Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6892/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6236/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6892/
Ședința publică de la 25.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol rejudecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva sentinței civile nr.5133/23.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18697/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă, prin avocat -, care depune la dosar delegație de substituire a avocatului titular potrivit împuternicirii avocațiale în baza contractului de asistență juridică nr.43278/2009 și intimatul-reclamant prin avocat, cu împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, depusă la dosarul nr- cu obiect "contestație în anulare".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs,
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.5133/23.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală. De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.69/2.09.2009.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5133/23.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 34.800 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale aferente perioadei ianuarie 2005 - decembrie 2006, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la 28.05.2007 până la data plății.
A obligat pârâta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți există raporturi de muncă începând cu data de 01.04.1997, în baza contractului individual de munca nr. 1286/1.04.1997. La data de 01.09.2004, prin acordul părților, materializat în actul adițional nr.3560/1.09.2004 la contractul individual de munca, s-au modificat felul muncii, reclamantul ocupând funcția de director divizia a-IV-a, precum și salariul, cuantumul negociat fiind de 33.457.125 lei (Rol).
Expertul contabil a constatat, pe baza statelor de plată a drepturilor salariale întocmite de pârâtă în perioada ianuarie 2005 - decembrie 2006, că reclamantul nu a încasat integral drepturile salariale.
Raportul de expertiză a concluzionat că diferența dintre drepturile salariale cuvenite, potrivit cuantumului negociat de părți prin contractul individual de muncă, și cele încasate efectiv este de 38.400,14 lei (Ron).
Pârâta a argumentat plata unor sume diminuate față de cele stabilite prin contractul individual de muncă cu împrejurarea că volumul operațiunilor comerciale și posibilitățile financiare ale societății s-au redus, situație reglementată prin contractul colectiv de muncă valabil la nivelul unității, însă aceste argumente nu rezistă analizei.
Art.39 alin.1 lit. a) din Codul muncii reglementează dreptul salariatului la salarizare pentru munca depusă. Totodată, art.154 din Codul muncii stabilește că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Prin actul adițional la contractul individual de muncă părțile au convenit asupra cuantumului salariului cuvenit reclamantului. Capitolul VI din contractul individual de muncă prevede clauza potrivit căreia executarea contractului se va face în baza prevederilor contractului colectiv de muncă negociat și semnat de patronat cu reprezentanții salariaților și în contextul respectării drepturilor și obligațiilor ambelor părți, precum și clauza potrivit căreia patronatul efectuează plata salariilor și a celorlalte drepturi cuvenite în contract în funcție de posibilitățile financiare ale societății.
Prin negociere colectivă, la nivel de unitate s-a stabilit că drepturile salariale se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru (art.34) și că salariul și sporul de vechime se acordă salariaților în funcție de realizarea volumului de operațiuni comerciale stabilite de către patronat (art.56 pct.1). Astfel, potrivit textului contractului colectiv de muncă valabil în anii 2005 și 2006, în situația nerealizării de către salariați a volumului de operațiuni comerciale stabilite de patronat într-o lună, salariul de bază și sporurile aferente se diminuează cu procentul de nerealizare, dar nu mai mult de 25%. Dacă situația nerealizării volumului de operațiuni comerciale apare și în luna următoare, salariul de bază și sporurile aferente se diminuează cu procentajul de nerealizare, dar nu mai mult de 40%. Dacă în lunile a treia, a patra și a cincea situația se menține, diminuarea va fi de 50%, în luna a șasea unitatea își reduce personalul prin desființarea postului deținut de salariatul respectiv.
De altfel, singura situație în care angajatorul este îndreptățit să diminueze drepturile salariale, reglementată de art.43 alin.3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, este cu titlu de excepție, și anume când din motive tehnice sau din alte motive activitatea angajatorului a fost întreruptă, salariații beneficiind de 75% din salariul de bază individual. Dacă s-ar admite valabilitatea clauzei contractului colectiv la nivelul societății pârâte, care prevede posibilitatea diminuării salariilor și în alte situații, în procente mai mari decât cel stabilit prin negociere la nivel național, s-ar încălca dispozițiile art.8 alin. 2 din legea nr. 130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În consecință, apreciind că reclamantului i se cuvin drepturile salariale în cuantumul negociat cu angajatorul și că acele clauze din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul angajatorului încalcă dispozițiile legale și pe cele din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, fiind lovite de nulitate potrivit art.24 alin.1 din Legea nr.130/1996, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata diferențelor salariale aferente perioadei ianuarie 2005 - decembrie 2006, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiză judiciară.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către pârâta SC SA a fost anulat pentru lipsa dovezii calității de reprezentant prin decizia civilă nr. 4178/09.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-
Prin decizia civilă nr. 6063/28.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-a a fost admisă contestația în anulare formulată de SC SA împotriva deciziei pronunțate în recurs, care a fost anulată.
Rejudecând recursul, Curtea reține următoarele:
Recurenta a criticat sentința pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 6 și 8. pr. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța nu a ținut cont de probele administrate.
S-a susținut că în perioada 2005-2006 împrejurări de forță majoră au determinat diminuarea drepturilor salariale ale intimatului-reclamant. Se mai arată că suma pretinsă prin acțiune nu a fost precizată de către reclamant, ca de altfel nici cuantumul dobânzii solicitate.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate pe calea recursului, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 39 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă.
Mai departe, art. 154 Codul muncii dispune că salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de către salariat.
Apărarea recurentei se întemeiază, în esență, pe susținerea că volumul operațiunilor comerciale și posibilitățile financiare ale societății s-au redus, însă salariul negociat nu poate fi modificat altfel decât prin negocierea individuală.
Față de acestea, în mod corect tribunalul a admis cererea reclamantului, iar față de concluziile raportului de expertiză, în mod corect reclamanta-pârâtă a fost obligată la plata către reclamant a sumei 34.800 lei.
Cât privește dobânda legală aceasta în mod corect a fost calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, conform art. 1088. civ. cuantificarea urmând a se face cu prilejul executării.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva sentinței civile nr.5133/23.06.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.18697/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-17.12.2009.
Jud. fond:
D
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
