Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 667/2008. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.667/

Ședința publică din 20 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Benone Fuică

JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu

JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel

GREFIER - - -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 489/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 2527/113//2007, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect "DREPTURI ".

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru recurenta pârâtă SC SA B avocat cu delegație la dosar și pentru intimata reclamantă avocat cu delegație la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Întrebat fiind,reprezentantul intimatei reclamante precizează că nu a făcut un calcul al pretențiilor solicitate întrucât a considerat că atâta timp cât această, problemă de a fost ridicată de aceasta, era obligația recurentei pârâte de a depune la dosar un calcul al pretențiilor.

Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar o modalitate de calcul a primelor în 2 exemplare, din care un exemplar se înmânează reprezentantului intimatei-reclamante.

Întrebat fiind, reprezentantul intimatei reclamante precizează că nu are cunoștință dacă intimata reclamantă a primit drepturile bănești stabilite de către instanța de fond.

Întrebați fiind, reprezentanții părților precizează că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentanților părților în dezbateri.

Reprezentantul recurentei pârâte susține motivele de recurs,arătând că instanța de fond a acordat primele de Paști și de C în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de,învederând că la calculul acestor pretinse drepturi suplimentare s-a avut în vedere în mod eronat salariul mediu brut (cu sporuri) pe și nu salariul de bază mediu (fără sporuri) pe,așa cum este stipulat în În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune invocată prin întâmpinare,arătând că instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale,neavând caracter permanent,fiind incluse în Capitolul VI din intitulat,Protecția socială a salariaților și alte drepturi,astfel că aceste prime solicitate prin prezenta acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor,sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de,salariu reglementată de normele Capitolului V din,dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept,respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate,în conformitate cu prevederile art.283 alin.1 lit. din Codul muncii.

Cu privire la punctul 3 din motivele de recurs,respectiv la excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâtă precizează că renunță la această excepție solicitând să se ia act.

Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 257 din Codul muncii referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului,în mod greșit a reținut prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților. Ceea ce nu a observat instanța de fond este faptul că apărarea a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază,astfel că aceste prime nu se regăsesc distinct pe statul de plată,pentru că ele se regăsesc în salariul de bază.

Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisie Paritare,apreciind că aceasta este ulterioară perioadei pentru care drepturile bănești sunt datorate. Au mai criticat hotărârea instanței de fond și cu privire la faptul că a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale,așa cum prevede nr.OG9/2000,învederând că practica și doctrina juridică sunt constante în sensul că în cazul prejudiciului constând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului,angajatorul datorează dobânda,care,în conformitate cu dispozițiile art.1088 din Codul civil,începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.Mai arată reprezentantul recurentei pârâte că instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute,din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale. În concluzie,conform disp.art.312 al.1 și 3 în ref.la art.304 Cod procedură civilă solicită să se admită recursul în sensul casării sentinței atacate și în rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată.Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite formulată de societatea pârâtă precizează că lasă la aprecierea instanței.Nu solicită cheltuieli de judecată,urmând să fie solicitate separat.

Reprezentantul intimatei reclamante,cu privire la susținerea potrivit căreia primele de Paști și de solicitate prin acțiunea introductivă au fost acordate în cuantum mult prea mare decât cele prevăzute în solicită să se observe că la fond pârâta nu a făcut aceste susțineri,ele fiind făcute pentru prima dată în recurs.Cu privire la motivul de recurs privind prescrierea dreptului la acțiune,solicită să se observe faptul că se invocă prescrierea dreptului material la acțiune față de termenul de 6 luni reglementat de art.283 al.1 lit.e din Codul muncii.Se arată că primele de Paști și de C nu sunt drepturi salariale și deci,în aceste condiții dreptul material la acțiune se prescrie în termen de 6 luni,apreciind că în mod corect instanța a respins excepția ca nefondată. Susținerea privind imposibilitatea recurentei de a face dovada faptului că primele au fost incluse în salarii, solicită a fi înlăturată.Cu privire la decizia Comisiei Paritare din 31.08.2007 invocată de recurentă,precizează că aceasta a intervenit după ce contractul de muncă al reclamantei nu mai era în vigoare,astfel că în mod corect instanța de fond nu a ținut cont de aceasta.Critica potrivit căreia instanța de fond a acordat despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației în locul dobânzii legale este, de asemenea nefondată.Este de asemenea nefondată și critica potrivită căreia instanța de fond nu a făcut precizarea dacă sumele acordate solicitantului sunt brute,urmând ca din ele să fie scăzute diferite taxe.Față de cele arătate consideră că recursul este nefondat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței civile a instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Cu privire la cererea de suspendare executare silită,întrucât această cerere a fost formulată pentru prima dată în recurs,consideră că nu se poate cere,solicitând respingerea acestei cereri.Cu cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar.

