Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6542/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4654/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6542R
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.4137 din 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.9071/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații, (), Curtea de Apel București, Tribunalul București și Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că la dosar intimata a depus o cerere prin care solicită să se ia act de schimbarea numelui în urma căsătoriei, acela de "", precum și acte de stare civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, văzând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4137 din 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.9071/3/LM/2009, a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de Apel București și Tribunalul București, au fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției și Libertăților, pe capătul de cerere având ca obiect completare carnet de muncă, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul București și Curtea de Apel București la plata către reclamante a drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% de suprasolicitare neuropsihică pentru intervalul iulie 2007 - până la data pronunțării și pentru viitor pentru reclamanta și pentru intervalul mai 2006 - până la data pronunțării și pentru viitor pentru reclamanta, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă și au fost obligați pârâții Tribunalul București și Curtea de Apel București să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea față de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor că reclamantele nu se află în raporturi juridice de muncă cu nici una dintre aceste instituții.
Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă așa cum este el definit de art.281 Codul muncii iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul. Față de faptul că reclamantele au calitatea de personal auxiliar în Tribunalului București, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și, pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantelor formulată în contradictoriu cu aceste pârâte ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text de lege a fost insa abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996.
OG nr.83/2000 este o ordonanța ordinara, emisa cu inculcarea dispozițiilor art. 144 din Constituția României, in vigoare la data respectiva, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Potrivit art.114 alin.1 din Constituție, in redactarea anterioara revizuirii din 2003, "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar in baza art.72 pct. 3 lit.h și 1 din aceeași lege fundamentala, prin lege organică se reglementează: h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; 1) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele și protecția socială.
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de munca din instanțele judecătorești si trebuia reglementat numai prin lege organica.
În concret, nr.OG83/2000 a abrogat mai multe legi organice si ordonanțe de urgență (Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătoreasca, Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sancționarea faptelor de corupție, nr.OUG24/2000 si Legea nr.50/1996 privind salarizarea magistraților), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr.24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - ordonanța - nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
În baza art.41 alin.2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege, iar in temeiul art.53 din Constituția României (art. 49 la data abrogării, preluat întocmai după revizuire), "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Sporul de 50% din salariul de baza brut lunar "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica" de care beneficiau magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 si 53 din Constituția României, precum si ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o si aducând atingere înseși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihica, existente in aceeași forma si astăzi. De altfel, dispozițiile art.155, 165, 236, 239 si 241 pct.1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similara celei privind sporurile de vechime in munca, unde înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul in interesul legii, stabilind ca dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din nr.83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 si art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum si persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau si de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
De altfel recent Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului categoriilor de salariați din care fac parte si reclamanții la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica, prin Decizia nr.21 din 10.03. 2008 data in recursul in interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație si Justiție ce a format obiectul dosarului nr.5/2008 stabilind că: "în interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, republicata. Constata că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si după intrarea in vigoare a G nr. 83-200, aprobata prin Legea nr. 334/2001".
Decizia susmenționata este obligatorie pentru instanțe potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 din Codul d e procedura civila, astfel încât soluția de admitere se justifica si prin prisma acesteia.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul București și Curtea de Apel București la plata către reclamante a drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% de suprasolicitare neuropsihica pentru intervalul iulie 2007 - până la data pronunțării și pentru viitor pentru reclamanta și pentru intervalul mai 2006 - până la data pronunțării și pentru viitor pentru reclamanta, sumele actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă.
Soluția se justifică față de dispozițiile art.1082 și 1084 Cod civ. si OG 9/2000, pârâții fiind în culpa pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamanților, precum si pentru neinițierea unor masuri care sa aibă ca finalitate eliminarea acestei stări de fapt și de drept, in speță neexistând o cauza străina exoneratoare de răspundere. Astfel reclamantele au dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ce include si beneficiul de care au fost lipsiți. de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Cu privire la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă al reclamantelor, s-a reținut că potrivit art.1 din Decretul nr.92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de munca, acest document este un act oficial prin care se dovedește, printre altele, și retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Față de faptul că drepturile de natură salarială ce se vor acorda prin prezenta acțiune conduc la modificarea retribuției tarifare a reclamantelor, și prin urmare, la modificarea unui element al raportului de muncă, respectiv salariul, instanța a obligat pârâții Tribunalul București și Curtea de Apel București să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor, în temeiul art. 6 din acest act normative, potrivit căruia, modificările intervenite în executarea contractului de munca, după întocmirea carnetului de munca, se înscriu în acesta în termen de 15 zile de la data producerii lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9.pr.civ. recurentul a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de legislația in vigoare, arogându-si atribuții de legiferare.
