Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 64
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâțiiMinisterul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,- sector 5, prin reprezentanții săi legali șiMinisterul Finanțelor Publice B - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B,cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr.1343din09 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și reclamanții intimați,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
După deliberare,
URTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 iulie 2009 pe rolul Tribunalului Botoșani reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Suceava, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, cu citarea Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării B, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, începând cu 1 martie 2009 și pe viitor, cu acordarea și a dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000, precum și la efectuarea cuvenitelor mențiuni cu privire la sporul acordat, în carnetele de muncă.
În motivarea acțiunii, au arătat că sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost prevăzut prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, care a fost abrogat prin nr.OG 83 /2000.
Însă această ordonanță emisă de Guvern intră în categoria legilor ordinare și potrivit art. 144 din Constituția României nu ar fi putut să modifice un act normativ organic fiind încălcat principiul ierarhiei actelor juridice și prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2000 atâta timp cât prin această ordonanță au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență.
Pe de altă parte, conform art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații au dreptul la măsuri de protecție socială iar în temeiul art. 53 din același act fundamental exercițiul unor drepturi poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune în anumite situații, respectiv apărarea securității naționale a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, etc. Prin urmare, abrogarea dispozițiilor privind sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică a avut loc cu încălcarea dispozițiilor constituționale și ca urmare aceste drepturi salariale li se cuvin pentru perioadele invocate.
Susținerile reclamantelor au fost întemeiate pe decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, acesta a arătat că în prezent există grefieri din cadrul aceleași instanțe care beneficiază de acest spor întrucât le-a fost recunoscut prin hotărâre irevocabilă și pentru viitor, încât se consideră discriminate față de aceștia întrucât au funcții identice și lucrează la același angajator.
Prin sentința civilă nr. 1343 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice B; admisă acțiunea; au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B Tribunalul Botoșani și Curtea de Apel Suceava să plătească reclamantelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1.03.2009 și în continuare, pentru timpul efectiv lucrat, suma urmând a fi actualizată în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective precum și dobânda legală de la data de 3 iulie 2009 și până la data plății efective; a fost obligat pârâtul Tribunalul Botoșani să efectueze în carnetele de muncă ale reclamantelor mențiunile de mai sus referitoare la sporul de 50% și a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B să aloce fondurile necesare plății sporului respectiv de 50%.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantele și au calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Botoșani iar prin hotărâri judecătorești li s-a recunoscut dreptul la acordarea sporului de risc și suprasolicitate neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar pentru intervalul 1 octombrie 2000 - 1 martie 2009.
Dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Cu privire la acest spor, prin decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Or, conform art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă dezlegarea dată de instanța supremă problemele puse în discuție este obligatorie pentru instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că instanța a depășit limitele puterii judecătorești, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
Arată recurentul că acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești, pronunțându-se în ședința din data de 27 mai 2009 asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut la pct. 9 al art. 304 Cod procedură civilă.
Arată recurentul că din februarie 2007 a intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nr.OG 8/2007, astfel încât sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.
Mai arată recurentul că în cauză nu pot fi acordate daune interese sub forma dobânzii legale și nici nu se pot acorda cumulativ sumele rezultate din actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală, întrucât s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului suferit.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 raportat la art. 312 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Arată recurentul că nu are calitatea de ordonator principal de credite, revenindu-i, potrivit legii, doar obligația de aprobare a statelor întocmite.
Mai arată recurentul că rectificarea bugetară se face la inițiativa ordonatorului principal de credite, respectiv Ministerul Justiției și Libertăților, așa cum este prevăzut și reglementat de dispozițiile legale în vigoare.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, rezultând astfel că acest spor se cuvine și pentru viitor.
Art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Art. 73 alin. 3 lit. l din Constituția României prevede că prin lege organică se reglementează organizarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.
Ordonanțele emise de Guvern nu pot interveni cu reglementări în domenii care fac obiectul unei legi organice (art. 115 alin. 1 din Constituție).
De asemenea, reține Curtea că potrivit art. 56 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, abrogarea unui act normativ poate fi dispusă prin acte normative ulterioare, de același nivel sau de nivel superior.
Or, prin art. 30 din nr.OG 8/2007 s-a dispus abrogarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, lege organică iar prin ordonanțe nu se putea interveni în domenii care fac obiectul unei legi organice, așa cum mai sus s-a arătat.
Este adevărat că prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
atribuției prevăzute de art. 146 lit. e din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a uni control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Însăși Curtea Constituțională arată în cuprinsul deciziei mai sus menționate că această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă.
Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale care sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia nr. 988 din 1.2008).
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă coroborate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 din același act normativ, casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Cu alte cuvinte și întrebuințând o sintagmă consacrată, instanța săvârșește un "exces de putere".
Instanța săvârșește un "exces de putere" când pronunță o hotărâre judecătorească fără nici o competență, în acea problemă, când încalcă principiul separației puterilor în stat, prin imixtiunea în atribuțiile puterii legislative sau executive.
Or, atât timp cât în ceea ce privește pricina dedusă judecății a fost pronunțat un recurs în interesul legii, așa cum mai sus s-a arătat, iar dezlegarea dată problemei de drept judecate este obligatorie pentru instanță, Curtea nu poate reține că în cauză prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Scopul declarat al recursului în interesul legii este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești.
Fiind sesizată cu problema de drept ce face obiectul prezentului litigiu, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Hotărârea este lipsită de temei legal, potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, atunci când, din modul cum este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Lipsa de bază legală a hotărârii înseamnă absența unei norme juridice care să poată constitui premisa majoră a silogismului judiciar față de soluția dată.
Însă, așa cum mai sus s-a arătat în materia dedusă judecății a fost pronunțat un recurs în interesul legii iar potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 teza a II-a Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, în aceste condiții Curtea neputând reține în cauză incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
celor două tipuri de despăgubiri - dobânda cu actualizarea creanței, în funcție de indicele de inflație, ar determina îmbogățirea fără justă cauză a creditorilor deoarece, în prezent, dobânda legală acoperă întreg prejudiciul suferit de creditori, având în vedere că reflectă și inflația, fiind stabilită la nivelul dobânzii de referință, astfel cum este aceasta stabilită de BNR, potrivit reglementărilor din nr.OG 9/2000.
Actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datorate până la data de 3.07.2009, data cererii de chemare în judecată, se impune pentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală, inclusiv a pierderilor suferite datorită neexecutării la timp a obligațiilor debitorului.
Începând cu data de 3.07.2009 este datorată numai dobânda legală, potrivit dispozițiilor art.1088 Cod civil.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă coroborate cu art. 312 alin. 3 din același act normativ, urmează ca instanța să admită recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților și să modifice în parte sentința recurată în sensul că va respinge cererea de actualizare a creanței potrivit ratei de creștere a inflației, începând cu data de 3.07.2009.
Va menține celelalte dispoziții ce nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.1343din9 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge cererea de actualizare a creanței potrivit ratei de creștere a inflației, începând cu data de 3.07.2009.
Menține restul dispozițiilor ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtulMinisterul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B,împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnodact.
Ex. 2 / 01.02.2010
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Sas
