Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6596/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
-ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
/
DOSAR NR-
Format vechi nr.4036/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6596/
Ședința Publică din data de 17 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER - -
****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.169/LM din data de 24.04.2009, pronunțate de către Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția regională de Drumuri și Poduri - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-reclamant prin apărător d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 15 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 29.09.2009 și intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția regională de Drumuri și Poduri prin consilier juridic d-nul, cu delegație aflată la fila 16 dosar recurs.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția regională de Drumuri și Poduri B prin consilier juridic, prezintă instanței originalul actului adițional în formă finală, solicitat conform dispozițiilor încheierii de ședință de la termenul anterior de judecată, cu precizarea că la termenul de azi nu se află în posesia unor copii xerox ale acestui înscris.
Curtea din confruntarea înscrisurilor depuse și anume actul adițional nr.30/20.02.2009 constată că s-a depus de către intimata-pârâtă numai originalul, exemplar pe care poartă mențiunea la rubrica angajat doar schimbarea locului de muncă.
Intimata-pârâtă prin consilier juridic, arată că după soluționarea pe fond a cauzei, există dată o decizie de concediere individuală, comunicată și recurentului, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că, contractul acestuia a încetat, decizie ce nu a fost contestată. Așa fiind, apreciază că prezentul recurs a rămas fără obiect.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurentul-reclamant, prim avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii judecătorești recurate, în sensul admiterii contestației, întrucât, din probele administrate în cauză rezultă fără putință de tpgadă faptul că recurentul de azi nu și-a dat acordul pentru trecerea în funcția inferioară în care a fost trecut nelegal de către angajator.
Se mai arată că la data emiterii deciziei nr. 56, se modificau cele două elemente esențiale ale contractului individual de muncă, fără a primi un act adițional, decizia sus menționată fiind singurul act pe care l-a primit în data de 23.02.2009 cu numărul de înregistrare nr.394.
Mai arată recurentul-reclamant, prin avocat, faptul că singurul act comunicat a fost actul adițional din data de 26.03.2009, care era datat retroactiv, pe care a făcut precizarea că nu este de acord cu schimbarea locului de muncă, fapt pentru care înțelege să-l conteste în instanță.
Pentru toate aceste considerente, față de cele dezvoltate în scris, recurentul-reclamant prin avocat, concluzionează în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Depune concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri B prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurentul-reclamant, și în acest sens solicită a se avea în vedere faptul că modificarea felului muncii a fost pentru o perioadă determinată, contestatorul ocupând temporar funcția de controlor de trafic, acesta revenind pe funcția de șofer, post de muncă pentru care are încheiat contract de muncă pe perioadă nedeterminată.
Pentru aceste considerente, față de cele pe larg arătate pe cale de întâmpinare, intimata-pârâtă prin consilier juridic, concluzionează în sensul respingerii recursului declarat de către recurentul-reclamant, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 17.06.2009, recurentul a criticat sentința civilă nr.169/LM/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ignorându-se faptul că nu și-a exprimat niciodată consimțământul pentru schimbarea felului muncii.
Intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Asupra acestuia, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.169/LM/24.04.2009 Tribunalul Călărașia respins ca nefondată contestația formulată de recurentul-reclamant împotriva Deciziei nr.56/20.02.2009, reținând că dispozițiile art.41 alin.1 din Legea nr.53/2003 nu au fost încălcate întrucât la baza deciziei contestate a stat actul adițional nr.30/20.02.2009 prin care părțile și-au exprimat acordul de voință în vederea modificării contractului de muncă sub aspectul felului muncii.
Instanța de fond a mai arătat în considerente faptul că după aproximativ 34 de zile de la data acceptării și semnării reclamantul a revenit asupra manifestării de voință exprimat la momentul realizării acordului, împrejurare ce nu poate echivala cu o modificare unilaterală a contractului de muncă.
S-a reținut de asemenea faptul că reclamantul nu a probat lipsa consimțământului său la momentul încheierii actului adițional nr.30/20.02.2009 și nici existența vreunui viciu de consimțământ care să-i fi afectat voința.
O primă remarcă se impune în legătură cu motivarea instanței de fond legată de faptul că reclamantul-recurent nu ar fi probat lipsa sau vicierea consimțământului.
Potrivit dispozițiilor art.287 din Legea nr.53/2003, în litigiile de muncă sarcina probei este răsturnată, prin urmare instanța de fond trebuia să se limiteze doar la constatarea potrivit căreia intimata-pârâtă a făcut dovada faptului pozitiv contestat de recurentul-reclamant, respectiv exprimarea consimțământului pentru schimbarea felului muncii întrucât acestuia din urmă nu îi revenea obligația de a proba faptul negativ reținut în sarcina sa de Tribunal legat de lipsa sau vicierea consimțământului.
În privința existenței consimțământului reclamantul-recurent la schimbarea felului muncii, Curtea reține că intimata nu a făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosarul de fond, a semnării actului adițional nr.30/20.02.2009, din această perspectivă constatările instanței de fond fiind eronate pentru că s-au bazat doar pe o copie a respectivului act, fără a solicita intimatei să prezinte originalul.
