Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5845/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5423/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5845/
Ședința publică de la 21.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.5320/18.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5282/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-reclamantă -.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B Sectia a VIII-a sub nr- la data de 11.02.2009, reclamanta - a chemat in judecata pe pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL P, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL ARGES, STATUL R PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței obligarea pârâtilor la plata sporului de stres în procent de 50/ calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, pe perioada 01.09.2006-16.11.2007, actualizat cu indicele de inflatie, precum si obligarea la efectuarea de mentiuni in carnetul de munca.
Prin sentinta civila nr- Tribunalul B - Secctia a VIII-a a admis in parte actiunea, a obligat pe pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL P, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL ARGES la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50/% de suprasolicitare neuropsihica din indemnizația de încadrare bruta pe perioada 01.09.2006-16.11.2007, actualizat cu indicele de inflatie, precum si la efectuarea de mentiuni in carnetul de munca. Prin aceeasi sentinta a fost obligat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, in calitate de chemat in garantie, sa aloce fondurile necesare platii drepturilor.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text de lege a fost insa abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996.
OG nr. 83/2000 este o ordonanță ordinară, emisa cu încălcarea dispozițiilor art. 144 din Constituția României, in vigoare la data respectiva, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Potrivit art.114 alin. 1 din Constituție, in redactarea anterioara revizuirii din 2003, "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar in baza art. 72 pct. 3 lit. h si l din aceeași lege fundamentala, prin lege organică se reglementează: h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele și protecția socială.
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de munca din instanțele judecătorești si trebuia reglementat numai prin lege organica.
In concret, nr.OG 83/2000 a abrogat mai multe legi organice si ordonanțe de urgență (Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătoreasca, Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sancționarea faptelor de corupție, nr.OUG 24/2000 si Legea nr. 50/1996 privind salarizarea magistraților), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - ordonanța - nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
In baza art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege, iar in temeiul art. 53 din Constituția României (art. 49 la data abrogării, preluat întocmai după revizuire), "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Sporul de 50% din salariul de baza brut lunar "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica" de care beneficiau magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 si 53 din Constituția României, precum si ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o si aducând atingere înseși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente in aceeași forma si astăzi. De altfel, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 si 241 pct. 1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similara celei privind sporurile de vechime in munca, unde ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul in interesul legii, stabilind ca dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
De altfel recent ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului categoriilor de salariați din care face parte si reclamanta la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica, prin Decizia nr. 21 din 10.03. 2008 data in recursul in interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție ce a format obiectul dosarului nr. 5/2008 stabilind ca:
,In interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, republicata
Constata ca judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si după intrarea in vigoare a G nr. 83-200, aprobata prin Legea nr. 334/2001,
Decizia susmenționată este obligatorie pentru instanțe potrivit disp art 329 alin 3 din Codul d e procedura civila, astfel încât soluția de admitere se justifică si prin prisma acesteia.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice si MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe Inalta C de Casatie si Justitie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 și art.3041pr.civ. recurentul Ministerul Finanțelor Publice arata ca invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, in cererea de chemare in garantie. Arata recurentul ca aptul ca instituția gestionează bugetul de stat, nu ii conferă acestuia dreptul de a incalca legea finanțelor publice, prin alocări de fonduri din diverse capitole bugetare. Aceasta este si rațiunea pentru care la art. 5 alin. 1 lit. f din HG nr. 386/2006 se prevede ca "In îndeplinirea atribuțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor este autorizat sa refuze cererile de finanțare de la bugetul de stat, de suplimentare și de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condițiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare".
Or, tocmai pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Economiei si Finanțelor sa fie obligat la alocarea fondurilor către MINISTERUL PUBLIC ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementata procedura bugetara si totodată ar pune instituția in imposibilitatea executării acestei hotărâri.
Intre reclamanți si Ministerul Economiei si Finanțelor nu exista nici un fel de raporturi legale sau contractuale care sa justifice chemarea in judecata a acestei instituții.
