Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6021/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6021
Ședința publică de la 5 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin Vicepreședinte Instanță
-- --Președinte Secție
-- -- Judecător
Grefier-
XXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din 22 octombrie 2009, privind judecarea recursului declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 4016/06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul -, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și intimatele reclamante și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 22 octombrie 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința nr.4016/06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul - s-a admis cererea formulată de reclamanții, împotriva pârâților Ministerului Justiției și Curtea de APEL TIMIȘOARA,în contradictoriu și cu autoritatea consultativă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a dispus obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL TIMIȘOARA să plătească reclamantelor despăgubire în sumă brută de 500 RON egală cu stimulentul financiar acordat conform Ordinului 1921/C/2005, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație începând cu data de 15.12.2005 și până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instnța a reținut:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de APEL CRAIOVA, iar în perioada 2005-2006 și-au desfășurat activitatea în cadrul Curții de APEL TIMIȘOARA.
Prin ordinul nr 1921/C/15 12 2005 al Ministerului Justiției s-au acordat stimulente financiare, unor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției.: judecătorii 1700 RON, funcționarii publicii 900 RON, consilierii de reintegrare socială și supraveghere 500 RON, personalul contractual 500 RON.
Singura categorie de personal care nu a beneficiat de stimulente în decembrie 2005 fost personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor.
In acest fel pentru această categorie de personal s-a creat o situație discriminatorie de tratament în sensul că deși erau angajați ai aceluiași pârât, totuși nu au beneficiat de stimulente ca și celelalte categorii de personal din cadrul aceleiași instanțe.
În ceea ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, relatiile juridice de munca, trebuin sa se ba zeze si sa fie supuse principiului bunei credinte, al egalitatii de sanse si tratament juridic si/sau pecuniar, precum si al consensualititătii obligatiilor, competențelor si drepturilor in favoarea fiecarei părti interesate.
financiare sunt drepturi de natură salarială, în sensul prevăzut de art. 155 din Codul Muncii, menite să recompenseze și să stimuleze îmbunătățirea performanțelor profesionale ale personalului din sistemul justiției, care se plătesc dintr-un fond cu destinație specială, constituit în conformitate cu dispozițiile art. 25 indice 3 alin.2 din legea 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar făcându-se în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, respectiv Ordinul 2404/C/2004 care enumeră exemplificativ principalele criterii de repartizare individuală.
Astfel potrivit art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din legea 146/1997, aprobate prin Ordinul 2404/C/2004 ca și criterii pentru repartizarea individuală a stimulentelor sunt enumerate următoarele criterii obiective: complexitatea sarcinilor de serviciu și modul de realizare, operativitatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lisa unei sancțiuni disciplinare.
Prin felul în care au repartizate stimulentele financiare din decembrie 2005 Ministerul Justiției nu a ținut seama de niște criterii obiective, așa cum a constatat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 15/23.01.2006.
Ca urmare instanța constată că nu a existat o justificare obiectivă în stabilirea categoriilor de personal îndreptățite să primească stimulente și cele excluse de la acordarea acestora, ceea ce a încălcat principiul nediscriminării prevăzut de art.5 și 6 din Codul Muncii.
Acest tratament a adus atingere dreptului reclamanților de folosință a drepturilor economice, potrivit art. 6 lit. c din OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, discriminarea manifestându-se printre altele și prin acordarea altor drepturi decât cele reprezentând salariul.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Textul art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului l și Libertăților Fundamentale completat prin Protocolul 12 din Convenție, a intrat în vigoare la 01.04.2005.
La art. 1 pct. 1 din acest protocol se prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării ca obligație pozitivă, beneficiul drepturilor și intereselor legitime fiind făcută fără discriminare.
Astfel, toate persoanele aflate sub jurisdicția statelor contractante ale convenției, pot invoca în mod independent și de sine stătător, încălcarea principiului nediscriminării, nu numai cu privire la drepturile prevăzute de convenție,ci și la orice alt drept prevăzut în dreptul intern al statului respectiv.
salariale solicitate de reclamanți sunt circumscrise art. 155 și art.40 alin 2 din Legea nr. 53/2003, fiind adaosuri bănești salariale.
Personalul auxiliar de specialitate se află într-o situație discriminatorie care atrage incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, prejudiciu apreciat de instanță ca fiind în sumă de 500 RON, raportat la valoarea cea mai mică ce a fost acordată cu titlu de despăgubire prin Ordinul 1921/C/15 12 2005.