Acesta este motivul pentru care instanța de control judiciar a solicitat intimatei, la termenul de judecată din 29.09.2009, să facă demersurile necesare pentru a prezenta în fața Curții originalul actului adițional nr.30/20.02.2009, cu mențiunea potrivit căreia și-ar fi exprimat consimțământul la intenția angajatorului de a-i schimba felul muncii.
La termenul de judecată din 17.11.2009 intimata a prezentat Curții trei exemplare de pe același act adițional nr.30/20.02.2009. Pe două dintre aceste copii figurează următoarele mențiuni scrise de către recurentul-reclamant: "Menționez că nu sunt de acord cu schimbarea locului muncii". Aceleași mențiuni apar și pe exemplarul în legătură cu care intimata afirmă că este originalul actului adițional.
Această împrejurare demonstrează fără dubiu că recurentul-reclamant nu și-a exprimat consimțământul pentru schimbarea felului muncii și, pe cale de consecință, Decizia nr.56/20.06.2009 este nelegală în absența consimțământului salariatului la schimbarea felului muncii în raport de dispozițiile art.41 alin.1 din Legea nr.53/2003.
În măsura în care recurentul-reclamant nu corespundea profesional funcției exercitate, respectiv cea de controlor trafic, susțineri de altfel neprobate și oricum irelevante față de obiectul cauzei, intimata putea să declanșeze procedura privind necorespunderea profesională și să dispună măsurile necesare, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Din economia textului art.48 din Legea nr.53/2003 rezultă fără echivoc că angajatorul poate schimbatemporarfelul muncii, fără consimțământul salariatului, în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancționare disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului. Situația de fapt din cauza analizată exclude incidența unor asemenea împrejurări care nu au fost avute în vedere de către angajator la emiterea Deciziei nr.56/20.02.2009.
Atât Decizia contestată cât și Actul adițional reprezintă în fapt și în drept modificări unilaterale, nelegale ale contractului de muncă astfel cum a fost acesta din urmă completat (în privința schimbării felului muncii din șofer în controlor trafic) prin Actul Adițional nr.60/28.09.2009.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art.57 alin.1 li 7 din Legea nr.53/2003 Curtea, constatând că instanța de fond a reținut eronat situația de fapt și a aplicat greșit legea, respectiv art.41 din Legea nr.53/2003, urmează, ca efect al admiterii recursului în temeiul art.312 Cod pr.civilă și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, să anuleze decizia nr.56/20.02.2009.
În privința susținerilor intimatei legate de rămânerea fără obiect a prezentului recurs ca efect al deciziei de concediere nr.287/12.08.2009, decizie necontestată în termen legal de către recurentul-reclamant, Curtea consideră aceste aprecieri ca nefondate în considerarea următoarelor argumente:
Prin acțiunea inițială, a cărei sentință a fost recurată, s-a solicitat anularea unei decizii prin care s-a realizat nelegal modificarea actului adițional nr.60/28.08.2009.
Recurentul a fost concediat de pe postul de șofer pe care intimata i l-a atribuit reclamantului prin decizia a cărei nelegalitate a fost constatată prin prezenta hotărâre.
Decizia de concediere a întrerupt raporturile de muncă ale reclamantului cu pârâta doar în ceea ce privește munca prestată în calitate de șofer. Această decizie de concediere nu lipsește de obiect prezenta contestație și cu atât mai puțin recursul, de vreme ce concedierea a vizat reducerea din schemă a unui număr de 29 de posturi de muncitori, însă nu putea viza postul de controlor de trafic pe care l-a ocupat recurentul până la întoarcerea pe post a titularului, respectiv a numitei.
Este evident că prin efectul anulării deciziei contestate, recurentul este în drept să fie reîncadrat pe postul de control de trafic, acest post nefiind desființat, până la revenirea pe post a titularului.
Din aceste motive concedierea recurentului de pe postul de șofer nu prezintă relevanță practică sau juridică în această speță.
În măsura în care salariul aferent postului de controlor de trafic este mai mare decât cel aferent postului de șofer, precum și în ipoteza în care există și alte drepturi de natură salarială specifice postului de controlor de trafic, toate aceste drepturi urmează a fi plătite recurentului-reclamant începând cu 20.02.2009, în baza art.161, art.162, art.165 și art.168 din Legea nr.53/2003, până la reîncadrarea efectivă a recurentului pe postul de controlor de trafic.
Apreciind că prin soluția pronunțată Tribunalul Giurgiua aplicat greșit dispozițiile legale prevăzute de art.41 din Legea nr.53/2003, neexistând în realitate acordul salariatului pentru schimbarea felului muncii, Curtea consideră recursul întemeiat și în baza art.312 cu referire la art.304 pct.9 Cod pr.civilă urmează să-l admită cu consecința modificării în tot a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.169/LM din data de 24.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite contestația.
Anulează decizia nr.56 din 20.02.2009 emisă de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
Dispune reintegrarea contestatorului pe funcția de controlor trafic, până la revenirea în activitate a titularului postului.
Obligă intimata să plătească despăgubiri, constând în contravaloarea salariilor și a celorlalte drepturi salariate indexate, majorate și reactualizate, începând cu data de 20.02.2009 și până la efectiva reintegrare a contestatorului pe funcția de controlor de trafic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact.LG/2 ex./04.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
