Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 635/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 635/2009
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanții, G, și, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.282/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a înregistrat la dosar Note de ședință din partea intimatului pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și s-a depus adeverința nr.4255/7/A/25.05.2009.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub dosar nr-, reclamanții, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării:
- să fie obligați pârâții de ord.1-3 să plătească reclamanților, drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu 15.10.2005 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii precum și în continuare, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective;
- să se dispună efectuarea cuvenitelor mențiuni, în carnetele de muncă ale reclamanților, conform prezentei hotărâri.
În motivarea acțiunii lor reclamanții arătă că au calitatea de judecători, în cadrul Judecătoriei Petroșani și că prin discriminarea făcută, au fost prejudiciați cu sumele solicitate.
S-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000 care prevede acordarea sporului pentru anumite categorii de salariați.
S-au mai invocat și prevederile art.15 al.1 din OG 6/2007 prin care s-a prevăzut că aceste sporuri se acordă nu numai funcționarilor publici prevăzuți de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii, respectiv cei din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin urmare, susțin reclamanți, ne aflăm în situația în care judecătorii militari, precum și membri Consiliului Director al CNCD beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din indemnizația lunară, iar judecători civili ( care controlează inclusiv actele emise de CNCD) nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă abatere disciplinară.
În drept, s-au invocat prevederile art.30 al.3 din OG nr.137/2000 Legea nr.182/2002, Hotărârea nr.585/2002, art.13 din OG 57/2000, art.3 din OG 19/2006, art.15 din OG 64/2006, art.13 din OG 10/2007, art.5 din OG 6/2007, art.13 din OUG 123/2003 și Legea nr.303/2004, art. 14 CEDO.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa invocat lipsa calității sale procesual pasive, pe considerentul că nu are nici calitatea de angajator și nici atribuții de stabilire a indemnizațiilor judecătorilor. (29).
Ministerul Justiției a depus întâmpinare (16-18), solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, afirmând că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
S-a mai susținut că, în afara legii, nu se poate vorbi de discriminare în sensul ordonanței nr.137/2000. Astfel, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale, în mod diferit față de alte categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin OG nr.137/2000.
Examinând toate dispozițiile legale este evident că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare a cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține situația comparabilă - element necesar pentru putea vorbi de discriminare.
În unele situații acordarea sporului este condiționată de existența unor alocații bugetare; de asemenea, conținutul concret al diferitelor atribuții de serviciu precum și diversele sisteme de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
S-a concluzionat că situațiile diferite în care se află diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
S-a adus ca exemplu în sprijinul celor afirmate și Hotărârea nr.232/2007 a CNCD care a concluzionat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din OG nr.137/2000.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive pe considerentul că potrivit art.16-20 din OG nr.137/2000 republicată, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar în conformitate cu prevederile art.27 din OG nr.137/2000 posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare.(25-28).
Prin Încheierea de ședință din 17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, s-a dispus scoaterea cauzei de rol și înaintarea dosarului la Curtea de APEL ALBA IULIA, pentru soluționarea cererilor de abținere formulate de judecătorii și asistenții judiciari, din cadrul acestui tribunal.
Curtea de APEL ALBA IULIA, prin Încheierea nr.58/F/CC/4.02.2008 pronunțată în dosar nr-, a admis cererile de abținere și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Alba, unde dosarul a fost înregistrat cu același număr.
Prin sentința civilă nr.282/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
Totodată s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul și pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamanți ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.
Pe fond, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Hunedoara.
Pentru a hotătî în acest mod, prima instanță a reținut, în ce privește excepția invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA că este nefondată, parata având calitate de ordonator de credite cu atribuții privind salarizarea reclamanților și că în aceste condiții, conform art.282 muncii justifică calitatea procesuala.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, instanța constatat că, potrivit prevederilor art.27 din OG nr.137/2000, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare. Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Ca urmare a celor mai sus menționate instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea reclamanților ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei Petroșani.
Aceștia au solicitat acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate, în baza art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, care privește creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special.
