Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 648/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 648
Ședința publică din data de 8 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului reclamantei-recurente, declarat împotriva sentinței civile nr. 3493/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Fundația Internațional T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta-recurentă personal și asistată de avocat și avocat în reprezentarea pârâtei-intimate.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților depun la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamantei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii recurate, și pe fond admiterea contestației formulate pentru motivele expuse în cererea de recurs și în concluziile scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei-intimate solicită respingerea recursului conform concluziilor scrise depuse la dosar și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin cererea adresată Tribunalului Timiș, reclamanta a chemat în judecată pârâta Fundația Internațional T pentru anularea deciziei de concediere nr. 1775/12.02.2008 și să fie repusă pe postul deținut anterior concedierii.
În drept a invocat contractul colectiv de muncă la nivel național, Codul muncii, legea discriminării.
Prin întâmpinare, pârâta a cerut respingerea contestației, arătând că în contra susținerilor contestatoarei, reducerea postului a fost efectivă, invocându-se în drept prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă, art. 74, 78 din Contractul colectiv de muncă la nivel național, art. 65 și 74 din Codul muncii.
Reclamanta și-a precizat acțiunea, reiterând faptul că reducerea de post este formală, nu efectivă, neavând motivare economică, având ca scop desfacerea contractului de muncă pe motive discriminatorii în raport de ceilalți angajați ai fundației, lipsind-o de singura sursă de venit ce o avea, făcând referire la organigrama depusă de pârâtă, prin a se observa că voluntarul este tot persoana căreia i s-a desfăcut contractul de muncă și care ocupă una din locuințele școlii, iar procesul-verbal al ședinței nu reflectă realitatea, fiind refăcut ulterior datei de 18.01.2008.
La data de 1.10.2008, reclamanta și-a precizat cererea cu privire la motivele de nulitate și netemeinicie ale deciziei de concediere nr. 1775/12.02.2008, în sensul că măsura desfacerii contractului individual de muncă este lovită de nulitate absolută, întrucât a fost comunicat abia la data de 7.03.2008 prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc B, făcându-se trimitere la prevederile art. 75 din Codul muncii, invocându-se și art. 76 și 78 din Codul muncii.
De asemenea, reclamanta a mai făcut critici asupra deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, arătându-se că este nelegală potrivit art. 74 lit. b din Codul muncii, considerând că este netemeinică, abuzivă, discriminatorie, neavând o motivație economică reală, motiv care duce la anularea ei.
În concluzie, a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractul de muncă, reintegrarea pe postul ocupat, obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor sale salariale, actualizate și indexate la zi, începând cu data desfacerii contractului de muncă până la reîncadrarea efectivă pe post, precum și la acordarea pentru aceeași perioadă a celorlalte drepturi ce decurg din contractul individual de muncă.
Prin sentința civilă nr. 3492/30.10.2008 a Tribunalului Timișs -a respins contestația precizată formulată de contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că unitatea pârâtă a respectat dispozițiile art. 65(1) și (2) din Codul muncii, iar concedierea a intervenit pentru motive care nu țin de persoana salariatei, fiind determinată de dificultățile economice în care se afla, desființarea locului de muncă fiind efectivă și având o cauză reală și serioasă.
De asemenea, prin adresa nr. 1788/7.03.2008, pârâta a făcut dovada comunicării deciziei de concediere a contestatoarei, precum și acordării dreptului la preaviz (art. 73 Codul muncii ), decizia de concediere fiind emisă în conformitate cu art. 74 din Codul muncii, arătându-se motivele care determină concedierea și durata preavizului.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că în mod neîntemeiat și cu încălcarea dispozițiilor legale, prima instanță a respins contestația, măsura desfacerii contractului individual de muncă fiind lovită de nulitate absolută, decizia de concediere nr. 1775/12.02.2008 fiind comunicată abia la data de 7.03.2008 prin intermediul biroului executorului judecătoresc B conform notificării nr. 31/2008, notificare primită în data de 8.03.2008, arătându-se că aceasta produce efecte începând cu data de 28.02.2008.
Decizia de concediere a fost emisă în mod nelegal, ea neputând produce efecte cu data de 28.02.2008, atâta timp cât în acea perioadă reclamanta era încă în perioada de preaviz prevăzută de lege (art. 73 Codul muncii și art. 74 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de național pe anii 2007-2010).
În aceste condiții, cum potrivit art. 76 din Codul muncii "concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută", în mod netemeinic și nelegal a fost respinsă contestația. De asemenea, s-a mai arătat că decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr. 1775/12.02.2008, este nelegală și netemeinică potrivit art. 74 lit. b din Codul muncii și în ce privește conținutul obligatoriu al acesteia, nefiind permisă emiterea unei astfel de decizii înainte de expirarea perioadei legale de preaviz și nici completarea ulterioară a conținutului deciziei emise.
