Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 599/2009-
Ședința publică din 06.04.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta pârâtă cu domiciliul în O,-, - 119,. 5, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL O, cu sediul în O,-/A, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1088/LM din data de 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s- admis acțiunea, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 02.04.2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 06.04.2009, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1088/LM din data de 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a dmis acțiunea formulată de reclamanta cu sediul în O,-/M, jud. în contradictoriu cu pârâta,. în O,str. -, nr. 41, -.119,. 5, jud. B și în consecință:
A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei sumei de 2500 Euro, echivalentul în lei la cursul din ziua plății, cu titlu de despăgubiri.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Parata a prestat activitate la societatea reclamanta in baza contractului individual de munca îndeplinind functia de montator subansamble.
In baza contractului de scolarizare perfectionare nr.3/05.01.2007 reclamanta a suportat cheltuielile de perfectionare avute cu parata pe perioada celor 90 de zile, incepand cu data de 01.02.2007 si pana la data de 01.05.2007, in vederea specializarii paratei, in acest sens prin cheltuieli intelegandu-se cheltuieli cu privire la transportul angajatului din Romania in Italia, tur- retur, cheltuieli de cazare, masa, transport in Italia.
Potrivit art.3 din contractul de scolarizare perfectionare, societatea are dreptul de a pretinde angajatului ca in schimbul suportarii integrale a cheltuielilor de specializare, acesta sa lucreze minim 2 ani in cadrul societatii, in conditiile stipulate in contractul de munca încheiat, in caz contrar, angajatul obligandu-se sa returneze contravaloarea sumai ramase necompensate aferente restului de timp care nu s-a efectuat, costul deplasării fiind de 2500 euro.
Parata la data de 14.06.2007 depune demisia, iar la data de 30.06.2007 încetează raporturile de munca intre cele 2 părți.
de probele administrate in cauza si având in vedere dispozițiile art.969 Cod civil, instanța a admis acțiunea si a obligat parata la plata in favoarea reclamantei a sumei de 2500 euro, echivalent in lei la cursul BNR, din ziua plații, cu titlu de despăgubiri, reprezentând costul deplasării.
Instanța a luat act de faptul ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de catre reclamanta.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea acestuia, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că nu s-a analizat neexecutarea de către societatea angajatoare a obiectului contractului de perfecționare a sa, neexistând o diplomă de atestare profesională, măriri de salariu. A fost obligată să semneze acel așa zis contract de perfecționare, însă, motivul deplasării sale în Italia a fost să muncească în aceleași condiții.
În cuprinsul contractului la art. 3 alin. 2 s-a înscris clauza că în cazul în care angajatul înțelege să renunțe la contract mai repede de 2 ani, să returneze contravaloarea sumei rămase necompensate aferente restului de timp ce nu s-a efectuat, nefiind cuantificată suma pe care ar trebui să o achite pentru diferența de timp rămasă neexecutată.
Ar fi fost necesare explicații suplimentare pentru cei 2500 Euro solicitați, ce se înțelege prin deplasare, costul transportului sau alte cheltuieli, simpla înscriere a propoziției - costul deplasării este de 2500 Euro - nu are valoare juridică.
Cât privește dovada pretențiilor, corespondența între SC SRL cu SC Ellectronica nu îi este opozabilă.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
A solicitat intimata respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată arătând că a dovedit că și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau conform convenției, recurenta fiind cea care le-a încălcat.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
La data de 05.01.2007, sub nr. 31 s-a încheiat între părți un contract de școlarizare conform căruia recurenta ce deținea funcția de montator ansamble, conform contractului de muncă înregistrat sub nr. 1/05.01.2007 la ITM B, urma să efectueze un stagiu de perfecționare în Italia de 90 zile - în perioada 01.02.2007 - 01.05.2007.
Conform art. 3 alin. 2 din acest contract - fila 7 dosar fond - s-a convenit ca intimata să- pretindă recurentei, în schimbul suportării integrale a cheltuielilor de specializare, ca aceasta să lucreze minim 2 ani în cadrul societății, iar la art. 3 s-a stabilit că, dacă angajatul renunță la contract mai repede de 2 ani de la expirarea termenului precizat, să returneze contravaloarea sumei rămase necompensate, aferente restului de timp ce nu s-a efectuat, costul deplasării fiind de 2500 Euro.
Această convenție a fost semnată de către ambele părți contractuale fără obiecțiuni, nu s-a solicitat de către recurentă a se constata nulitatea acestuia, ori, conform art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel că, întrucât s-a precizat că suma de 2500 Euro reprezintă costul deplasării, aspect cu care aceasta a fost de acord, orice discuție ulterioară, câtă vreme convenția nu a fost anulată, este inutilă.
Se reține din actele aflate în dosar fond - fila 8 - că recurenta la 14.06.2007 - a solicitat a-i fi aprobată de către intimată lichidarea cu preaviz de 15 zile, întrucât fost jignită și i s-a acordat un salariu necorespunzător, cerere aprobată prin decizia nr. 107/18.07.2007 - fila 9 dosar fond - cu începere din 30.06.2007, astfel că, s-au încălcat dispozițiile contractuale susmenționate, aspect ce a activat clauza de plată a sumei de 2500 EURO reprezentând costul deplasării, sumă ce a fost acceptată de recurentă când a semnat convenția fără obiecțiuni.
Este cert, conform înscrisurilor aflate în dosar fond filele 21 - 24 că recurenta a locuit în Italia, că i-a fost achitat costul transportului, cazare în perioada 03.02.2007 - 12.05.2007, de altfel nici nu contestă că a fost în Italia unde a și lucrat efectiv, dar contestă faptul că ar fi fost instruită conform contractului, neprimind un act în acest sens, aspecte ce însă nu fac obiectul acestui litigiu.
Ceea ce s-a analizat de către instanța de fond a fost doar pretenția solicitată ca urmare a nerespectării clauzei contractuale de către recurentă, ori, câtă vreme aceasta nu fost anulată, modificată, produce efecte juridice conform art. 969 Cod civil, criticile fiind neavenite.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul urmând a menține în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească intimatei 2000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă cu domiciliul în O,-, - 119,. 5, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL O, cu sediul în O,-/A, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1088/LM din data de 26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.04.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 10.04.2009
- judecător fond -,
- dact. gref. - 10.04.2009- 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
