Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6765/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6765
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Stoichin Președinte Secție
- - - Judecător
-- - -- Judecător
Grefier
XXX
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 115/10.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul -, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -PRIN DGFP M, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința nr.115/10.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul - s-a respins acțiunea formulată reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP M, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul și-a fundamentat acțiunea în drept pe OG 137/2000; prin decizia nr.819/03.07.2008 publicată în a României din 16.07.2008, Curtea Constituțională a statuat în sensul că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1,2 al.3 și ale art.27 al.1 din OG 137 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În situația în care s-ar admite acțiunea promovată de reclamant, în sensul acordării sporului de confidențialitate de 15% care nu este prevăzut de Legea specială de salarizare, ar însemna să se adauge la lege un drept pe care legiuitorul nu l-a prevăzut pentru categoria profesională din care face parte reclamantul, ceea ce ar implica o imixtiune în sfera de atribuții a puterii legiuitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurentul reclamant criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare susține că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită legii și o eronată aplicare a probelor de la dosar
In susținerea afirmațiilor sale invocă decizia nr. 46/15.1.22008 Înaltei Curți de Casație și Justiție care, în interpretarea art. 79 din Legea nr. 303/2007, a statuat că judecătorii beneficiază de un spor de 15% de confidențialitate, calculat la indemnizația brută lunară.
Precizează că decizia în interesul legii, stată în dosar nr. 27/2008 este obligatorie pentru instanță, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii, așa cum a fost formulată, în sensul de a i se recunoaște dreptul la un spor de confidențialitate pe perioada 05.09.2007 - 23.10.32008, data pensionării.
Prin întâmpinarea formulată la 05 mai 2007, intimatul-pârâtMinisterul Justiției a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentele invocate în sprijinul acestei soluții fiind următoarele:
Pe excepție, arată că față de temeiul juridic al acțiunii și anume existența unei situații discriminatorii, Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă și invocă în sprijinul acestei excepții, dispozițiile art.1 alin 4 și art.16 alin.1 din Constituția României.
Totodată, intimatul-pârât relevă faptul că acțiunea reclamantului are ca obiect " repararea pagubelor cauzate prin discriminare", iar prin Hot.Guv. nr. 83/2005 sunt stabilite atât funcțiile cât și atribuțiile Ministerului Justiției, acesta fiind un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care asigură elaborarea, coordonarea și aplicarea strategiei și programului de guvernare în vederea bunei funcționări a justiției ca serviciu public și veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept.
Același intimat-pârât, enunță definiția noțiunii de " discriminare" așa cum e cuprinsă în art.2 alin.1 din nr.OG 137/2000, republicată, după caresolicită instanței să observe că discriminarea la care face referire reclamantul în acțiune rezultă din lege, iar nu din modul de interpretare și de aplicare a acesteia.În acest context, arată că Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare.
Mai arată că pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respective, al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.
Pe fond, arată că nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG 137/2000 sau a dispozițiilor Constituției ori Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care privesc egalitatea în drepturi a cetățenilor, pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate care să fie recunoscut și și protejat de lege, pentru magistrați.
Arată că pentru a putea exista discriminare, fiind necesară protecția în temeiul dreptului la tratament egal, trebuie să fim în prezența recunoașterii, folosinței sau exercitării unuia dintre drepturile fundamentale ori a celor recunoscute de lege, în speță neexistând temei legal pentru acordarea sporului solicitat deoarece nici un act normativ în vigoare nu prevede sau garantează dreptul magistraților de a primi spor de confidențialitate.
Intimatul Ministerul Justiției, argumentează pe fond că magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu statut specific, reglementat de. nr. 303/2004 și cu drepturi salariale stabilite prin act
special, respectiv OUG nr. 27/2006, iar situația acestora nu este comparabilă cu personalul militar și funcționarii publici cu statut special, reglementat de Legea nr. 360/2002, statutul, drepturile și îndatoririle acestora sunt diferite, instituțiile în care-și desfășoară activitatea sunt diferite, iar categoriile de informații la care au acces sunt diferite, respectiv " informații clasificate" care sunt diferite față de cele la care face referire Hot. nr. 328/2005 a Consiliului Superior al magistraturii.
Intimatul concluzionează în argumentația făcută în apărare, prin invocarea jurisprudenței interne, indicând mai multe decizii ale instanțelor de recurs în acest sens, hotărârea CNCD nr. 318/2007, anumite considerente din decizii ale Curții Constituționale, potrivit cu care " legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li
se acordă",precum și cauza Marcks împotriva Belgiei, 1979, arătând, în final, că principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit pe baza unor situații obiective diferite, nu reprezintă nici privilegii nici discriminări.
Analizând legalitatea sentinței recurate în raport de motivele de recurs invocate și apărările formulate, văzând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.8 și 9, precum și art.3041Cod de procedură civilă, se apreciază că recursul este fondat, din următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a invocat o faptă discriminatorie, urmare a situației existenței mai multor acte normative prin care se acordă sporul de confidențialitate unor categorii profesionale care au acces la un anumit gen de informații, reclamantul susținând că deși, în calitatea sa de judecător, prin activitățile desfășurate are acces la informații confidențiale, fiind chiar obligat, conform art.15 din Hot. Consiliului Superior al magistraturii nr. 328/2005 să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în această calitate, iar prin art. 91 din leg. Nr.303/2004 fiind obligat să păstreze secretul profesional, în mod neechitabil și nejustificat nu primesc sporul de confidențialitate.
