Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5977/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.70/
Ședința publică din data de 08.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta prin Insolvency Specialists împotriva sentinței civile nr.961 din data de 15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere faptul că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.961 din data de 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - - B, a fost obligată la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de C 2005 - 694 lei, C 2004 - 596 lei și Paști 2005 - 581 lei, cu actualizare la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit art.168 al.1 din CCM la nivel de unitate pe anii 2003-2007, are aceeași formulare în toate contractele, prevăzându-se că salariații SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egale în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Au fost avute în vedere totodată și prevederile art.168 al.2 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2004, instanța reținând că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007 au fost incluse în salariile angajaților societății doar pentru anul 2003.
S-a apreciat că, dacă nu ar fi existat intenția acordării acestor drepturi și pentru anii următori, acestea nu ar fi fost prevăzute în art.168 al.1.
În ceea ce privește conținutul adresei Comisiei paritare din 06.11.2007, s-a considerat că acesta nu susține concluzia acordării drepturilor bănești pe care reclamantul le-a solicitat prin acțiunea de față.
Instanța de fond a apreciat că acest înscris conține o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 1 și 2, realizată însă după momentul încetării fiecărui contract anual din perioada 2004-2007, ceea ce nu poate fi admis, atâta vreme cât contractele colective de muncă nu au fost desființate, dobândind conform art.969 cod civil putere de lege între părțile contractante.
Cât privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de paște și C, prima instanță a considerat că acestea se raportează, conform art.168 al.1, la salariul de bază mediu pe unitate și nu la salariul brut avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
În consecință, având în vedere că pârâta prin probele administrate nu a făcut dovada în sensul că suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariile de bază pe anul 2003 și având în vedere că în absența statelor de plată nu se poate aprecia dacă creșterea salarială din perioada 2004-2007 fost determinată de majorarea salariilor de bază reașezate sau datorită faptului că suplimentările salariale ar fi fost acordate, prima instanță a apreciat justificată solicitarea reclamantului din acțiune, acordând drepturile bănești în cuantumul rezultat din adresa comunicată de pârâtă cu privire la suplimentările salariale pentru fiecare de Paști și C din perioada 2005-2007, în condițiile în care sumele respective nu au fost contestate de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen și motivat pârâta - -, prin administrator judiciar Insolvency Specialists, care a criticat-o pentru nelegalitate.
Recurenta a invocat dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței modificată și completată prin Legea nr.277/2009, arătând că, deși la data judecării cererii (ulterioară datei deschiderii procedurii insolvenței) s-au depus la instanță documente doveditoare în sensul că societatea se afla în procedura de insolvență, prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății și a procedat la soluționarea în fond a cauzei.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. recurenta a susținut inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paște și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat.
S-a făcut astfel referire la Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.288/02/5.02.2006, precum și la Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/21/29.XII.2006.
De asemenea, invocându-se dispozițiile art.304 pct.8 pr.civ. s-a arătat că deși, în cauza s-a depus copie după din care rezultă că drepturile salariale au fost incluse in salariu, instanța a admis în mod netemeinic și nelegal cererea reclamantului acordând primele de Paște 2005 și C pe perioada 2004-2005, în acest sens făcându-se referire și la practica judiciară în materie.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art.36 din Legea nr.85/2006 "e la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor".
În cadrul soluționării cauzei la instanța de fond s-au depus înscrisuri (fila 67 dosar - al Tribunalului Teleorman ) din care rezultă că într-adevăr societatea recurentă se află în procedura de insolvență.
Având în vedere că dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006, au un caracter imperativ de la care nu se poate deroga, și cum din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că recurenta se află în procedura de insolvență, reglementată de dispozițiile art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006, urmează ca în baza art.312 pr.civ. să se admită recursul, să se modifice în tot sentința atacată, în sensul suspendării judecării cererii de chemare, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - -, prin administrator judiciar Insolvency Specialists, împotriva sentinței civile nr.961 din data de 15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că:
Suspendă judecarea cererii de chemare în judecată, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./13.01.2010
Jud.fond:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
