Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5735/2009. Curtea de Apel Bucuresti

- ROMANIA -

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

DOSAR NR-

Format vechi 2920/2008

SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizi Civilă Nr.5735/

Ședința Publică din data de 20 octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Farmathy Amelia

JUDECĂTOR 2: Singh Ioana

JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena

GREFIER - -

*****************

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă SC " " SA (fostă ) prin administrator judiciar împotriva sentinței civile nr.638 din data de 06.02.2008, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "drepturi bănești".

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta-pârâtă SC " " SA (fostă ) prin administrator judiciar prin apărător d-nul avocat, lipsind intimata-reclamantă .

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, în ședință publică, acordă cuvântul părții recurente, prin avocat, asupra cererii de repunere pe rol a cauzei suspendate la data de 19.08.2008 în baza dispozițiilor art.242 alin.(1) pct. 2 Cod proc. civ. pentru lipsa nejustificată a părților.

Recurenta-pârâtă SC " " SA (fostă ) prin administrator judiciar prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei.

Curtea, după deliberare, dispune repunerea pe rol a cauzei în baza dispozițiilor art. 151 Cod proc. civ.

Recurenta-pârâtă prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente prezente în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.

Recurenta-pârâtă SC " " SA (fostă ) prin administrator judiciar prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu consecința respingerii pe fond a cererii de chemare în judecată.

Solicită de asemenea, a se avea în vedere faptul că înțelege să-și mențină punctul de vedere referitor la inexistența dreptului obiectiv la acordarea pretențiilor solicitate, întrucât părțile prin contractul colectiv de muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.

Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Prin sentinta civila nr.638/06.02.2008 Tribunalul Teleorman, Sectia de litigii de munca si asigurari sociale si contencios administrariv si fiscal a admis actiunea civila formulata de reclamanta in contradictoriu cu parata A si a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a suplimentarilor salariale acordate cu ocazia sarbatorilor de Pasti 2005, 2006 si de C 2004, 2005, calculate la nivelul salariului de baza mediu pe unitate.

Pentru a pronunta acesta solutie prima instanta a retinut in esenta urmatoarele:

Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parata, instanta a retinut-o ca fiind intemeiata in ceea ce priveste drepturile salariale pentru sarbatoarea de Pasti 2004, trecand mai mult de 3 ani de la data formularii actiunii, conform dispozitiilor art.1, art 23 din Decretul 167/1958 coroborat cu art 156 Codul Muncii.

Reclamantul este salariat al paratei astfel ca, potrivit art.168 al 1 din contractul colectiv de munca pe anii 2003-2006, cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de are dreptul la suplimente salariale constand intr-un salariu de baza mediu pe unitate. Alinearul al doilea al acestiu articol stabileste ca aceste suplimente salariale au fost incluse in salariul de baza al salariatilor pentru anul 2003. Interpretand textul artcolului sus-mentoinat, prima instanta a retinut ca includerea suplimentele salariale s-a facut doar pentru anul 2003, aftfel neavand nicio semnificatie mentinerea prevederilor alineatului 1 in acesta forma,daca vointa comuna a partilor nu ar fi fost de a acorda in continuare ca drepturi salariale disticte de salariul de baza aceste prime.

Hotararea Comisiei Paritare in sensul includerii primelor de Pasti si de C in salariul de baza incepand cu anul 2003, fost analizata de instanta de fond ca o reinterpretare a unei clauze contractule, dupa ce au incetat efectele contractelor colective anuale, ceea ce nu este permis. Tribunalul mai retine ca prin hotararea Comisiei Paritare s-a realizat o modificare retroactiva a clauzelor contractelor colective in favoarea angajatorului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta - (fostă SC - SA), care a criticat hotărârea, susținând că instanța fondului a reținut, în mod eronat, existența dreptului subiectiv al salariatului intimat la acordarea primelor de Paști și de C, întemeindu-se doar pe o evidentă eroare de redactare a dispozițiilor art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate aferent anilor 2004-2006, fără a avea în vedere că, în raport de caracterul neclar al clauzei contractuale a cărei aplicare se solicită, se impunea interpretarea acesteia în conformitate cu dispozițiile art.9 și art.10 și anexei 2 pct.4 al acestui contract de muncă.

