Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 570/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 570/2008
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, C, A, G, și împotriva sentinței civile nr. 1221/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ întâmpinare.
Atât recurenții, cât și pârâtul intimat au solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, sub dosar nr-, reclamanții, C, A, G, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța.
- să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr.142/1998, pentru perioada martie 2004 - februarie 2007, actualizate cu indicele de inflație, precum și în continuare;
- să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor cadou prevăzute de Legea nr.193/2006, nr.HG1317/2006, nr.HG417/2006, de la data intrării în vigoare a acestor acte normative, precum și în continuare;
- să fie obligați pârâții, în solidar, la plata reactualizată la zi a sumelor cuvenite fiecărui reclamant.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au susținut că în calitatea lor de salariați ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, care este o instituție bugetară sunt îndreptățiți a primi atât tichete de masă cât și tichete cadou, conform art.1 și art.2 alin.2 din Legea nr.142/1998 și art.1 din Legea nr.193/2006.
Au mai învederat că pârâții au refuzat acordarea acestor drepturi bănești pe considerentul că aceste sume nu au fost prevăzute în bugetul acestor instituții și că această apărare nu poate fi primită câtă vreme aceste drepturi au fost stabilite de legiuitor și nu au fost abrogate prin dispoziții legale ulterioare.
De asemenea au mai arătat că personalul salariat din cadrul Ministerului Public este discriminat în raport cu celelalte categorii de salariați bugetari ( medici, profesori, angajați din sectorul privat) care au primit astfel de tichete, încălcându-se un drept fundamental al tuturor cetățenilor prevăzut, ocrotit de Constituția României precum și prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului adoptată la Strasbourg în 1950.
În drept, au invocat Legea nr.142/1998, Legea nr.193/2006, nr.HG1317/2006 și Legea nr.417/2006.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministrul Public, prin Parchetul de pe lângă, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată deoarece aplicarea dispozițiilor legale privind acordarea tichetelor de masă este condiționată de respectarea prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat pe perioada în litigiu, legi care nu au prevăzut în buget sume cu această destinație.
Critica vizând aplicarea discriminatorie a Legii nr.142/1998 și a Legii nr.193/2006 a fost considerată de către pârât ca nefondată câtă vreme legile bugetare au instituit același tratament pentru toți salariații din instituțiile publice, astfel cum sunt ele definite prin Legea nr.500/2002.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată având în vedere că la nivelul acestei instanțe nu a fost încheiat contract colectiv de muncă care să prevadă acordarea tichetelor de masă, de creșă și a tichetelor cadou.
De asemenea au învederat că reclamanții, și au calitatea de funcționari publici astfel că în situația lor este incidentă Legea nr.188/1999republicată, iar competența de soluționare a cererii lor aparține Tribunalului Sibiu - Secția contencios administrativ.
La termenul de judecată din 7.11.2007, reclamanta a depus o cerere prin care a învederat instanței că solicită, în temeiul art.246 Cod proc.civ. a se lua act de renunțarea sa la judecata acțiunii pe care a formulat-
Prin sentința civilă nr.1221/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, C, A, G, și împotriva pârâților Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii formulate.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță reținut că pretențiile deduse judecății sunt neîntemeiate deoarece potrivit legislației în vigoare, acordarea tichetelor de masă este supusă îndeplinirii condiției înscrierii în limita prevederilor bugetelor de stat sau a bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar.
Din coroborarea dispozițiilor art.1 și 2 din Legea nr.142/1998 și cu prevederile art.5 din Norma de aplicare a Legii nr.142/1998, instanța de fond a apreciat că pretențiile reclamanților sunt nelegale și netemeinice deoarece în bugetul instituțiilor pârâte nu au fost prevăzute astfel de cheltuieli.
De asemenea au fost considerate ca fiind fără temei legal pretențiile vizând acordarea tichetelor cadou, conform Legii nr.193/2006, deoarece și aceste drepturi se acordă, potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.193/2006 doar în limita prevederilor cuprinse în bugetul de stat sau în cel local.
Cum în speță nu s-a dovedit îndeplinirea acestor condiții, instanța de fond a constatat că susținerea reclamanților referitoare la aplicarea discriminatorie a legii este nefondată.
În plus, s-a reținut că pentru intervalul în litigiu, legile bugetare anuale au prevăzut succesiv că instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat nu pot să-și prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor lor de recurs, au arătat că în calitatea lor de angajați în sistemul bugetar sunt îndreptățiți a avea satisfacția și beneficiul plății tuturor prestațiilor pecuniare datorate, conform normelor legale aplicabile și incidente, inclusiv a contravalorii tichetelor de masă și a tichetelor cadou.
Au mai arătat că susținerile pârâților, conform cărora aceste drepturi nu sunt prevăzute în bugetul propriu al instituțiilor sunt neîntemeiate deoarece pârâții au prin lege această obligație iar pe de altă parte acordarea lor în funcție de voința unilaterală a angajatorului sau omisiunea cuprinderii lor în bugetul propriu echivalează cu o restrângere a dreptului lor legal și constituțional la protecție socială.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, atât din oficiu cât și prin prisma criticilor formulate, potrivit art.304/1 proc.civ. Curtea constată următoarele:
Prealabil examinării hotărârii atacate, prin prisma acestor critici, Curtea constată că anterior promovării recursului de către reclamanți, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite, a pronunțat Decizia nr.14/18.02.2008 prin care a admis recursul în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă
Potrivit acestei decizii, dispozițiile art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume de bani cu această destinație și acordarea lor a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Având în vedere art.329 alin.3, teza ultimă, Cod proc.civ. potrivit căruia dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe precum și împrejurarea că, în cazul reclamanților care sunt personal contractual, nu s-au prevăzut în buget acordarea de tichete de masă și nici nu există negociat un contract colectiv de muncă care să prevadă acordarea acestor beneficii - Curtea constată că aspectele critice invocate de recurenți sunt nefondate.
Aceeași este situația și în cazul tichetelor cadou prevăzute de art.1 din Legea nr.193/2006, instanța de fond reținând corect că legea instituie categoriile de personal care au vocația de a primi aceste drepturi însă condiționează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat în mod corect că aceste pretenții sunt nefondate câtă vreme nu s-a dovedit cuprinderea acestor cheltuieli în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al instituțiilor intimate și câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a prevăzut succesiv că instituțiile bugetare cum sunt intimații, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu.
În plus, acordarea, respectiv primirea acestor tichete constituie o opțiune angajatorului, și nu o obligație, și respectiv o vocație corelativă a angajatului, și nu un drept.
Sub raportul discriminării, se constată că nici aceste critici ale reclamanților nu sunt fondate deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația salariaților enumerați de reclamanți și cea a recurenților deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt diferite.
În raport de cele ce preced se constată că soluția primei instanțe este la adăpost de criticile formulate motiv pentru care, în temeiul art.312 lin.1 proc.civ.Curtea va dispune respingerea ca nefondat a prezentului recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, C, A, G, și împotriva sentinței civile nr. 1221/7.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2008
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani - - | JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica - - | JUDECĂTOR 3: Elena Truță - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 18 iunie 2008
Jud. fond.,
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica, Elena Truță
