Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5847/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 5847
Ședința publică de la 02 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâta SC SA - GRUP, împotriva sentinței civile nr.153/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de căre grefierul de ședință, care a învederat tardivitatea recursului declarat de către reclamantă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursurile, recursul reclamantei sub aspectul tardivității.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 153 de la 24 ianuarie 2008 admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta, împotriva pârâtei SC SA
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.774 lei, netă și actualizată la 31.12.2007, reprezentând suplimentări drepturi salariale pe perioada 2004-2007 și 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că pentru munca prestată, reclamanta a beneficiat de un salariu conform contractului individual de muncă. Pe lângă aceste drepturi salariale, s-a prevăzut în art.168 CCM că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societatea, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Pentru anul 2003, suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Ulterior, prin contracte colective de muncă negociate și aplicabile la nivel de SNP SA pe anii 2004, 2005 și 2006, s-au menținut drepturile prevăzute la art.168, însă acestea nu au mai fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
In speță, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit dispozițiilor art.168 din CCM, în sensul că nu a achitat reclamantului suplimentările salariale de C și de Paști, începând cu anul 2004 și până la încetarea raporturilor de muncă.
Expertiza întocmită în cauză verificat ștatele de plată existente la sediul pârâtei și a constatat că începând cu anul 2004, suplimentările salariale nu au fost incluse în salariul lunar de bază.
Ca atare, reclamanta este îndreptățită la plata suplimentărilor salariale începând cu anul 2004, iar conform raportului de expertiză întocmit de expert suma este de 4.774 lei, netă și actualizată.
Suplimentarea salarială de care beneficiază salariații pârâtei este în cuantum de un salariu de bază mediu pe și nu în raport de salariul mediu brut așa cum a solicitat reclamantul.
Este irelevantă împrejurarea că la nivelul societății s-a purtat corespondență între sucursalele județene, în sensul că suplimentările salariale să fie calculate în raport de salariul mediu brut atâta vreme cât există o prevedere expresă cuprinsă în art.168 CCM în sensul că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în sensul că cererea este formulată peste termenul de 6 luni prev. de art.283 lit.e Codul muncii, instanța constată că este neîntemeiată.
Acțiunea reclamantului are ca obiect plata unor despăgubiri cu titlul de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C solicitate în temeiul art.269 (1), situație în care acestea pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune conform art. 283 (1) lit.c
De asemenea, chiar pârâta a susținut că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, fiind deci drepturi salariale.
Referitor la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța o constată neîntemeiată.
Drepturile bănești solicitate de reclamant reprezintă suplimentări salariale prevăzute de art.168 de care beneficiază salariații cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, care reglementează și faptul că, în termen de minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Pârâta nu a făcut dovada că începând cu anul 2004, s-a negociat o altă modalitate de aplicare a dispozițiilor art. 168 al.(1) din CCM.
Pe de altă parte, se reține și faptul că, în situația în care ar fi avut loc negocierile în ceea ce privește aplicarea art. 168 al.(1) CCM, acest demers ar fi vizat doar chestiuni formale și nicidecum drepturile de natură salarială solicitate de reclamant.
Față de considerentele expuse, s-a constatat că acțiunea precizată de reclamantă este întemeiată în parte și a fost admisă ca atare, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.774 lei netă și actualizată la 31.12.2007, ce a fost actualizată la data plății, reprezentând suplimentări de drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta SC SA - Membru GRUP
Recurenta- reclamantă în recursul formulat a arătat că la calculul sumelor ce trebuiau plătite trebuia avut în vedere salariul de bază mediu brut, iar instanța nu a ținut cont de obiecțiunile formulate de către apărătorul său.
În motivele de recurs, recurenta - pârâtă invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004, 2005, 2006, 2007, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare din 31.08.2007, prin raportare la Legea 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007, așa cum rezultă și din decizia Comisiei Paritare înregistrată 5140/31.08.2007 din care rezultă expres intenția reală a părților semnatare a CCM.
Cu adresa nr. 29119/12.11.2007 s-a făcut dovada evoluției salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007 și din care rezultă că aceste creșteri salariale nu au făcut obiectul unor negocieri între Patronat și, ci se datorează adăugării lunare a cotei părți din suma rezultată însumând cele 2 prime și împărțite la 12, în acest sens intimații au încasat în fiecare an salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariu de bază includea în fiecare an primele de paști și de
Instanța de fond a fost lipsită de rol activ, deoarece în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile pentru a lămuri aceste aspecte privind salarizarea recurentului în raport de suplimentările salariale solicitate.
În drept se invocă dispoz. art. 304 și art. 312.pr.civlă solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Se invocă necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică judiciară pentru dovedirea susținerilor din întâmpinare și a criticilor formulate în recurs, pentru a se verifica creșterea salariului mediu brut pe în anii 2004-2007 și natura drepturilor salariale.
Recursul formulat de reclamantă este tardiv.
Instanța, din oficiu, a pus în discuție tardivitatea recursului declarat de reclamantă.
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Articolul 103 Cod pr.civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Constatând astfel că, data comunicării sentinței instanței de fond, conform dovezii de comunicare este 20.03.2008, iar data înregistrării căii de atac la instanța de fond este 01.04.2008, se observă că recursul a fost promovat peste termenul prevăzut de lege, respectiv 10 zile de la data comunicării hotărârii, astfel cum este prevăzut de art.80 din Legea 168/1999.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 Cod pr.civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Recursul formulat de pârâta SA - GRUP B este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu un salariu de bază mediu brut pe SA.
Din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmeii "suplimentare a drepturilor salariale".
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul muncii.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Cu privire la criticile legate de soluționarea fondului cauzei, Curtea constată:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale CCM la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
În cauză, s-a efectuat expertiză specialitatea contabilitate, expertul concluzionând că suplimentele salariale prevăzute la art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă nu au fost acordate în perioada 2004-2007, nefiind incluse în salariile de bază și nici acordate separat.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al.2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează a se respinge recursul formulat de pârâta SC SA B - GRUP ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.153/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Respinge recursul formulat de pârâta SC SA B - GRUP, împotriva sentinței civile nr.153/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- -
Grefier,
19.08.2008
Red.jud.---
2 ex/AS
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Manuela Preda Popescu, Ioana