CURTEA

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.489/4.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei sumele de Paști pentru anii 2005 - 2006 și Primele de C pentru anii 2004 - 2005, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.2527/113/5.09.2007 pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată să îi plătească drepturile salariale constând în primele de Paște și de C neacordate în perioada 2004-2006, actualizate cu rata inflației la data plății.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost salariata societății pârâte în perioada 2004-2006 și că potrivit art.III alin.3 din contractul individual de muncă beneficia și de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă la nivel de societate. Ca urmare, conform art.168 din contractul colectiv, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C trebuia să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.

Întrucât pârâta nu i-a plătit aceste drepturi, reclamanta a formulat acțiunea de față.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune motivată de faptul că potrivit art. 283 alin. 1 lit.e din Codul muncii cererile pentru soluționarea conflictelor de muncă în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă se soluționează în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.

A mai invocat și excepția prematurității acțiunii, determinată de lipsa negocierilor pentru stabilirea valorii concrete, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor acestor drepturi salariale.

Cât privește fondul cauzei pârâta a cerut respingerea acțiunii, întrucât conform deciziei comisiei paritare începând cu anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

În cauză au fost administrate proba cu acte și cu expertiză contabilă, iar ambele părți au depus practică judiciară.

Analizând mai întâi excepțiile invocate, așa cum prevede art.137 Cod procedură civilă, instanța a constatat că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prin art.168 din contractul colectiv de muncă la nivelul societății pârâte s-a stabilit că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.

Din conținutul acestui articol reiese clar că dreptul suplimentar prevăzut a se acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C este un drept de natură salarială.

Având în vedere că prin art.283 lit.c Codul muncii legiuitorul a reglementat distinct dreptul la acțiune în privința drepturilor salariale, instanța constată că dispozițiile art.283 lit.e Codul muncii, invocat de pârâtă în susținerea excepției prescripției, nu este incident în cauză deoarece reglementează dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale.

Un argument în acest sens este și faptul că art.166 alin.1 Codul muncii prevede că termenul de prescripție al dreptului la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea obligațiilor privind plata salariilor este de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

Nici excepția prematurității acțiunii nu este fondată, întrucât din actele depuse la dosar reiese că între și pârâtă au existat negocieri în vederea stabilirii modalităților și condițiilor de acordare a drepturilor suplimentare solicitate prin acțiune.

Dovadă a existenței acestor negocieri este, de altfel, chiar apărarea pârâtei cum că în urma negocierilor colective din anul 2003, începând din acel an drepturile pretinse au fost incluse în salariu.

Referitor la fondul cauzei, analizând susținerile părților în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată următoarele:

Reclamanta a fost salariat al SC SA (fostă SNP SA) până la data de 21.09.2006, fapt dovedit cu copia carnetului de muncă depusă la dosar.

Conform art.M pct.3 din contractul individual de muncă și art.11 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă pârâta, în calitate de angajator, avea obligația de a acorda reclamantei toate drepturile ce decurg din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate.

Cum art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății pârâte prevede: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ", instanța constată că reclamantei i se cuveneau astfel de drepturi suplimentare.

Prin art.168 alin.2 din același contract colectiv, modificat prin actul adițional încheiat la 25.02.2003, s-a convenit că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Ulterior, prin adresa nr.3793/18.06.2007, comisia paritară a comunicat tuturor structurilor teritoriale că "la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".