Instanța constată că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate în legislația națională au fost concretizate o serie de acte normative menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații. Astfel, prin art.3 din legea nr.444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, s-a prevăzut ca " pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul-avizul de securitate deținut,cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe baza de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica și siguranța naționala, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază".
De asemenea, prin dispozițiile art.15 alin. (1 ) din nr.OG 6/2007
Privind unele măsuri de reglementate drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum
de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
În aceeași ordine de idei, prin art. 20 alin. (3) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2006, s-a acordat acest spor de confidențialitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Însăși OG nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede în art. 30 alin. (3), acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate sau confidențiale.
Conform art.13 din OUG nr. 57/2000, art. 30 alin. (3) din nr.OG
137/ 2000, art. 3 din nr.OG 38/2003, art. 13 alin. (1) din nr.OUG 123/2003, art.3 din nr.OG 19/2006, art. 15 alin. (1) din nr.OG 6/2007, art.20 alin. (3) din legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art.13 din nr.OG 10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plata a acestui spor salarial.
Pe excepție. Cum în raport cu Ministerul Justiției, care așa cum a reținut și prima instanță este ordonator principal de credite, iar reclamantul se află în raport juridic de muncă față de acesta, raport în cadrul căruia reclamantul este debitor al obligației de confidențialitate, dar și creditor al sporului cuvenit, iar intimatul - pârât Ministerul Justiției, alături de ceilalți pârâți, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Dolj - ordonatori secundari și terțiari de credite-, sunt debitori ai obligației corelative la dreptul reclamantului, de plată sporului de confidențialitate,excepția lipsei de calitate procesuală pasivă invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiției nu este întemeiată.
În sprijinul soluției de respingere excepției lipsei calității procesuale a Ministerului Justiției, Curtea reține șiHG nr. 1.258 din 13 august 2004 privind aprobarea Planului național de acțiune pentru combaterea discriminării ( Of. nr. 775 din 24 august 2004)potrivit cu care, Domeniile care trebuie protejate cu prioritate sunt: dreptul la demnitate personală; accesul la educație; accesul la serviciile publice administrative, juridice, de sănătate, de asistență socială; dreptul la bunuri și servicii; libertatea de circulație; dreptul la
Dreptul la libera alegere a domiciliului și accesul în locurile publice;egalitate înactivitatea economică, în materie de angajare, profesie și securitate socială.
Potrivit aceleiași Hotărâri de Guvern, direcțiile majore de acțiune au fost stabilite ca fiind: 1.implementarea principiului tratamentului egal și al egalității de șanse între cetățeni, prin aplicarea prevederilor Constituției României și asigurarea implementării în legislația națională a celor două directive, nr. 43/2000/CE și nr. 78/2000/CE, în vederea construirii unui model durabil de egalitate, echilibru și securitate pentru toți cetățenii; 2.crearea cadrului juridic specific pentru ca politicile în domeniu să îndeplinească următoarele condiții: să fie pe deplin în concordanță cu cerințele de integrare și conform cu standardele comunitare; să fie cunoscute și accesibile pentru toți cetățenii; să nu creeze confuzii și să răspundă unor probleme reale din societate; să încurajeze și să faciliteze comunicarea socială.
Pe fond.Cu privire la natura juridică a obligației de confidențialitate reclamantului, instanța reține că, față de obligația de confidențialitate pe care trebuie să o respecte (" să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitate de magistratsă păstreze lucrurile cu caracter confidențial în incinta instanțeisă nu permită consultarea lor"-art.15 alin.1 și 2 din Hot. Nr.328/2005 a: să" păstreze secretul profesional"-art.91 alin.1 din. Nr.303/2004) aceasta fiind o clauză legală a raportului de muncă al acestuia, o clauză obligatorie ( iar nu facultativă ca în dreptul comun al muncii), însă raportul de muncă, indiferent dacă este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic.
Ca atare, legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională ( de muncă ) de confidențialitate în sarcina reclamantului, implicit și de drept instituit și o obligație de plată ( o contraprestație salarială), pe cale de analogie legii ( deci obligația de plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial, în caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea dreptul la plata egală pentru munca egală, dreptul la salariu pentru munca prestată ( potrivit art. 16 alin. (1) și art. 41 alin. (2) din Constituție, prevederi dezvoltate de art. 5, art.6 și art. 154 din Codul Muncii ).
Ca tarare, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă al funcției deținute.
Însă, este de remarcat că reclamantul, deși își execută obligația de confidențialitate în calitatea sa de judecător, fiind debitor al acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu i recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
În concluzie, prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamantul este în mod evident și grav discriminat, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest în spor salarial și pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate.
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale ( deci,indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific.
