederile acestei legi se aplică personalului militar și civil inclusiv personalului din cadrul Ministerului d e Interne.
La art. 9 din Ordinul nr. 496/2003 se prevede că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără să distingă între diferitele categorii de personal din cadrul administrației publice.
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept, a invocat disp. art. 304 indice 1 și 304 pct. 9.pr. civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept în conf.cu disp. art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr.1, care, conform art.64 din Legea nr.138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare legii, astfel cum este circumscrisă în art.1 al acesteia.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr.275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume:personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate,clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin,s-a statuat:,După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:,9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.
Curtea opinează că împărtășește astfel punctul de vedere al instanței de fond.
Faptul care a generat această eroare de interpretare,precum cea a reclamanților este că emitentul noului ordin este, în anul 2003,ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Or, o atare interpretare este total eronată. Prin urmare, se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct.9.2, care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai întâi ce spune Legea nr.138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art.13 al Legii nr.138/1999,în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului,reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil;,Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr.138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi,astfel cum sunt menționate în art.1.
Revenind la completarea adusă prin pct.9.2. introdus prin Ordinul nr.496/2003, Curtea reține că, pentru se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională,instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadre militare în activitate,militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct.9.1 din Ordinul nr.275/2002); personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Or, reclamantul este angajat în cadrul Primăriei com. Sării,iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională,astfel că reglementările art.13 din Legea nr.138/1999 și ale art.9.2. din Ordinul nr.275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu îi sunt aplicabile.
Sentința civilă de care face vorbire recurentul nu este depusă la dosar și este pronunțată de o instanță ierarhic inferioară Curții de APEL GALAȚI astfel că nu poate fi obligatorie pentru instanță, practica judiciară nefiind izvor principal de drept.
Reținând toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază recursul reclamantului ca nefondat, astfel că - în temeiul art.312 alin.1 se va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de,domiciliat în com. Sării,sat Colacu,jud.V împotriva sentinței civile nr.93/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, |
Grefier, - - |
dec.jud.-/29.05.2009
Tehnored./2 ex./01 Iunie 2009
Fond: -
Asistenți jud.-
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
