Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 702/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.702/CM
Ședința publică din 23 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în B, sector 1, Calea, împotriva sentinței civile nr.654 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în C,-,.24 D,.A,.2,.12 județul C și la avocat, în, str. - -,.41,.2,.2,.9, județul D, având ca obiect drepturi bănești - Primă de Paști și
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na avocat în baza delegației de substituire nr./22.09.2008 pentru dl.avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
Recurentul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare timbru.
În referatul oral asupra cauzei grefierul de ședință învederează instanței că intimatul reclamant la data de 1 2008, depus întâmpinare, ce a fost comunicată și recurentei pârâte la aceeași dată.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul recurentei pârâte, depune la dosar concluzii scrise și susține că în cauză nu mai are alte cereri de formulat sau înscrisuri de depus.
Instanța luând act de declarația acesteia, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul apărătorul recurentei pârâte, susține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului de față, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Teleorman sub nr-, reclamantul și alți reclamanți au solicitat obligarea pârâtei SA - prin Zona ar C plata sumei de 9.863,52 lei din care 9.440 lei drepturi restante și 533,52 lei daune materiale.
Prin încheierea din 05.03.2009 Tribunalul Teleormana disjuns cererea în ceea ce îl privește pe reclamantul și a declinat competența de soluționare la Tribunalul Constanța unde cauza a fost înregistrată sub nr-,
Din motivarea acțiunii rezultă că suma pretinsă de reclamant reprezintă valoarea sumelor cuvenite cu titlu de suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști și C din anii 2004, 2005, 2006 și 2007 la nivelul salariului de bază mediu pe societate iar daunele materiale constau în actualizarea sumei cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, a arătat în esență că se află în raporturi de muncă cu societatea pârâtă și în perioada 2004 - 2007 societatea pârâtă nu a achitat suplimentările pentru sărbătorile de Paști și C, deși avea dreptul la acestea în baza contractului colectiv de muncă - art. 168 alin. 1. arătat că se impune actualizarea acestor sume cu rata inflației întrucât nu au fost acordate atunci când erau datorate de către societate.
În drept a invocat prevederile art. 166 din Codul Muncii.
În dovedire a depus înscrisuri privind existența raporturilor de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta SA - Zona ar Cas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În privința solicitării de acordare a suplimentărilor salariale pentru sărbătorile de Paști și C, pârâta a invocat în cuprinsul întâmpinării excepția prescrierii dreptului la acțiune raportat la prevederile art.283 al.1 din Codul Muncii și excepția prematurității acțiunii susținând că acțiunea nu putea fi formulată până când nu au loc în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit în conformitate art. 168 al.1 teza finală din contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2007.
Cu privire la fondul cauzei s-au susținut următoarele:
Societatea pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Astfel, s-a susținut că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Textul art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a avut același conținut în cursul anului 2004, după care în anul 2005 operat o modificare ce a avut scop, conform susținerilor pârâtei, exprimarea într-o manieră mai clară a intenției părților privitor la conținutul textului.
S-a susținut astfel că textul a fost explicitat în sensul că, includerea drepturilor salariale sus-menționate nu a fost o operațiune cu aplicabilitate temporară limitată ( anume, doar pentru anul 2003 ), ci aceasta s-a realizat atât în anul 2003, cât și în anii următori.
Mai mult, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare; aceasta a confirmat, prin Decizia nr. 3793/18.06.2007, intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Ulterior, la 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al
Prin această ultimă decizie, a susținut pârâta, a fost complinită orice deficiență de ordin formal, decizia fiind semnată de toți membrii Comisiei Paritare. S-a confirmat, astfel, că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Au fost depuse la dosar: extrase din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru 2004 - 2006 și acte adiționale.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse de părți și la care s-a făcut referire anterior.
La solicitarea instanței, reclamantul a depus un calcul detaliat al pretențiilor sale, indicând sumele solicitate și valoarea reactualizării cu rata inflației. De asemenea, tot la solicitarea instanței reclamantul a depus un certificat din care rezultă că acțiunea a fost înregistrată la Tribunalul Teleorman la data de 10.12.2007.
Prin sentința civilă nr.654 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas-a respins excepția prematurității și excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a admis acțiunea civile formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SA B și a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 9.863,52 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la raporturile dintre părți:
Din carnetul de muncă seria Codul Muncii nr. -, depus în copie, rezultă că reclamantul se afla în raporturi de muncă cu societatea pârâtă la data de 01.01.2007, neexistând mențiuni privind încetarea acestora; pârâta nu a contestat calitatea de angajat a reclamantului.
II. Referitor la cererea formulată:
1. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
În conformitate cu art.137 Cod.proc.civ. Tribunalul reține că în cauză, obiectul acțiunii îl constituie pretenții în legătură cu drepturile salariale neacordate astfel încât, chiar dacă acestea sunt întemeiate pe prevederile CCM reprezintă în realitate tot o neexecutare contractului individual de muncă ale cărui prevederi se completează cu dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă în conformitate cu art. 238 alin.2 Codul Muncii.
Ca urmare sunt incidente prevederile art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii iar nu lit. e care se referă la neexecutarea altor clauze a Contractului Colectiv de Muncă.
Articolul 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii se aplică în ceea ce privește executarea altor obligații prevăzute de contractul colectiv de muncă.
În consecință excepția se va respinge.