În condițiile în care durata preavizului a fost prelungită succesiv până în data de 04.03.2008, decizia nr. 1775/12.02.2008 nu cuprinde durata totală a preavizului (art. 74 lit. b din Codul muncii ), astfel încât se impunea emiterea unei noi decizii de desfacere a contractului individual de muncă de către unitate.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond reintegrarea pe postul ocupat și obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale actualizate și indexate la zi, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reîncadrarea efectivă pe post, precum și acordarea pentru aceeași perioadă a celorlalte drepturi ce decurg din contractul individual de muncă, inclusiv tichetele de masă.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului reiterând în esență aceleași motivări ca la instanța de fond și solicitând menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile primei instanțe.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată recursul nefondat.
În cauză a avut loc o concediere individuală, concedierea intervenind pentru motive care nu țin de persoana salariatului, fiind determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, căci doar în cazul concedierilor colective, devenind incidente dispozițiile art. 65 alin. (1) și (2) din Codul muncii.
Concedierea reclamantei a fost determinată de dificultățile economice în care se afla unitatea, desființarea locului de muncă fiind efectivă, și având o cauză reală și serioasă.
Din compararea organigramelor depuse la dosarul cauzei, respectiv organigrama din data de 1.03.2008 (fila 53) și organigrama din 1.01.2008 (fila 54), rezultă că postul de casier din cadrul biroului administrativ a fost desființat la 1.03.2008.
Dificultățile economice ce au stat la baza concedierii au fost dovedite cu actele contabile depuse la dosarul cauzei, respectiv bilanțul contabil la 31.12.2006 (fila 55-56), bilanțul contabil la 31.12.2007 (filele 63-70), unde apare starea financiară a societății care a determinat desființarea postului reclamantei.
Dovada că desființarea postului a avut la bază o cauză reală și serioasă, reiese din dificultățile economice și financiare prin care a trecut fundația, potrivit actelor cu caracter financiar, bilanțurilor contabile, coroborate și cu procesul-verbal al ședinței Consiliului director din 11.01.2008 (fila 22 dosar), unde apare măsura luată, pentru redresarea financiară, prin desființarea postului de casier, reducerea a două norme didactice prin rezilierea a două contracte de prestări servicii cu persoane fizice autorizate.
Prin urmare, instanța de recurs își însușește concluziile statuate de tribunal, în sensul că măsura concedierii se justifică, făcându-se dovada că efectiv a avut loc o restrângere reală a activității, datorându-se problemelor financiare cu care se confruntă.
Și sub aspectul îndeplinirii condițiilor de formă, decizia de concediere este legală, aceasta conținând motivele care determină concedierea, durata preavizului, măsurile luate de unitate pentru atenuarea consecințelor concedierii, fiind nefondate susținerile recurentei referitoare la nulitatea deciziei de concediere, pe considerent că unitatea nu a respectat dispozițiile art. 73, 74 și 75 din Codul muncii.
Astfel, pârâta a făcut dovada acordării dreptului la preaviz al reclamantei.
Prin emiterea celor două decizii ulterioare deciziei de concediere, și anume Decizia nr. 1780/20.02.2008 și Decizia nr. 1786/4.03.2008, s-a învederat reclamantei că perioada de preaviz acordată se prelungește, prin aplicarea prevederile art. 73 alin. 3 din Codul muncii, și anume suspendarea termenului de preaviz, în perioada cât contractul de muncă este suspendat.
Mai mult, în data de 12.02.2008, reclamanta a fost prezentă la serviciu, refuzând primirea deciziei de concediere.
Nu se poate reține că decizia de concediere a fost emisă în perioada cât reclamanta se afla în incapacitate temporară de muncă, observându-se că reclamanta a refuzat primirea comunicării de desființare a postului de casier deținut (11.01.2008 - fila 23 dosar fond) și întrucât la data de 12.02.2008 reclamanta a refuzat primirea deciziei, i-a fost comunicată prin poștă.
De asemenea, prin adresa nr. 1772/1.02.2008, reclamanta a fost informată despre desființarea postului său și toate măsurile luate de unitate pentru atenuarea consecințelor concedierii, adresă de asemenea refuzată de reclamantă, la data de 7 februarie 2008 (fila 23 dosar fond).
Ulterior, fiind trimis certificatul medical prin fax, la data de 14.02.2008, devine opozabil unității la această dată, împrejurare în care, față de prevederile art. 73 alin. 3 din Codul muncii, se prelungește perioada de preaviz cu perioada în care reclamanta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.
Întrucât reclamanta a refuzat primirea deciziei, s-a comunicat prin poștă, și de această dată, reclamanta neridicând corespondența.
Art. 368 (2) din Codul muncii prevede modalitatea în care se realizează comunicarea deciziei, una dintre modalități fiind scrisoarea recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de aceasta.
Pârâta a respectat această dispoziție legală, comunicând prin poștă reclamantei decizia, și întrucât nu și-a ridicat corespondența, unitatea a apelat la serviciile Biroul Executorului Judecătoresc.
Cum reclamantei îi aparține culpa pentru neprimirea actelor pretinse prin acțiune, nu-și poate invoca propria culpă pentru a obține satisfacerea unui drept.
În consecință, în cauză s-au respectat drepturile salariatei, neimpunându-se nulitatea deciziei de concediere, sub pretextul nerespectării obligațiilor impuse angajatorului de Codul muncii.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul reclamantei, declarat împotriva sentinței civile nr. 3493/30.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta Fundația Internațional
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /4.05. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./4.05. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