Consideră că, întrucât prima (sau, după caz, sporul salarial) se include în salariul de bază al unui salariat, conceptual, dreptul subiectiv la încasarea primei ori sporului în mod distinct încetează instantaneu, devenind element constitutiv al salariului și se dobândește, astfel, în mod permanent.

Mai arată că efectul imediat este unul extinctiv, pentru dreptul distinct acordat anterior operațiunii includerii și regăsirii sale în compunerea salariului de bază.

De asemenea, recurenta mai arată că, în drept, suntem pe tărâmul novației, consacrată de art.1128 pct.1 Cod civil, în redactarea: "- debitorul contractează în privința creditorului său o datorie nouă ce se substituie celei vechi, care este stinsa.".

Precizează că tocmai de aceea a susținut și susține apărarea inexistenței dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și de C, după ce, în anul 2003, părțile Contractului Colectiv de Muncă (CCM) au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta a susținut că instanța fondului, în mod eronat, nu a avut în vedere stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paști și de C începând cu anul 2004 care rezultă din interpretarea clauzei aplicate de instanța fondului, cu atât mai mult cu cât această clauză este concordantă cu dispoz.art. 177 alin.6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 288/02/15.02.2006 ce prevede că primele de Paști și C se acordă distinct dacă nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază.

In dezvoltarea celor aratate anterior, recurenta s-a prevalat de dispozitiile art 41 al 1 din contractul colectiv de munca pe anii 2007-2010 care arata ca parile sunt de acord ca in perioada urmatoare sa procedeze la includerea unor sporuri in salariul de baza, care sa reprezinte retributia pentru munca prestata si pentru conditiile de munca, sporurile urmand a fi acordate numai in cazul in care nu au fost cuprinse in salariul de baza.

In ceea ce priveste interpretarea clauzelor contractuale, recurenta a aratat ca, potrivit art 9 din contactul colectiv de munca, interpretarea se face prin consens, iar daca acest lucru nu se realizeaza, interpretarea se va face in favoarea salariatului. De asemenea, recurenta a invederat instantei de recurs ca in cazul in care apar neintelegeri legate de executarea, modificare, suspendarea si incetarea contractului colectiv de munca, se va constitui o Comisie Paritara, care adopta prin consensul partilor, hotarari obligatori pentru partile contractante. In acest sens, recurenta se prevaleaza de Nota asupra precizarii situatiei primelor de Pasti si de C, prin care se confirma includerea primelor in salariul de baza al salariatilor, care ar trebui luata in considerare de instanta de judecata deoarece clarifica vointa comuna a parilor din prezenta cauza.

Analizand actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate cât și a dispozițiilor art. 3041. pro. civ. Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește soluția dată fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea introdusă de intimatul-reclamant, în calitate de salariat al recurentei-pârâte, s-a solicitat obligarea - la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști și de C pe anii 2004-2006), invocându-se în susținerea acestor pretenții disp. art.168 alin.1 din CCM la nivelul societății în discuție.

Potrivit acestui text: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP - SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC - SA.".

Cuantumul sumei pretinse de intimatul-reclamant este contestat de recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitat în tranșe, astfel că instanța fondului avea a aprecia supra interpretării clauzei neclare reprezentate de dispozițiile art. 168 alin.2 din contractul colectiv de muncă aferent anilor 2004-2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimatului, precum și a verifica susținerile recurentei pârâte, privind achitarea suplimentelor salariale, administrând proba cu expertiză contabilă în acest sens.

Dacă potrivit dispozițiilor art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004-2006 voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora este neîndoielnică, dispozițiile art. 168 alin.2 al acestor contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății acestor drepturi bănești este în mod neîndoielnic neclar.

Având în vedere caracterul echivoc al acestei din urmă clauze contractuale, în vederea verificării apărărilor recurentei pârâte formulat în prezentul conflict de drepturi, instanța fondului avea obligația de a interpreta această clauză în conformitate cu dispozițiile art. 977 și următoarele cod civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.

Curtea apreciază că Nota asupra precizării asupra situației primelor de Paști și C prevăzute de art.168 al contractului colectiv de muncă al și Hotărârea Comisiei Paritare a înregistrată sub nr.12019/01.04.2008, prin care părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, corespunzătoare anilor 2004-2006 conveniseră că modalitatea de plată a drepturilor bănești cuvenite intimatului a constituit-o, începând cu anul 2003, includerea în salariul de bază a fiecărui salariat a acestor drepturi, este conformă art.9 și art.10 al contractelor colective de muncă, cât și cu anexa 2 pct.4 al acestor contracte și că reprezintă o interpretare convențională a dispozițiilor art.168 alin.2 al contractelor colective de muncă, provenită de la semnatarii contractului și valabile din punct de vedere juridic, deoarece reprezintă explicitarea unei clauze neclare, dată de părțile convenției, iar nu o modificare a contractului colectiv de muncă intervenită ulterior încetării acestui contract. Fiind vorba de o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1996 referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta, astfel cum corect a susținut recurenta, o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.

În consecință, în condițiile în care pentru verificarea susținerilor recurentei privind stingerea dreptului subiectiv la încasare primelor de Paști și C prin plată este necesară administrarea probei cu expertiză contabilă și cum proba cu expertiză contabilă nu poate fi administrată în faza judecății în recurs (date fiind dispoz. art. 305 Cod proc.civ.), se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Curtea apreciază că, în lipsa administrării unor probe utile, nesocotirea dispozițiilor art.129 alin.(5) cod. pr. civilă, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, este imposibil a se stabili, doar pe calea unei interpretări propuse unui text îndoielnic din contractul colectiv de muncă, dacă pretențiile reclamantului sunt justificate.

Din chiar probele administrate în recurs rezultă necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile judiciare, care să stabilească, atât cuantumul sumelor ce s-ar cuveni reclamantului, în raport de prev. art.168 alin.(1) din contractul colectiv de muncă, text în care se face referire la salariul de bază mediu la nivelul SC "" - SA, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost aplicate sau nu foștilor salariați.

Concluziile unui raport de expertiză contabilă extrajudiciară nu pot fi reținute, oricum, deoarece codul d e procedură civilă consacrăprincipiul nemijlocirii,ceea ce presupune ca toate probele să fie administrate în fața instanței care judecă un anumit dosar.

Față de dispoz. art.305 Cod proc. civilă, proba cu expertiză contabilă judiciară nu poate fi administrată în recurs, astfel că în temeiul art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza a 2 - a Cod proc. civilă, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a pune în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, prilej cu care vor fi analizate și toate susținerile și apărările părților, formulate prin cererea de chemare în judecată și întâmpinare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC (fostă SC SA), împotriva sentinței civile nr. 638 din data de 06 02 2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-(2920/2008), în contradictoriu cu intimatul .

Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 20.10.2009.

JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Red/dact -

2 ex./22.10.2009

Fond:M.

Cu opinia separatăa doamnei judecător - -, în sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii pretențiilor ca neîntemeiate.

Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de judecată la data soluționării prezentei decizii, apreciez că recursul formulat de recurenta " " - (fostă - ) este întemeiat și trebuia admis, cu consecința modificării în tot a sentinței recurate, în considerarea următoarelor argumente:

Părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din 6.11.2007, fiind evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asumarea obligației de a mai acorda distinct de salariile primite după anul 2003, prime de Paști și

În perioada ulterioară anului 2003 salariile au continuat să crească, bineînțeles în cuantumuri diferite, ca efect al aplicării procentelor exprimând majorările salariale (altele decât primele de Paști și C) la salariile pe care le primeau angajații. Aceste salarii aveau deja incluse contravaloarea celor două prime, prin urmare începând cu anul 2003, contravaloarea primelor a fost inclusă lunar în salariul angajaților, dar cu sublinierea că unitatea angajatoare nu și-a asumat obligația de a mări în fiecare an acest salariu prin adăugarea contravalorii acestor prime la salariul care le cuprinde deja, după cum nu și-a asumat obligația d ea le acorda separat în preajma celor două sărbători creștine. Din acest motiv, aceste prime nu mai puteau figura distinct pe statele de plată.

Aceste împrejurări arată foarte clar că pretențiile reclamantului derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească substanțial prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din anul 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicat la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anii 2004 și anii care au urmat.

Referitor la modalitatea și efectele Notei semnată de Comisia Paritară în 6.11.2007, raportată la conținutul și interpretarea clauzelor Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, se reține următoarele:

Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.

Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.

Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.

În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:

Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.

Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.

Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.

În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.

Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.

Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.

Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.

Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.

Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimaților-reclamanți fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor.

PREȘEDINTE

- -

Președinte:Farmathy Amelia
Judecători:Farmathy Amelia, Singh Ioana, Petre Magdalena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5735/2009. Curtea de Apel Bucuresti