În versiunea inițială, art.3 al.1 din nr.OG 19/2006 prevedea că pentru păstrarea confidențialității, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din beneficiază de acel spor de 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
După intrarea în vigoare a legii 444/2006, acest articol s-a completat cu faptul că acel procent se acordă cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Reclamanții nu au calitatea de cadre militare în activitate, nici de militari angajați pe bază de contract, nefiind angajați ai instituțiilor publice de apărare națională de ordine publică și siguranță, fiind angajați ai Ministerului Justiției, instituție ce face parte din autoritatea judecătorească.
La dosar a fost depus de către Ministerul Justiției, Hotărârea nr.232/2007 prin care, luându-se în examinare petiția magistraților prin care se arată că nu beneficiază de sporul de confidențialitate deși gestionează informații clasificate, se constată că petenții, în calitatea lor de magistrați beneficiază de drepturile stabilite clar de legea nr.303/2004 iar printre acestea nu figurează și acordarea sporului de confidențialitate.
Mai mult, întrucât atribuțiile de serviciu ale personalului din sistemul autorității judecătorești au un conținut diferit de cel al altor categorii profesionale, se poate conchide că nu există o situație comparabilă intre categorii profesionale distincte:magistrați, funcționari publici, personal auxiliar de specialitate, demnitari,etc.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamanții, G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, așa cum fost formulată.
În expunerea motivelor de recurs, au susținut că potrivit prevederilor art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale care se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care prevăd că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar în cuantum de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Totodată, prin dispozițiile art.15 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15% și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, modificată și completată s-a acordat acest spor de confidențialitate în cuantum de până la 15% și membrilor Plenului, precum și unor categorii de personal, din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Însăși Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în dispozițiile art.30 alin.3 acordarea sporului de confidențialitate personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu scopul de a asigura un tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, care gestionează informații clasificate.
Or, obligația profesională de confidențialitate a fost impusă imperativ reclamanților de către legiuitor prin dispozițiile art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.15 din Codul deontologic al magistraților și ale art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportată la art.9 din Codul deontologic al acestora, lacunar fiind numai cuantumul procentual al acestui drept salarial.
Totodată, s-a constatat că reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică (numită sau aleasă), astfel încât se află în situație identică nu doar comparabilă cu personalul mai sus amintit, din unitățile bugetare privind acordarea dreptului la o contraprestație salarială sinalagmatică pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate.
Aceștia desfășoară o activitate judiciară ce implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate) constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu, secretul bancar, economic, drepturi de proprietate intelectuală, fapt ce îi îndreptățește la acordarea sporului de confidențialitate.
De altfel, o parte din reclamanți dețin certificate ORNISS prin care se certifică gestionarea informațiilor clasificate, potrivit dispozițiilor art.28 din Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, modificată și completată.
Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii și combaterii discriminării, publicat în oficial al Comunităților Europene nr.303 din 2 decembrie 2000), în vederea definirii și constatării discriminării directe, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neapărat în situații chiar similare.
Or, magistrații și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se află într-o situație identică și nu doar comparabilă cu personalul din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate, iar refuzul acordării sporului de confidențialitate constituie o evidentă discriminare, în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, republicată.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Reclamanții, în calitate de reprezentanți ai sistemului judiciar sunt discriminați în sensul art.2 și 6 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000, întrucât le-a fost refuzată plata sporului de confidențialitate, cu motivarea că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, fapt ce nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege, deoarece nu categoria socio-profesională este resortul, obiectivul și elementul generator și fundamental al stabilirii și acordării sporului salarial pentru confidențialitate în sistemul de salarizare.
Singurele obiective și elemente care conduc la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, cu sublinierea că această diferențiere se reflectă numai în salariul (indemnizația) de bază nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare, precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea numai în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate, cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, etc.
În caz contrar, sunt încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, care se coroborează cu reglementările internaționale în materie, respectiv, dispozițiile art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor persoanelor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Relevante în acest sens sunt și prevederile art.7 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și ale art.14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și art.4 din Carta socială revizuită și ratificată prin Legea nr.74/1999, care garantează dreptul la o salarizare echitabilă și stabilesc faptul că exercițiul drepturilor și libertăților este supus unor limitări numai în situația apărării securității naționale și ordinii publice, fapt nejustificat, întrucât, acordarea sporului de confidențialitate tuturor magistraților judecători și procurori și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu afectează în nici un mod securitatea națională, ci constituie o garanție a realizării acestui obiectiv.
