Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 630/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 630
Ședința publică din 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții - și - prin Sindicatul Liber și Independent "" al salariaților din învățământ zona R, cu sediul în mun. R,-, jud. S împotriva sentinței nr. 583 din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns prof. G, în calitate de reprezentantul al reclamanților recurenți, lipsă fiind aceștia și reprezentanții intimaților Inspectoratul Școlar Județean S, Școala cu clasele I - VIII nr. 2 de, jud. S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul recurenților - prof. Gac erut admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. A arătat că buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă se fac anual de către Autoritatea de Sănătate Publică S la cererea directorului unității. Deosebit de aceasta a susținut că Sindicatul Aao bținut prin hotărâre definitivă și irevocabilă drepturile salariale privind sporul de 15% pentru perioada 2005-2008.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr- din 9.01.2009, reclamanții - și, prin Sindicatul Liber și Independent "" al Salariaților din Învățământ zona R, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean S și Școala cu clasele I-VIII nr. 2 de, jud. S au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să acorde personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic sporul pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, actualizate în raport cu rata inflației la data plății, precum și la plata în continuare a acestui spor, de la data pronunțării hotărârii și până la încetarea raporturilor de serviciu și obligarea pârâților la înscrierea în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și în celelalte evidențe salariale a mențiunilor corespunzătoare acestor drepturi salariale.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în sistemul de învățământ sunt cadre didactice, cadre didactice auxiliare și personal nedidactic, care își desfășoară activitatea utilizând efectiv calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, iar utilizarea calculatorului poate duce la dobândirea unor afecțiuni, astfel că se impune acordarea sporului salarial în condițiile legii pentru condiții vătămătoare.
Au mai arătat reclamanții că, în legătură cu măsura protecției și securității în muncă, sporurile la salariu pot fi stabilite până la valoarea maximă permisă de lege, pentru locurile de muncă cu condiții grele sau vătămătoare, mai ales că aceste sporuri pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite, fiecare generatoare a unui drept distinct.
Au mai arătat reclamanții, că sporul de calculator de 15% din salariul de bază pe care îl solicită a fost și este acordat anumitor categorii de salariați din anumite domenii, iar în măsura în care legea este aplicabilă tuturor în mod egal se încalcă în acest fel principiul nediscriminării.
Reclamanții au mai precizat că, în fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică, la începutul anului școlar are loc controlul medical efectuat de personalul de specialitate din cadrul medicinii muncii și, cu acest prilej, au fost expertizate locurile de muncă cu risc pentru sănătate datorită faptului că se lucrează la calculator, angajatul expunându-se radiațiilor emise în timpul efectiv de lucru.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 6 alin. 2 și art. 241 alin. 1 lit. d) din Codul muncii, art. 8 lit. c) din nr.HG 281/1993, Legea nr. 54/2003, Legea nr. 128/1997, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007-2010 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel ramură învățământ.
Pârâții, legal citați nu au formulat apărări în cauză.
Prin sentința civilă nr. 583 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin art. 8 alin. 1 lit. c din nr.HG 281/1993 nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept, ci a fost instituită o posibilitate a salariaților de a beneficia de acest drept și care este condiționat în ceea ce privește aplicarea la instituțiile bugetare de stabilire a ocurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare de către ministere, celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor.
Or, reclamanții nu au dovedit în cauză faptul că Ministerul Educației și Cercetării a stabilit că locurile lor de muncă se încadrează în condiții grele de muncă, mărimea concretă a sporului ori condițiile de acordare, iar acest drept nu le-a fost plătit.
De asemenea, tribunalul a reținut că, prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, încheiat conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006 (art. 24 alin. 1), nu s-a prevăzut imperativ acordarea acestui drept, ci acordarea sa a fost condiționată de prevederea lui în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții.
Totodată, instanța a reținut că prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, părțile au prevăzut doar că se acordă salariaților sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite, pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, fără însă a negocia concret cuantumul sporului.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că, potrivit art. 9 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, acest contract colectiv de muncă se încheie pe durată de un an și intră în vigoare la data înregistrării acestuia, cu posibilitatea de prelungire.
Dacă contractul nu este denunțat de nici una dintre părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării sau dacă nici una dintre părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioadă de un an.
Prin urmare, instanța reținut că, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004 a fost valabil inițial pentru perioada 09.01.2004 - 09.01.2005 și, ca urmare a nedenunțării lui, s-a mai prelungit pentru încă un an, respectiv 09.01.2005 - 09.01.2006.