Deci, reclamantul este discriminat în sensul art.2 alin. (1)-(3), art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât i-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui spor ( condiția îndeplinirii obligației legale de confidențialitate) ci sub pretextul că aparține unei alte categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu ( art. 2 alin. (1) din nr.OG 137/2000).
Prin art.2 alin. (1) nr.OG 137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc, care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. (3) din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1 ), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori,criteriul după care s-a făcut distincția este categoria socio - profesională,criteriu de diferențiere injust a personalului din unitățile bugetare fiind absurd și de neconceput a se accepta ca obligația legală de confidențialitate se execută doar raportat la o anumită profesie, iar la alta, nu.
Potrivit art.2 pct. (1) din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Art.2 pct.2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Astfel, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești pentru judecătorii ce funcționează în instanțele românești, rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile interdicțiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere,sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate, fiind privați astfel de un bun în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional nr.12, prin discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
În conformitate cu prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, purtând titlul " Interzicerea discriminării", "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, " lista cuprinsă în art. 14 nefiind limitativă", dreptul la nediscriminare " protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situații asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit"( 23 iulie 1968 citat de - " Convenția
Europeană a drepturilor omului"- Comentariu pe articole-.I- Drepturi și libertăți) Convenția Europeană a Drepturilor Omului la care România a aderat, trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern, în caz contrar instituindu- se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Conform art.16, " Egalitatea în drepturi ", din Constituția României, potrivit cu care: " cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", trebuia ca și magistrații să beneficieze de sporul de confidențialitate de 15%, atâta timp cât sunt obligați să păstreze secretul confidențialității ca și alte categorii de persoane, dar fără a beneficia ca și acestea de sporul menționat.
Cererea accesorie formulată de reclamant, privind obligarea la efectuarea mențiunilor legate de sporul de confidențialitate în Carnetul de muncă este fondată întrucât se întemeiază pe prevederile art. 11 alin.2 din Decretul nr, 92/1976, Decretul nr. 738/1969 și ord. nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului dem uncă ( Anexa la Ordin, pct.4 lit. b), final și pct. 5).
Carnetul de muncă rămâne, cel puțin până la 31 decembrie 2008, principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
Potrivit art.1 și 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, înscrierile care se pot face în acesta sunt următoarele; înscrieri cu privire la vechimea în muncă,înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, înscrieri cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate, înscrieri cu privire la timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite,înscrieri cu privire laretribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta,mențiuni privind starea civilă, mențiuni privind pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, mențiuni cu privire la recompensele primite, orice alte mențiuni care potrivit dispozițiilor legale se menționează în carnetul de muncă.
Apreciem nu numai că înscrierea în cartea de muncă este legală, cererea fiind admisibilă sub acest aspect, dar este și necesară, dat fiind faptul că la acordarea acestui spor, se rețin la sursă cotele de contribuție socială, precum și alte cote ( șomaj, etc.) ce vor fi virate către bugetul de stat.
Importanța înscrierii anumitor mențiuni prevăzute de textele de lege, enunțate anterior, este relevantă ținând cont de următoarele situații, cu titlu de exemplu: înscrierea cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate dovada vechimii într-o anumită funcție, meserie sau specialitate rămâne de interes pentru angajat, experiența profesională fiind întotdeauna un atu al angajatului pentru a obține condiții salariale mai bune. Carnetul de muncă poate fi un mijloc pentru a face această dovadă. Uneori vechimea în muncă într-o anumită profesie sau meserie este recunoscută în mod formal ca și criteriu pentru recunoașterea anumitor drepturi. Concret carnetul de muncă trebuie să fie completat pentru fiecare perioadă de activitate în parte cu funcția pe care angajatul a îndeplinit-o;înscrieri cu privire la locurile de muncă cu condiții deosebite;acest gen de înscrieri prezintă interes mai ales din perspectiva drepturilor de asigurări sociale, persoanele care au lucrat în condiții deosebite având o serie de facilități din această perspectivă:înscrieri cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta;evident întotdeauna trebuie completate în carnetul de muncă rubricile care prevăd retribuția și sporurile aferente. Sunt cele mai importante înscrieri, drepturile de asigurări sociale fiind calculate raportat la acestea.
În considerarea celor expuse, în conformitate cu prevederile art. 312 alin.1 pr. civilă, recursul va fi admis urmând a se modifica în tot sentința, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților Ministerul Justiției, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și Curtea de APEL CRAIOVA către reclamant la plata sporului de confidențialitate de 15%, calculat pe perioada septembrie 2007 - 23 octombrie 2008 sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cu înscrierea în Carnetul de Muncă.
Se va respingere secțiunea față de4 ceilalți pârâți neexistând raporturi de muncă între reclamant și aceștia pe perioada din litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 115/10.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul -, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -PRIN DGFP M, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
Modifica sentința nr. 115/10.11.2008, în sensul că obliga pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL MEHEDINȚI la plata sporului de confidențialitate de 15 % actualizate cu indicele de inflație cu data platii.
Respinge acțiunea față de ceilalți pârâți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Marin Covei
- - - - -
-
Red. Jud. Grefier,
3 ex. /15.12.2009.
/
Președinte:Dorina StoichinJudecători:Dorina Stoichin, Marin Covei, Sorina Lucia