De asemenea, comisia paritară a întocmit și o "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și de C, prevăzute în art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA", înregistrată sub nr.5140/31.08.2007, în care detalia cele comunicate prin adresă.

În temeiul actelor menționate pârâta a susținut că reclamantei i-au fost plătite drepturile solicitate, iar ca dovadă a depus statele de plată pe perioada în cauză.

Întrucât verificând aceste state instanța a constatat că nu este evidențiată suplimentarea pretinsă, s-a efectuat o expertiză contabilă pentru a stabili dacă în perioada în litigiu în salariul reclamantei au fost incluse sau nu primele de Paști și de

Aceasta a constatat că primele au fost incluse în salariul de bază și plătite odată cu plata salariului lunar. Concluzia s-a bazat pe o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă și pe o apreciere a creșterilor salariale acordate în perioada analizată.

Întrucât reclamanta a formulat obiecțiuni, în cauză s-a efectuat oad oua expertiză.

Cu această ocazie, verificând modul de calcul al salariilor în perioada în litigiu, expertul numit de instanță a constatat că primele de Paști și de C nu se regăsesc în sumele de bani plătite reclamantei drept salariu. Astfel, creșterile salariale din anul 2003 față de anul 2002 nu includ primele solicitate, ceea ce l-a condus la concluzia că aceste prime nu au fost incluse în salariul de bază al reclamantei nici în anii următori.

Față de cele constate, expertul asistent al pârâtei a formulat un punct de vedere care coincide cu concluziile primei expertize.

Acest punct de vedere nu a fost primit de instanță deoarece nu se bazează pe o verificare efectivă a calculului salariului, ci pe o interpretare a clauzelor contractului colectiv de muncă și pe o apreciere a creșterilor salariale acordate în perioada analizată.

Față de cele reținute instanța a constatat că reclamantei nu i s-au plătit primele de Paști și de

Ținând seama că aceste prime reprezintă drepturi salariale care, potrivit art.283 lit.c Codul muncii, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, iar cererea a fost formulată la data de 5.09.2007, se constată că pentru prima de Paști aferentă anului 2004 dreptul la acțiune s-a prescris. De asemenea, întrucât reclamantul și-a încetat activitatea la 21.09.2006 prima de C pentru anul 2006 nu i se cuvine.

Pentru considerentele expuse anterior instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei prima de Paști pentru anii 2005-2006 și prima de C pentru anii 2004-2005.

În temeiul art.161 alin.4 Codul munciis -a dispus și actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor cuvenite reclamantei, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.

Totodată, potrivit art.274 Cod procedură civilă în referire la art.287 Codul muncii, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate și dovedite, respectiv onorariul pentru avocat și experți.

Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform art.58 din Legea nr.304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.

Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâta B, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

1. Primele de Paști și de C au fost acordate de către prima instanță în cuantum mult mai mare decât cel prevăzut de Contractul colectiv de muncă.

La calculul drepturilor suplimentare prezentat în acțiune, reclamantul a avut în vedere, în mod eronat, salariul mediu brut pe și nu salariul de bază mediu pe, așa cum este stipulat în CCM.

A precizat că a făcut aceste susțineri și prin întâmpinarea depusă la fond însă nu au fost observate și analizate de prima instanță.

2. În mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului material la

acțiune, întrucât primele solicitate nu au caracter de drepturi salariale ci sunt drepturi

fără caracter periodic.

Atât timp cât primele solicitate prin acțiune nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor, intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele cap. V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, respectiv cel mai târziu de la data calendaristică a evenimentului pentru care aceste ajutoare erau datorate în conformitate cu prevederile art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii.

3. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate

introducerii acțiunii, deoarece drepturile salariale nu se acordă automat la nivelul

unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci

doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior

fiecăruia dintre cele 2 evenimente (Paștele și C), potrivit alin. 1 al. Art. 168

teza finala din

4.Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.257 Codul muncii, referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului a considerat dovedite apărările potrivit cărora suplimentările solicitate prin acțiune au fost incluse în salariile angajatorilor.