În consecință, pentru perioada cu privire la care reclamanții solicită sporul, respectiv 09.01.2009 - 09.01.2006, Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură - învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, nu mai era în vigoare, întrucât în cuprinsul acestuia nu se specifică faptul că se prelungește pe perioade de câte un an, ci doar pentru un an.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, prin Sindicatul Liber și Independent "" al Salariaților din Învățământ, Zona R, invocând faptul că, din interpretarea prevederilor art. 8 alin. 1 din nr.HG 281/1993, art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Învățământ, art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, se desprinde concluzia că personalul din învățământ beneficiază de acordarea unui spor de 15% din salariul de bază, pentru activitate desfășurată în condiții periculoase sau vătămătoare.
Arată recurenții că, datorită exercitării funcțiilor care presupun utilizarea computerului cel puțin 50%, personalul este expus condițiilor vătămătoare de muncă, iar salariații sunt supuși unui risc real de îmbolnăvire profesională, legat direct de profesiuni.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, art. 8 lit. a din HG281/1993, art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel de ramură de învățământ, art. 24 alin. 1 din Contractul Colectiv de muncă la nivel național, dispoziții ale Contractelor colective de muncă la nivel național pentru anii 2005-2006, 2007-2010.
În dovedirea cererii de recurs au depus la dosar, în copie, Hotărârea nr. 2 Comisiei Paritare la nivel de Inspectoratul Școlar Județean S (fila 5).
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ pentru anii 2003 - 2004, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 5521/01/9.01.2004, valabil ca urmare a nedenunțării lui și pentru perioada 9.01.2005 - 9.01.2006, prevedea, la art. 36 alin. 4 că, pentru condiții grele de muncă, salariații beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către minister, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
Art. 24 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.12.2006, dispune că, pentru prestarea activității în locurile de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau altele asemenea, salariații au dreptul, după caz, la sporuri la salariul de bază, prevăzute de contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri de unități, unități și instituții.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă clar și neechivoc că tot ceea ce ține de condițiile de acordare a sporului pentru condiții grele de muncă, respectiv: locurile de muncă, salariații care urmează să beneficieze, mărimea sporului, trebuie să se stabilească de minister, cu consultarea sindicatelor și cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice.
HG nr. 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, stabilește că, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, poate fi acordat pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective (art. 8 alin. 1 lit. a).
Însă și acest act normativ dispune că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
Buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, nr. 264 din 14.08.2008, depus de reclamanți în copie la fila 9 dosar, nu se poate substitui condiției obligatorii impuse atât de contractele colective de muncă cât și de HG281/1993.
De asemenea, reține Curtea că, în Hotărârea nr. 2 Comisiei Paritare la nivelul Inspectoratului Școlar Județean S, întrunită în data de 14.04.2008, fila 5 dosar recurs, s-a stabilit că se acordă un spor de 10-30%, calculat la salariul de bază, personalului din unitățile de învățământ/inspectoratul școlar, care lucrează la calculator.
Dar, această acordare nu este necondiționată. În art. 2 al acestei hotărâri se arată că acest spor se va acorda în funcție de timpul lucrat la calculator, pe baza buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, emis de Autoritatea de Sănătate Publică, a hotărârii Consiliului de administrație al unității de învățământ/Inspectoratul Școlar și a deciziilor emise în acest sens.
Articolul 3 precizează clar - sporul de 10-30% se va acorda după îndeplinirea condițiilor prevăzute la art.2.
De altfel, această hotărâre a fost emisă în baza Contractului colectiv la nivel de ramură de învățământ nr. 5521/01/9.01.2004, contract care a încetat începând cu 9.01.2006. Articolul 33 alin. 1 lit. a din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă dispune că încetează contractul colectiv la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, dacă părțile nu convin prelungirea aplicării acestuia.
Or, contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ înregistrat sub nr. 5521/01/9.01.2004, a fost valabil pentru perioada 9.01.2004- 9.01.2005 și ulterior, ca urmare a nedenunțării lui, pentru încă un an, respectiv 9.01.2005-9.01.2006 (art. 9 din Contractul colectiv de muncă nr-), în 2008 nemaifiind în vigoare.
angajării negocierii colective aparține însă și organizației sindicale sau reprezentanților salariaților, așa cum prevăd art. 3 alin. 6 și următoarele din Legea nr. 130/1996.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECID E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții - și, prin Sindicatul Liber și Independent "" al Salariaților din Învățământ, Zona R, împotriva sentinței nr. 583 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond. /.
20.05.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Sas Laura, Andrieș Catrinel