Potrivit art 21 al 1 din OG. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Conform alin 4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Tribunalul observă că existenta discriminării prin acordarea de stimulente financiare numai unor categorii de personal rezultă din faptul că Ministerul Justiției nu a ținut seama de criteriile obiective prevăzute de lege, așa cum a constatat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15 /23.01.2006.
Susținerea pârâtului Ministerului Justiției că prin ordinul 1793/C/2006 din 27 07 2006 s-au acordat stimulente exclusiv personalului auxiliar de specialitate și că în acest fel s-a înlăturat discriminarea creată prin ordinul 1921/C/2005 din 15 12 2005 nu poate fi reținută de instanță deoarece Ordinul 1793 /C/2006 din 27 07 2006 vizat o altă perioadă de timp ( anul 2006 ) perioadă în care au primit stimulente și judecătorii prin ordinul 1744/C/13 07 2006.
Instanța a apreciat că în luna iulie 2006 s-a acordat o altă tranșă de stimulente pentru judecători și personalul auxiliar, astfel că nu s-a procedat la o reparare a discriminării create prin ordinul 1921/C/2005 din 15 12 2005.
In luna decembrie 2005 prin ordinul 1921/C/2005 s-au acordat stimulente pentru aproape toate categorii de personal din cadrul instanțelor cu excepția personalului auxiliar.
Față de considerentele expuse, Tribunalul a apreciat că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile art 12 din OG 137/2000, iar această încălcare le-a produs reclamanților un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 500 RON.
Reclamanții au dreptul la compensația bănească cuvenită, actualizată cu indicele de inflație, aceasta pentru o justă si echitabilă dezdăunare, aceasta conform art. 6-8 din Legea 53/2003, dar si art.37, art.39 al. 1, lit.d-e, art.40 alin.2 respectiv art.155-157 din același act normativ.
Potrivit art. 269 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu
Astfel instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și a obligat pe pârâții Ministerul d e Justiție, Curtea de APEL TIMIȘOARA să plătească reclamanților o despăgubire în sumă de 500 lei, egală cu stimulentul financiar acordat conform Ordinului Ministrului Justiției nr 1921 /C/ 2005, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării instanța a constatat că această instituție nu a fost chemată în judecată în calitate de pârât, ci a fost doar citată în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 27 din G 137/2000, citarea sa fiind obligatorie în cauzele în care se invocă discriminarea.
Prin decizia nr.1321 din 09.02.2009, pronunțată în dosarul nr.- pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL CRAIOVA.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolj a declarat recurs în termen recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia cu motivarea:
Prin. Ministerului Justiției 1921/C/15.12.2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru următoarele categorii de personal din sistemul justiției:
Pe de o parte, aparatul propriu al Ministerului Justiție, pe de altă parte judecători, consilieri de integrare socială și supraveghere, funcționari publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești.
Rezultă că a fost avută în vedere acordarea de stimulente doar anumitor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției și din cadrul instanțelor judecătorești dintre care nu se numără și personalul auxiliar de specialitate.
Solicită în consecință, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Recursul este fondat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs se vor reține următoarele:
Este de necontestat că prin ord. Ministerului Justiției 1921/C/15.12.2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare: o parte aparatului propriu al Ministerului Justiției, iar o altă parte pentru judecători, consilieri de reintegrare socială și supraveghere, funcționari publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești, printre care nu se află deci și personalul auxiliar de specialitate.
Ulterior, printr-un ordin distinct - Ordinul Ministrul Justiției nr. 1793/C/2006/27.06.2006 s-a aprobat repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, astfel că nu se poate invoca o diferență de tratament care ar pune reclamanta într-o situație discriminatorie.
Nu se constată faptul că prin hotărârea nr.15/23.01.2006 a CNCD s-a constatat existența unei discriminări conform art.2 al.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 al.3, art.19 al.4 din OG 137/2000, dar se apreciază că discriminarea invocată de reclamantă-grefier în susținerea acțiunii nu s-a raportat la această categorie profesională, așa cum anterior s-a arătat.
Față de cele arătate, se va aprecia nelegală și netemeinică sentința recurată, urmând ca în baza art.312 al.9 rap. la art.312 al.1 pr.civilă se va admite recursul, modificându-se sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 4016/06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul -, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL TIMIȘOARA și intimatele reclamante și.
Modifică sentința în sensul respingerii acțiunii.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Cotora Dorina Stoichin - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. Jud.
Tehn./Ex.3/10.11.2009
/ și
Președinte:Mihaela Cotora Dorina StoichinJudecători:Mihaela Cotora Dorina Stoichin, Ioana Bodri