Complexitatea operațiunilor privind întocmirea și evidența statelor de plată a făcut imposibilă depunerea acestora însă primele de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază și nu se regăsesc distinct pe statele de plată.

5. Instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.

Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privinta posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin inființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusa din reprezentantii salariatilor () i a societativ menita sa lamureasca pe cale amiabila orice neintelegere cu privire la interpretarea unei clauze din,compusă din reprezentanții salariaților () și a societății,menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din

Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.

Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de catre persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la. să facă parte din această comisie.

Conform prev. Anexei nr. 2 la. interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră recurenta că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.

Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a

Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.

Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale

În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori,pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de

Decizia primei instanțe este nelegală și netemeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare s-a relevat voința reală, aceasta având caracter obligatoriu pentru ambele părți.

6. În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unor despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.

În cazul prejudiciului contând în neplata unor drepturi bănești cuvenite salariatului, angajatorul datorează dobânda care, conform art. 1088 Cod civil, începe să curgă de la data introducerii cererii de chemare în judecată.

7. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale.

A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.

În drept a invocat disp.art.299 și urmatoarele Cod procedura civila.

În cauză s-a formulat și cerere de întoarcere a executării silite.

Prin întâmpinare intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta a depus la dosar, în susținerea recursului, extras din contractul colectiv de muncă și actul adițional nr.1090/22.02.2008 la nivel de unitate, arătând, prin concluzii că, părțile au recunoscut faptul că drepturile solicitate au fost incluse în salariu iar acest nou contract colectiv de muncă din 2008 produce efecte de la data înrtegistrării însă are rol de act confirmativ.

Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 304¹.pr.civ. Curtea apreciază ca este nefondat însă pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea nu îl reține ca întemeiat întrucât prima instanță nu a precizat un anumit cuantum al drepturilor solicitate ci a acordat aceste drepturi în mod generic, fără a se menționa dacă sunt drepturi brute sau nete astfel că nu se poate reține că s-a acordat un cuantum mai mare. Modul cum se va face plata și cuantumul reprezintă probleme ce au legătură cu executarea sentinței astfel că nu pot fi reținute ca motiv de recurs.

Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.

Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.

Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.

În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.

În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.

Astfel, lipsa negocierilor între părțile contractante ale nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei care avea obligația, împreună cu, să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.

Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.

Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.

Pentru a se putea exercita un drept la acțiune, este necesar, alături de alte condiții ca, dreptul să fie și actual, adică născut.

Ori, dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art. 168 din

Nu considerăm întemeiată opinia recurentei, că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.

Dreptul în sine a existat și există, putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată, iar persoana titulară a dreptului să nu poata să își exercite dreptul niciodată.

În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu, abstract, fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.

În consecință, nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.

Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.

Potrivit disp. Art. 168 alin.1 din CCm pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și crăciun, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.

Cocnform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.

Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006 mențin textul alineatului 1 al. art.168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că ".în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".

Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004 - 2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003.

Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004 - 2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alinb. 2 al art. 168 din CCM 2004 - 2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.

Dacă recurenta ar fi intenționat să incluidă primele în salariul de bază și în anii 2004 - 2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art.168 al CCM pe anii 2004 - 2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin.2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.

Atitudinea pasivă a salariaților și a Sindicatului nu echivalează cu o recunoaștere așa cum susține recurenta atât timp cât reclamantul s-a încadrat în termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 183 al.1 lit. C din Codul muncii.

Faptul că reclamanta a beneficiat de apărare calificată nu înlătură obligația societății recurente de a face dovada susținerilor sale conform disp. Art. 287 din Codul muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.

Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art. 9 din dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.

Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.

În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor 2004 - 2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentarile salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază." iar prin Notă se prevede că ". începând cu anul 2003. drepturile suplimentare.vor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").

Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.

În consecință, nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.

Referitor la actualizare, curtea apreciază că este corectă soluția instanței de fond.

Astfel, în ce privește problema actualizării cu indicele de inflație, se arata că, potrivit disp.art.161 alin.4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interesepentru repararea prejudiciului produs salariatului.

Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.