S-a mai arătat și faptul că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece reclamanții, îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate.
Art.47 din Legea nr.50/1996 prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate.
Textul de lege arătat a fost abrogat prin art.42 din G nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr. nr.83/2000.
Având în vedere că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, G nr.8/24.01.2007, pretențiile reclamanților, personal auxiliar de specialitate sunt nefondate după data de 01.02.2007.
Prin art. 30 din OG nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține că este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, invocat drept temei juridic al acțiunii, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din indemnizația brută lunară, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art.I pct.2 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din 9 iulie 2001.
OG nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, preciza că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Ca atare, modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea OG nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Pentru considerentele arătate, Curtea reține că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ și că norma de nivel inferior (art.I pct.42 din OG nr.83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.231 din Legea nr.56/1996, modificată și completată), contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
Astfel s-a statuat și prin decizia nr.21/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr.5/2008, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din pr.civ. constatându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
De asemenea, în considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă aceste texte de lege.
Împrejurarea că prin nr.OG8/2007 au fost abrogate prevederile Legii nr.50/1996, nu este de natură să conducă la concluzia că personalul auxiliar de specialitate nu mai este îndreptățit la acordarea sporului în discuție, ulterior acestei date, astfel cum susține intimatul Ministerul Justiției, în condițiile în care această abrogare s-a prevăzut printr-o ordonanță de guvern, cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României (Legea nr.502/2006), încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României, fiind valabile, mutatis mutandis, considerentele reținute de instanța supremă în cuprinsul deciziei nr.21/2008, la care s-a făcut mai sus referire.
Se are în vedere și faptul că potrivit art.329 alin.3 pr.civ. Decizia sus menționată este obligatorie pentru instanțe, în ceea ce privește dezlegarea dată problemelor de drept supuse judecății.
Față de cele mai sus arătate, sentința instanței de fond apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.4137 din 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.9071/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații, (), Curtea de Apel București, Tribunalul București și Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
03.12.2009
Jud. fond.:; Dalina
Cu opinia separată a d-nei judecător, în sensul admiterii recursului.
Consider ca recursul trebuia admis, pentru urmatoarele motive:
Reclamantele intimate au calitatea de personal auxiliar de specialitate. La data de 03.02.2007 a intrat in vigoare Ordonanta Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, fiind abrogata in mod expres legea nr. 50/1996.
Acest act normativ nu reglementeaza pentru categoria de personal la care se refera acordarea unui spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihica.
In cadrul recursul in interesul legii solutionat de Inalta C de Casatie si Justitie, aceasta a statuat ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistentii, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza lunar, si dupa intrarea in vigoare a OG nr. 83/2000.
Pronuntarea unui recurs in interesul legii nu impiedica adoptarea ulterioara a altor acte normative prin care sa se modifice sau chiar sa se abroge un text de lege supus interpretarii pe aceasta cale, legiuitorul nefiind limitat in exercitarea atributiilor sale.
Totodata, efectele intepretarii date de instanta suprema in momentul solutionarii recursului in interesul legii nu se produc decat in privinta dispozitiilor legale in legatura cu care exista practica neunitara si care sunt supuse interpretarii.
Or, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie a privit numai interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în raport cu prevederile art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, eferitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, si numai aceste prevederi legale au fost analizate de instanta suprema.
In raport de acestea, prima instanta a facut o aplicarea gresita a dispozitiilor legale aplicabile, limitandu-se sa analizeze doar prevederile Legii nr. 50/1996, fara a verifica si incidenta dispozitiilor legale in vigoare. de acestea, pretentiile reclamantei intimate trebuie respinse integral, ele vizand perioada ulterioara lunii iulie 2007, iar pretentiile reclamantei sunt intemeiate numai pentru perioada mai 2006 - 03.02.2007.
JUDECĂTOR
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
