Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6413/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 6413
Ședința publică de la 09 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamantul(a) și de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr.1891 din 14 02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că prin serviciul registratură intimatul(a) reclamant(ă) a depus în termen procedural întâmpinare, prin care, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. solicită și judecata cauzei în lipsă, întâmpinarea având atașată împuternicirea avocațială și chitanța onorariu, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față,
Prin sentința civilă nr.1891 din 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a respins cererea privind conexarea dosarelor ca fiind neîntemeiată.
S-a respinsă excepția privind prescripția dreptului material la acțiune invocată de intimată.
A fost admisă acțiunea petentului(ei).
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească petentului(ei) drepturile bănești reprezentând suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005-2007, precum și cele de pentru anii 2004-2006 calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, indexate în raport de indicele de inflație de la data datorării la data plății efective.
A fost respinsă completarea la acțiune privind plata suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorii de pentru anul 2007.
A fost obligată pârâta la plata către petent(ă) a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a respins-o cu motivarea că, sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură (rezultate din contractele colective sau individuale de muncă) sunt incidente prevederile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de trei ani, și nu aceleia invocată de către intimată și prevăzută la art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004:,Cu ocazia sărbătorilor de Paște si C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
Pentru anii 2005, 2006 si 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996,contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă."
Art.31 din Legea nr.130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractelor colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art.31 din Legea nr.130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
In același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Instanța a mai reținut că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește negocierile prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, s-a reținut că angajatorul nu a probat lipsa sau existența acestora, deși sarcina probei îi revenea potrivit art.287 din Codul muncii.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, s-a reținut că, prin clauza art.168 alin.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SC SA, existând posibilitatea determinării ulterioare a acestuia.
Cu privire la completarea la acțiune formulată de petent(ă), prin care acesta solicită plata drepturilor salariale suplimentare pentru sărbătoarea de C 2007, s-a reținut că aceasta este neîntemeiată, cu motivarea că, conform Notei nr.4209/06.11.2007 întocmită de Comisia Paritară a SC SA, interpretarea comună a art.168 din CCM este în sensul că suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C vor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate angajaților sub această formă.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta, precum și petentul(a), criticând-o ca nelegală și netemeinică. In acest sens, recurenta intimată arată că în mod greșit s-a admis acțiunea prin însușirea de către instanță a raționamentului prezentat de către reclamant "per a contrario". S-a făcut dovada atât prin setul de acte depuse, cât și prin apărările invocate că dreptul la plata primelor de Paști și C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
salariale prevăzute la art. 168 alin.1 au fost incluse în salariile bază ale salariaților începând cu 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, iar salariații au beneficiat efectiv de aceste drepturi aferente pentru sărbătorile de Paști și C fiind primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Deoarece primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu 2003 negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Hotărârea Comisiei paritare la nivelul SC SA din data de 06 noiembrie 2007 are putere obligatorie atât pentru angajator, cât și pentru salariați, și reprezintă legea părților.
Dispozițiile art. 168 din CCM trebuie interpretate în sensul Comisiei paritare, iar nu ca o modificare a acestuia.
Solicită admiterea recursului, reținerea cauzei spre judecare și respingerea acțiunii, completată ulterior.
Petentul(a) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Prin motivele de recurs petenta critică sentința în sensul că greșit a fost respinsă cererea de completare a acțiunii privind plata suplimentărilor salariale corespunzător Cului pentru anul 2007 în baza notei nr.4209/6/11/2007, prin care comisia paritară ar fi dat o interpretare comună art.168 din contractul colectiv de muncă.
Reținerea instanței este de natură să reprezinte o modificare prin voința părților a acestor dispoziții legale, fără însă a se avea în vedere dispozițiile legii speciale care reglementează contractele colective de muncă, Legea nr.130/1999 și care impune cu titlu obligatoriu ca modificarea oricărui articol din acest contract să fie expresă și să respecte formalitățile necesare pentru a da eficiență acestor modificări, iar manifestarea de voință a partenerilor sociali trebuie să fie conformă cu prevederile legale.
Nota menționată anterior nu produce efectele juridice ale unei convenții de natură a modifica contractul colectiv de muncă, pentru că reduce un drept deja stabilit și are caracter general referindu-se la toate contractele colective de muncă, începând cu 2004, care nu mai erau în ființă și nu mai puteau fi modificate.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, în privința cererii de completare.
Recursurile se resping pentru considerentele care se vor expune în continuare.
Astfel nu poate fi primită critica recurentului intimat privind eronata admitere a acțiunii prin însușirea raționamentului per a contrario, susținut de reclamanți, deoarece potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Nu se menționează în interpretarea consemnată în Nota Comisiei Paritare faptul că dreptul prevăzut de art. 168 alin. 1 s-a stins începând cu anul 2004 și nici nu putea fi făcută o astfel de mențiune, de vreme ce, la negocierile anuale ulterioare anului 2003 textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă a fost menținut în cuprinsul contractului, fără modificări.
În cauza de față, reclamanta a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.
Cu privire la recursul reclamantei, Curtea constată că nu este întemeiată susținerea acesteia că greșit a fost respinsă cererea de completare a acțiunii, în condițiile în care solicitarea pentru suplimentările salariale corespunzătoare Cului pentru 2007 este prematură și a fost efectuată nemijlocit în fața in stanței.
Cu atât mai mult, intimata a procedat la achitarea drepturilor bănești restante, recunoscute prin hotărâri judecătorești, astfel că aceasta are posibilitatea să facă benevol plata acestor suplimente salariale corespunzătoare Cului pentru 2007, recurenta reclamantă fiind îndreptățită la aceste sume.
Ca atare, în temeiul art. 312 al. 1.pr.civilă, se resping ambele recursuri, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în cauză neexistând motive de casare sau modificare a sentinței, care este legală și temeinică și nici motive de ordine publică, care potrivit art.306 pr.civilă pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul(a) și de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. nr.1891 din 14 02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Respinge cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.jud.
.red. 2 ex./01.10.2008.
Jud.fond../
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
