Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 6
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1306 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr.657, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-reclamantă nu a depus la dosar expertizele extrajudiciare întocmite pentru a se verifica dacă primele solicitate nu au fost incluse în salariu, așa cum i s-a pus în vedere la termenul anterior.
Avocat având cuvântul depune la dosar în copie un set de acte noi față de cele administrate la fond si anume: adresa nr.6576/2007, raportul de expertiză nr.675/22007 efectuat într-o altă cauză, precum și adresele nr.6943 și 6942/2007, filele 19-31. În continuare arată că un exemplar de pe aceste acte l-a comunicat și apărătorului intimatei-reclamante și, chiar dacă este vorba de acte noi, acestea sunt cunoscute de apărătorii ambelor părți datorită volumului mare de cauze similare în care sunt angajați. De asemenea, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul depune la rândul său la dosar, în copie, un raport de expertiză extrajudiciară cu nr. 665/2007, filele 32-40. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile reprezentanților părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă precizează că înțelege să nu mai nu mai susțină motivul de recurs referitor la casarea cu trimitere pentru efectuarea unei expertize salarizare.
În continuare având cuvântul pe celelalte motive de recurs susține în esență că dreptul la acțiune era prescris pentru că reclamanta-intimată și-a întemeiat pretențiile pe clauzele contractului colectiv de muncă pe anii 2004-2005-2006, însă acestea nu reprezintă drepturile salariale astfel că în cauză nu sunt incidente
disp.art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, ci litera eaa celuiași articol, termenul de prescripție fiind de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune și nu de 3 ani. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs arată că deși intimata-reclamantă a solicitat instanței plata primelor de Paști și C, precum și daune, instanța de fond a obligat recurenta doar la plata primelor raportat la salariul mediu brut, ori în art.168 din CCM se arată primele reprezentând sporuri salariale se aplicată la salariul de bază mediu care este distinct de salariul brut. Precizează că diferența dintre salariul brut este să la aceste sunt incluse sporurile, iar în salariul de bază net, nu, fiind evident mai mic, ori instanța de fond în mod greșit a acordat drepturi salariale mai mari decât potrivit art.168 din CCM, adică raportat la salariul de bază mediu.
De asemenea, mai susține că primele s-au introdus în salariul lunar al fiecărui muncitor al recurentei la negocierea din anul 2003 și că, ulterior, dintr-o redactare nefericită a art.168 alin.2 a rezultat că numai în anul 2003 au fost prevăzute aceste prime, împrejurare total neadevărată aceste prime fiind prevăzute și în anii următori așa cum rezultă, de altfel, și din adresa comisiei paritare depusă la dosar, prin care se explică felul în care s-a rezolvat problema. Pentru a se lămuri situația, acesta a fost unul dintre obiectivele expertizei, însă nu s-a răspuns pe motiv că nu s-a prezentat o modalitate de defalcare din care să rezulte cuantumul primelor și, oricum, experta a ajuns la sume mai mici întrucât s-au aplicat popririle pentru CAS și CASS. În final, mai susține că primele prevăzute în alin.2 al art.168 CCM au fost introduse lunar în salariu și în anii ulteriori, aceasta fiind singura interpretare care se poate da textului de lege, neputându-se trece nici peste interpretarea dată acestuia de către comisia paritară.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata primelor raportat la salariul pe bază mediu pe societate.
Avocat a vând cuvântul pentru intimata-reclamantă arată în principal că în mod greșit s-a invocat excepția dreptului la acțiune, întrucât dreptul la acțiune privitor la acordarea drepturilor salariale cuvenite și neachitate este de 3 ani și nu de 6 luni.
Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței primei instanțe pe care o consideră ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
Arată că intimata a solicitat plata suplimentărilor salariale reprezentând prime de Paști și pe anii 2004 și 2005 prevăzute în art.168 CCM, având în vedere și că începând cu 1.04.2003 salariul de bază s-a majorat.
La solicitarea instanței arată că diferența dintre salariul mediu și salariul de bază mediu este că la primul nu se aplică impozit, iar salariul de bază mediu este impozitat, lăsând la aprecierea instanței asupra cuantumului drepturilor salariale ce se cuvin reclamantei, avându-se în vedere și concluziile expertizelor efectuate în toate cauzele cu același obiect aflate pe rolul instanțelor. Depune la dosar concluzii scrise, filele 41-42.