Se apreciază că dobânda legală și actualizată cu indicele de inflație au o reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt reglementare juridică diferită. Daunele interese constând în dobânda legală sunt datorate din ziua chemării în judecată, însă în cauza de față, obiectul acțiunii este reprezentat de o evaluare judiciară reglementată de disp.art.1084-1086 Cod civil. Unul din principiile evaluării judiciare este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită (damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu 1-a putut realiza (lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație și nu neapărat dobânda legală, creditorul având libertatea de a opta între cele două variante, după cum îi este favorabilă. În acest context, curtea nu este de acord cu cele susținute de recurentă în sensul că reclamanta ar fi trebuit să solicite dobânda legală.

În timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.

Actualizarea operează în temeiul legii, de îndată ce creditorul a solicitat-o, fie instanței, fie executorului judecătoresc, și a probat întârzierea executării obligației bănești independent de dovedirea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile.

Soluția actualizării cu indicele de inflație are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 cod civil potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorul cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.

Suma rezultată din actualizarea în raport cu rata inflației, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății și astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului.

Acordând suma actualizată, instanța a dat efecte și clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naționale să fie acoperită.

Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu același scop și anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plății, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflației și tocmai din acest motiv se consideră că este beneficul creditorului de a opta între cele două forme de actualizare, și nu este obligat să aleagă dobânda legală prevăzută de nr.OUG9/2000.

În consecință, Codul muncii prin disp.art.161 alin.4, nu interzice în nici un fel actualizarea cu indicele de inflație prin noțiunea de "daune interese".

De altfel, chiar Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr.72/05.03.2002),a statuat că actualizarea în raport cu rata inflației a sumelor datoratese impunepentru asigurarea recuperării creanței la valoarea ei reală.

În ceea ce privește precizarea în dispozitiv că sumele acordate sunt brute, Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuției urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.

Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.

În ceea ce privește noul contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 prin actul adițional nr.1090/22.02.2008 de care a făcut vorbire recurenta la concluziile pe fond, instanța nu îl reține ca având relevanță în cauză.

Conform disp. Art. 25 alin.3 din Legea nr. 230/1996, contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării și nicidecum retroactiv. Părțile pot conveni prin contract doar asupra faptului că data aplicării clauzelor negociate să fieulterioarăzilei de înregistrare a contractului. În consecință, instanța nu poate aplica la situațiile din anii 2004 - 2006 un contract colectiv de muncă ce a fost înregistrat la data de 22.02.2008 întrucât s-ar încălca prevederile legale mai sus menționate.

Referitor la susținerea că noul contract colectiv de muncă din 2008 are rol confirmativ, instanța nu o apreciază ca întemeiată. Actul confirmativ este o specie a actului declarativ și reprezintă un act prin care o persoană renunță la dreptul său de a ataca cu acțiune în anulabilitate un act juridic civil la a cărui încheiere a afost încălcată o dispoziție legală ce ocrotește un interes personal. Prin actul confirmativ este înlăturată o cauză de nulitate relativă, actul juridic devenind astfel valabi. Ori, în speța de față, nu s-a pus niciodată problema unei cauze de nulitate relativă a contractelor colective de muncă didn anii 2004 - 2006 ci, dimpotrivă, de aplicare a acestora.

Față de toate considerentele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat și, pe cale de consecință, fiind o cerere accesorie care urmează soarta principalului, se va respinge ca nefondată și cererea de întoarcere a executării.

În temeiul dispozițiilor art. 274 al.1 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta - pârâtă să plătească intimatei - reclamante suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, conform chitanței nr. 159/01.09.2008 depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B, cu sediul în B, nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 489/04.07.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.

Respinge cererea de întoarcere a executării silite formulată de recurenta, ca nefondată.

Obligă pe recurentă să plătească intimatei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 20 Octombrie 2008.

Președinte,	Judecător,	Judecător,
Grefier,

dec.jud./20.11.2008

Tehnored./2 ex./21.11.2008

Fond.-

Asistenți jud:-

Președinte:Benone Fuică
Judecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel

Vezi şi alte speţe de drept civil: