Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6730/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. *6730
Ședința publică din data de 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Judecător - -
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, ( ) -, -, și, împotriva sentinței civile nr.614/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Mehedinți și Curtea de APEL CRAIOVA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 614/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, (), pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL MEHEDINȚI,CURTEA DE APEL CRAIOVA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanții:, () -, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale pe perioada 01.10.2000 și până la data de 15.10.2004 rezultând din acordarea de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești; obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă;
Potrivit art.283 alin 1 lit.c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat.
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege respectiv în termen de 3 ani.
Față de dispozițiile legale susmenționate și având în vedere data formulării acțiunii de către reclamanți s-a constatat prescris dreptul la acțiune al acestora.
Potrivit art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat însă prin art.1 pct.42 din OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Ca atare acest drept nu a fost niciodată abrogat, magistrații beneficiind continuu de el.
Raportat însă, la data introducerii acțiunii, la data nașterii dreptului la acțiune se constată că acesta este prescris.
Susținerea reclamanților că, au luat cunoștință de săvârșirea faptei discriminatorii doar la data pronunțării Deciziei nr. 21/10.03.2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție și că aceasta reprezintă data de la care se calculează termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958, este neîntemeiată.
Astfel, dreptul material la acțiune al reclamanților a luat naștere la data publicării nr.OG 83/2000 aceștia neputând pretinde că au fost în imposibilitate de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării, de faptul că nr.OG 83/2000 a înlăturat sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cum, data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și momentul în care reclamanții au cunoscut sau trebuiau să o cunoască coincide cu data intrării în vigoare a OG83/2000 care a înlăturat sporul de 50% și, cum data introducerii acțiunii de către reclamanți, este 24.04.2008 se constată că, drepturile solicitate de aceștia sunt prescrise fiind mai vechi de 3 ani raportat la data introducerii acțiunii.
În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, instanța a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției și a respins acțiunea reclamanților împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți.
Acțiunea reclamanților împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor s-a respins pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui organ central al administrației de stat, întrucât nu există raporturi juridice între reclamanți și această instituție, iar potrivit G nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titlurile executorii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții arătând că, dreptul de natura celui solicitat nu poate fi considerat prescris, deoarece, în prealabil acest drept trebuie să fie recunoscut de către legiuitor, și, ca o consecință trebuie să poată fi exercitat.
Tribunalul Mehedinți face abstracție de posibilitatea lor de a putea exercita acest drept până la data adoptării deciziei nr.21/2003 a ÎCCJ, limitându-se doar la raportarea în timp a actelor normative a căror eficiență nu a putut fi realizată sub vre-o formă anume, ca urmare a unor acte normative cu putere contrarie.
Art.47 din Legea 50/1996 a fost abrogat prin art.1 punct 42 din OG 83/2000, iar prin decizia nr. 21/2008 a ÎCCJ s-a constatat dreptul la acest spor de 50% pentru risc și suprasolicitare, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar, după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001.
La data intrării în vigoare a acestei ordonanțe nu au putut beneficia de acest spor, deoarece executarea sa a fost suspendată, dreptul devenind astfel condiționat de declararea ca neconstituțională a art.1pct.42 din OG 83/2000 sau7 ca inaplicabilă a abrogării, ceea ce s-a întâmplat prin decizia ÎCCJ.
Până la 10 martie 2008, dreptul lor nu era unul actual, soluțiile ce urmau a fi date în asemenea acțiuni fiind incerte, atâta timp cât norma care le conferea acest drept fusese abrogată și nici o instanță nu constatase nelegalitatea abrogării.
Condiția suspensivă s-a realizat la 10 martie 2008, efectele producându-se retroactiv, iar prescripția începe să curgă de la îndeplinirea acestei condiții, astfel că dreptul lor nu este prescris.
Curtea constată a fi nefondat recursul.
Dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 stipulează faptul că - dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar dispozițiile art. 3 din același decret arată că orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.
In același timp, dispozițiile art.283 alin.1 litera c din Codul Muncii prevăd că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune,în situația în care obiectului conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat,precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Din interpretarea acestor dispoziții,rezultă că și dreptul la material la acțiune,prin care reclamanții au solicitat acordarea acestui spor de 50% este prescriptibil în termenul de 3 ani menționat mai sus,termen care începe să curgă de la data la care aceștia au luat cunoștință de încălcarea dreptului recunoscut de lege, care este data intrării în vigoare a actului normativ, care abroga acordarea acestui spor.
Întrucât în cauză nu se poate reține intervenirea uneia din cauzele de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție prev.la art. 13 și 16 din D 167/1958, pe baza căreia dreptul la acțiune al reclamanților să poată fi considerat ca exercitat în termenul de prescripție menționat mai sus, instanța de recurs constată ca fiind prescris acest drept.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul art. 312.pr.civilă va respinge recursul declarat de reclamanți ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, ( ) -, -, și, împotriva sentinței civile nr.614/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Mehedinți și Curtea de APEL CRAIOVA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.11.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. /4.01.2010
Tehn.red. /2 ex/
Jud. fond - E și
E
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Ligia Epure