Curtea:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta "" SA B solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 2380 lei drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în perioada anilor 2004-2005, de 402,92 lei cu titlu de daune beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că până la data de 14.11.2005 a fost salariata "" SA în funcția de primitor-distribuitor în cadrul punctului de lucru Baza de Aprovizionare, iar raporturile de muncă cu pârâta au încetat ca urmare a disponibilizărilor colective prin decizia nr.461/2005.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că pentru munca prestată a primit salariul conform contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată și urma să beneficieze de o suplimentare de Paști și de C potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, sume ce nu i-au fost acordate astfel încât pârâta datorează despăgubiri pentru neacordarea în termenul cuvenit a suplimentărilor salariale și să-i achite beneficiu nerealizat.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006, adresa nr.9225/2003, adresa nr.313/2005, calculul indicelui de inflație, copia carnetului de muncă, decizia nr.399/2005 privind încetarea contractului de muncă, sentința civilă nr.806/2007 pronunțată de Tribunalul C-S.
Pârâta "" SA a depus un set de înscrisuri (anexa 5, anexa 6, actul adițional al Contractului Colectiv de Muncă înregistrat sub nr.8080/23.05.2000, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2004, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2007, anexa nr.3, anexă la actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr.8080/23.05.2000) și întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, în motivarea întâmpinării arătând că drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003, și au fost încasate în această formă de salariații pârâtei, inclusiv de reclamantă.
La termenul din 15.10.2007 pârâta a depus la dosar acte.
Prin sentința civilă nr. 1306 din 15 octombrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemiată; a admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta "" SA să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate, respectiv 980 lei prima de C pe anul 2004 și 1400 lei prima de Paști pe anul 2005, sume ce urmează a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă a acestora.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Prahovaa reținut că reclamanta a fost salariată la "" SA îndeplinind funcția de primitor-distribuitor la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă
ale acesteia cu pârâta încetând prin decizia nr.456/14.11.2005 ca urmare a disponibilizărilor colective.
A mai reținut că potrivit art.168 din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anul 2006, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Astfel, cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, potrivit acestui contract, pentru a se acorda suplimentările urmau negocierile cu L- în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordare, criteriilor și beneficiarilor. Aceste prevederi au fost reluate și în cuprinsul contractului colectiv de muncă pentru anul 2005 și 2006.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
S-a reținut că însăși pârâta prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a numit pretențiile reclamantei (prime de Paște și C)- drepturi salariale- și a arătat că acestea au fost incluse în salariul de bază al reclamantei și au fost achitate odată cu drepturile salariale aferente lunii respective.
În consecință, față de prevederile art.43 din Codul fiscal care arată că premiile sunt asimilate salariilor, instanța de fond a constatat că în raport de data înregistrării acțiunii la această instanță, 03.09.2007 termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect suplimentarea salarială de C 2004 și suplimentarea salarială de Paști 2005 nu este împlinit.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a apreciat că potrivit dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În speță, pârâta SA a afirmat în apărare că sumele solicitate au fost incluse în salariul de bază al pârâtei.
Ori, conform dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
Cum din actele și lucrările dosarului nu a rezultat că reclamanta, deși era îndretățită la plata acestor drepturi salariale, a primit aceste sume, în cuantum de 2380 lei din care 980 lei reprezentând diferență prima de C pe 2004 și 1400 lei prima de Paști pe anul 2005, instanța de fond a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA în baza art.304 pct.9, 312 Cod procedură civilă, solicitând în principal
admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai susținut recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimata-reclamantă nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA.
De asemenea, recurenta-pârâtă a învederat că înțelege a nu mai susține motivul de recurs privind necesitatea casării cu trimitere spre rejudecare în vederea efectuării în cauză a unei expertize în specialitatea salarizare.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar copia adresei nr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA, două rapoarte de expertiză extrajudiciară și copia unor precizări ale acțiunilor formulate de alți angajați ai acesteia având ca obiect aceleași sume pretinse de reclamantă.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, susținând în esență respingerea recursului declarat ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a fost salariată la "" SA îndeplinind funcția de primitor-distribuitor la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile
de muncă ale acesteia cu pârâta încetând prin decizia nr.456/14.11.2005 ca urmare a disponibilizărilor colective.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004 și 2005, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat- În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului din anul 2004 și cu prilejul în anul 2005 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noimebrie 2004 fost de 799 RON iar în luna aprilie 2005 de 850 RON. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de primă de C pe anul 2004 și primă de Paște pe anul 2005, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al recurentei, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1).
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor (decembrie 2004, aprilie 2005) nu era împlinit la data introducerii acțiunii- 03.09.2007.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modfica în parte sentința nr.1306/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate, respectiv 799 lei primă de C pe anul 2004 și 850 lei
primă de Paște pe anul 2005, sume ce vor fi reactualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă a acesteia.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.1306 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta.
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate, respectiv 799 lei prima de C pe anul 2004 și 850 lei prima de Paște pe anul 2005, sume ce vor fi reactualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă a acesteia.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 9 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./24.01.2008
dosar fond - -- Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Cristina