Raporturile de munca sunt intre reclamanți pe de o parte si instituțiile in care isi desfășoară activitatea pe de alta parte, MINISTERUL PUBLIC fiind ordonatorul principal de credite pentru aceștia, de altfel singura instituție care isi elaborează propriul proiect de buget.
Pretențiile reclamantei solicitate prin cererea de chemare in judecata reprezintă drepturi de personal, salariale, care nu pot fi plătite decât de către angajator.
Recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin recursul formulat, consideră nelegală și netemeinică hotărârea judecătorească atacată și solicită admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă. Arata ca, in esenta, critica hotararea primei instante sub aspectul modului de solutionare a capatului de cerere privind actualizarea sumelor cu indicele de inflatie si a celui privind efectuarea de mentiuni in carnetul de munca.
Invedereaza recurentul ca, față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - în temeiul art.329 alin.1 din Codul d e procedură civilă - a formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a făcut obiect dosarului nr.5/2008 al Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și fost soluționat conform Deciziei nr. 21/10 martie 2008.
Astfel, potrivit deciziei menționate, Inalta C de Casației Justiție, admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție.
In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistre asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută, respectiv salariul de bază brut lunar, si după intrarea în vigoare a Ordonantei Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitie, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2009 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 18 din 27 februarie 2009, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Intrucât MINISTERUL PUBLIC este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, se apreciaza că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
MINISTERUL PUBLIC nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție - reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Mai mult, actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
Prin urmare, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamanta, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
In consecință, față de dispoziția instanței privind plata către reclamanta a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, se apreciază că această obligație nu este întemeiată și nu se justifică.
In privinta cererii de obligare a paratilor la transcrierea in carnetul de munca a drepturilor salariale acordate de instanta de fond, recurentul parata arata ca singura categorie de drepturi banesti ce se poate transcrie in carnetele de munca este retributia tarifara de incadrare, precum si alte drepturi ce se includ in aceasta, sens in care citeaza prevederile art. 11 alin. 2 din Decretlul nr. 92/1976 privind carnetul de munca. Intrucat sporurile acordate de instanta de fond sunt drepturi salariale care se adauga la retributia tarifara de incadrare,si nu se includ in aceasta, nu pot face obiectul transcrierii in carnetul de munca.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
In ce privește calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finanțelor Publice, in calitate de chemat in garantie, Curtea retine ca, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamanta intimata nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție împotriva Ministerului Finanțelor Publice este neintemeiata, in baza art. 60 alin. 1 din Codul d e procedura civila, partea putând sa cheme in garanție doar o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul in care ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire.
de aceste considerente, se va dispune admiterea recursului declarat de Ministerul Finanțelor Publice, fiind incident motivul de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9.proc.civ. si anume aplicarea gresita a legii. In consecinta, se va modifica in parte sentinta, in sensul respingerii cererii de chemare in garantie ca neintemeiata.
In ceea ce priveste recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, acesta este nefondat, urmand a fi respins, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale, atunci cand a dispus ca paratul - sa achite drepturile actualizate in raport de rata inflatiei.
Potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare. In consecinta, aceste dispozitii legale justifica obligarea paratului si la plata actualizarii solicitate de reclamanta.
In ceea ce priveste efectuarea de mentiuni in carnetul de munca, prima instanta a apreciat in mod corect ca sporul de stres si suprasolicitare neuropsihica de 50% constituie un drept salarial si, in consecinta, trebuie evidentiat in carnetul de munca, in acest sens fiind dispozitiile art. 6 din nr. 92/1976, citat in hotararea de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat către recurentul chemat in garantie MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.5320/18.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5282/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-reclamantă - si intimații parati MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL P, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGES.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Respinge cererea de chemare in garantie formulata de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE impotriva MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, ca neintemeiata.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de către recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.5320/18.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.5282/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-reclamantă - si intimații parati MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL P, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGES, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
2 ex.
02.11.2099
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Lizeta