Totodată, acordarea acestor despăgubiri salariale reclamanților nu reprezintă un adaos la lege, ci o aplicare a dispozițiilor art.269 Codul muncii, ce garantează dreptul la despăgubiri, inclusiv pentru discriminări în muncă.
Intimații Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Justiției au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanți susținând că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.444/2006, pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, art.3 s-a modificat în sensul că: "Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate".
De asemenea, prin dispozițiile art.15 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, modificată și completată, se stabilește că: "Sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat".
Așa cum se statuează în art.2 din ordonanță aceste dispoziții legale se aplică însă numai "funcționarilor publici numiți în temeiul Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare".
În același sens sunt și dispozițiile art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, modificată și completată care stabilesc că: "Persoanele care, potrivit legii, gestionează informații clasificate beneficiază de un spor de 15% acordat pentru gestionarea datelor și informațiilor clasificate".
Prin sintagma "persoanele care, potrivit legii gestionează informații clasificate", legiuitorul a avut în vedere personalul angajat al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, care are ca atribuții principale gestionarea și prelucrarea informațiilor clasificate.
Totodată, se constată că informațiile deținute de o instituție ori autoritate publică se clasifică prin dispoziția conducătorului, cu respectarea prevederilor Legii nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, modificată și completată și ale Hotărârii Guvernului nr.585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România.
Toate prevederile legale anterior menționate sunt clare și nu comportă nici o dificultate de interpretare, stabilind în mod expres și limitativ categoriile de persoane care sunt beneficiare ale sporului de confidențialitate în legătură cu gestionarea și prelucrarea informațiilor clasificate, respectiv, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract sau personalul civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, funcționarii publici din cadrul Guvernului, Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ și personalul angajat al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Or, reclamanții au calitatea de magistrați și personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, ce compun autoritatea judecătorească și nu fac parte din categoriile socio-profesionale mai sus enunțate.
Instituțiile ce compun organele autorității judecătorești, în mod evident, nu fac parte din categoria instituțiilor și autorităților publice de apărare națională, ordine publică, siguranță națională și nici din aparatul central al Guvernului ori din rândul categoriilor de ministere și instituții publice debitoare ale obligației de acordare a sporului de confidențialitate în sensul normelor legale anterior precizate.
De asemenea, situația magistraților și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu este comparabilă cu cea a cadrelor militare în activitate, a militarilor angajați pe bază de contract sau a personalului civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, a funcționarilor publici demnitari și a altor salariați pentru a beneficia de prevederile legale mai sus enunțate privind acordarea sporului de confidențialitate.
CURTEA, analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. constată următoarele:
Recursul declarat de reclamanți este fondat.
Reclamanții îndeplinesc funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Petroșani, așa cum reiese din adeverința nr. 4255/7/A/25.05.2009 eliberată de Curtea de APEL ALBA IULIA -(84).
Potrivit art.99 alin.1 lit.d din Legea nr. 303/2004 constituie abateri disciplinare ". d) nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter;"
Prin decizia nr.46/2008, - Secțiile Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României, a stabilit că " În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar."
Potrivit art.329 alin.3 Cod proc.civ. " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Așadar, cum Jas tabilit forța interpretării judecătorești dată dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, Curtea constată că recursul formulat de reclamanți este fondat, urmând să fie admis, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civ. coroborat cu art.81 alin.2 din Legea nr.168/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat, recursul formulat de reclamanții:, G, împotriva sentinței civile nr. 282/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul civil nr-.
Modifică sentința atacată după cum urmează:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Tribunalul Hunedoara și în consecință:
(continuarea minutei deciziei civile nr.635/2009)
Obligă pârâții să plătească reclamanților, corespunzător raportului de serviciu al fiecărui reclamant, drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate, în procent de 15 %, din indemnizația brută lunară, pe perioada 01.09.2006-25.05.2009 și în continuare, pentru reclamanta și pe perioada 15.10.2005-25.05.2009 și în continuare, pentru restul reclamanților; sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Obligă pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților, conform prezentei hotărâri.
Respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul D, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, din 25 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Thred. 2 ex. 03.06.2009
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Monica Maria
