Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6184/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6184
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta UNIUNEA JUDEȚEAN TERITORIALĂ SANITAS G, împotriva sentinței civile nr.1161/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TG J, CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1161 de la 24.02.2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de obiect și excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune invocate de pârâtul Ministerul Sănătății Publice
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate G și a respins acțiunea față de aceasta.
A respins acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Județeană Teritorială SANITAS G, față de pârâții Ministerul Sănătății și Spitalul Județean de Urgență Tg-J,
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, instanța a respins-o, pe considerentul că acesta are calitate de ordonator principal de credite, respectiv este autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică și asigură finanțarea unităților din subordine.
Referitor la excepția lipsei de obiect invocată de același intimat, aceasta a fost respinsă, cu motivarea că prima de vacanță este un drept prevăzut prin contractele colective de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2001-2007.
În ceea ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, invocată de pârât, instanța a respins-o, având în vedere că acordarea primei de vacanță a fost suspendată prin legi bugetare succesive în perioada 2001-2007, suspendarea neechivalând cu stingerea dreptului, ci având ca efect imposibilitatea realizării dreptului.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta G și a respins acțiunea față de aceasta, cu motivarea că relațiile dintre G și spitale ca angajatori sunt de natură civilă (contractuală), având doar calitatea de cumpărător de servicii medicale, asigurând plata furnizorilor de servicii medicale în baza contractelor încheiate anual.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.94 alin. 2 lit.f din CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, drepturile salariale cuprind și prima de vacanță care însă se va acorda o dată cu modificarea legislației în domeniu, așa cum se prevede la subsolul paginii (Monitorul Oficial nr.2/31.01.2006).
S-a mai reținut că, potrivit art.1 alin 2 din OUG 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate pe perioada 2001-2006, intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acestei ordonanțe, funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precumșialte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
Coroborând dispozițiile prezentei ordonanțe cu dispozițiile art. 94 alin.2 lit.f din CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, rezultă că, pe de o parte, în domeniul sanitar, nu a fost modificată legislația specială în sensul includerii primelor de vacanță printre drepturile cuvenite membrilor de sindicat din cauza de față iar, pe de altă parte, prin sintagma "alte categorii de personal", legiuitorul nu face trimitere la personalul contractual din cadrul Spitalului Județean Tg-J, cărora le sunt aplicabile dispozițiile OUG 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar.
De altfel, OUG 115/2004 reprezintă un act normativ cu caracter special care nu prevede acordarea primei de vacanță personalului contractual din sistemul sanitar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Uniunea Județean Teritorială SANITAS G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că în CCM 2001-2002 nu ar fi reglementată acordarea primei de vacanță, și că aceasta nu era prevăzută nici în contractele individuale de muncă.
Faptul că prima de vacanță nu este menționată în contractele individuale de muncă ale salariaților nu constituie un impediment pentru neacordarea acesteia de către angajator având în vedere faptul în sensul art. 7 și 8 din Legea 130/1996 părțile sunt egale și libere iar contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
De asemenea, a mai arătat recurenta că din anul 2001 și până în 2007 prima de vacanță nu a fost acordată salariaților fiind suspendată acordarea acesteia prin legile bugetare anuale și actele normative anuale de salarizare ceea ce nu înlătură existența dreptului stabilit prin contractele colective de muncă la nivel de ramură.
Recurenta a reluat de asemenea argumentele folosite în cererea de chemare în judecată cu privire la categoriile de personal beneficiare ale OUG 146/2007 reiterând faptul că acordarea primelor de vacanță anumitor categorii de personal creează situații discriminatorii din punct de vedere al salarizării.
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond reglementarea primei de vacanță în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară cuprinde o condiționare și anume modificarea legislației în domeniu, adică reglementarea acordării acesteia printr-o lege specială.
O asemenea lege nu a fost adoptată, astfel că dreptul reclamanților la prima de concediu nu s-a născut.
Este adevărat că prin legile bugetului de stat a fost suspendată acordarea primei de vacanță pentru diferite categorii de personal din sistemul bugetar, iar prin OUG 146/2007 s-a dispus plata acestor prime de vacanță, însă atât legile bugetului, cât și OUG 146/2007 fac referire la categoriile de personal care au reglementată prima de vacanță printr-o lege specială, ceea ce nu este cazul reclamanților.
Nu este întemeiată nici critica vizând crearea unei situații discriminatorii din punct de vedere al salarizării, atribuțiile, felul muncii și condițiile de salarizare fiind diferite în ceea ce privește reclamanții și categoriile de personal care au reglementată acordarea primei de vacanță prin lege specială.
Pentru considerentele expuse constatând că sentința atacată este temeinică și legală în baza art. 312 Cod pr.civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta UNIUNEA JUDEȚEAN TERITORIALĂ SANITAS G, împotriva sentinței civile nr.1161/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TG J, CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea - - |
Grefier, - - |
19.11.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