2. Cu privire la excepția prematurității acțiunii:
Potrivit art. 109 Cod.proc.civ. oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Trebuie analizat în consecință dacă dreptul pretins de reclamant s-a născut și dacă era necesară o procedură prealabilă.
Se va reține că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
3. Cu privire la fondul cauzei:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În alin. 2 al aceluiași articol s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1vor fiintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o singură modificare la alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în aceeași formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006.
În sfârșit, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005, care a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat .
În fine, prin,Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al, cu nr.5140/31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție,potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Cu privire la textele cuprinse în contractele colective de muncă, față de susținerile părților, trebuie așadar stabilit dacă potrivit prevederilor cuprinse în acestea, suplimentările stabilite pentru sărbătorile de Paști sau C trebuiau plătite de angajator în mod distinct sau erau incluse în salariul lunar, sub forma a 12 părți egale.
Se constată că ipoteza din urmă a constituit soluția adoptată pentru anul 2003, însă drepturile pentru acest an nu fac obiectul prezentei cauze.
În contractele colective de muncă pentru anii următori, se face mențiunea că în anul 2003 aceasta a fost soluția adoptată.
Din formularea folosită însă, nu rezultă în nici un mod că aceeași soluție este adoptată și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Referirea la soluția adoptată în anul 2003 nu are de altfel nici o utilitate practică, apărând numai ca o prevedere pur informativă.
Dacă părțile ar fi avut intenția reală de a adopta aceeași soluție ar fi putut exprima această soluție în mod clar în cuprinsul articolului.
Nu se poate reține nici apărarea că din anul 2003, în continuare în anii următori, s-ar fi procedat în același mod, în sensul că suplimentele salariale ar fi fost considerate ca fiind incluse în salariul de bază și au fost avute în vedere la negocierea anuală a salariului, în mod global.
Astfel, dacă ar fi reală această împrejurare nu se înțelege pentru ce motiv ar mai fi înțeles părțile să includă în contractele colective din anii următori aceeași clauză, pe care ar fi putut-o elimina sau reformula.
Or, din voința expres și neechivoc exprimată de părți la încheierea contractelor colective de muncă rezultă fără nici un dubiu că s-a stabilit ca aceste suplimentări salariale să se achite distinct de restul drepturilor salariale.
Este adevărat că art. 31 din Legea nr. 130/1996 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Potrivit art.244 din Codul Muncii, clauzele contractului colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual pentru anul 2005 și 2006.
Se constată de altfel că părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Se va reține, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 ( prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Decizia Comisiei Paritare înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al, fiind încheiată la data de 31.08.2007 nu poate produce efecte asupra unor drepturi născute deja și nu le poate nega cu efect retroactiv în sensul de a atribui alte efecte clauzei din contractul colectiv de muncă care le-a născut, în referire la suplimentările salariale pentru anul 2005, 2006 și pentru sărbătoarea de Paști în anul 2007. În ceea ce privește sărbătoarea de C în anul 2007 se va reține numai faptul că nota comisiei paritare atribuie alte efecte clauzei respective din contractul colectiv de muncă, or, contractul colectiv de muncă nu poate fi modificat decât prin acte adiționale în condițiile art.31 din Legea nr. 130/1996 ceea ce nu s-a dovedit.
Rezultă astfel că suplimentele salariale trebuiau achitate distinct.
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Potrivit art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 238(2) din Codul Muncii contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă.
Din calculul detaliat depus de reclamant, rezultă că acesta solicită următoarele drepturi salariale: suplimentare pentru sărbătoarea Cului 2004 - 980 lei ( 1.170,12 lei reactualizat cu rata inflației); suplimentare pentru sărbătoarea 2005 - 1.400 lei ( 1.612,80 lei reactualizat cu rata inflației);
suplimentare pentru sărbătoarea Cului 2005 - 1.400 lei ( 1.471,40 lei reactualizat cu rata inflației); suplimentare pentru sărbătoarea 2006 - 1.850 lei ( 1.909,20 lei reactualizat cu rata inflației); suplimentare pentru sărbătoarea Cului 2006 - 1.850 lei ( fără reactualizare cu rata inflației); suplimentare pentru sărbătoarea 2007 - 1.850 lei ( fără reactualizare cu rata inflației).
Pârâta nu a contestat acest calcul și valoarea salariului mediu de bază la nivelul societății și nu a probat că acest salariu ar fi avut alte valori sau calculul ar fi fost greșit realizat, în pofida prevederilor art. 287 din Codul Muncii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs membru Grup,solicitând instanței de recurs ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să modifice în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, în esență, pentru următoarele motive:
1.Recurenta pârâtă a considerat că excepția prematuritățiiformulării cererii de chemare în judecată este fondată și în mod greșit aceasta a fost respinsă.
S-a arătat că, potrivit alin.1 al art. 168, teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordau automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Or, atâta timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
2.Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiuneîn ce privește capătul doi de cerere, recurenta pârâtă a apreciat că prima instanță a considerat în mod eronat că această excepție nu este fondată.
Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, astfel că recurenta pârâta a apreciat că acțiunea trebuia promovată în șase luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași CCM.
Analiza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel relevă aspectul existenței unor reglementări distincte în domeniul salarizării, diferite în esență de reglementările în materia protecției sociale și a altor drepturi, de natură a conduce și a justifica aplicarea unor norme diferite în materia prescripției dreptului la acțiune.
Este real că art.283 alin.1 lit.c stabilește un termen de 3 ani, dacă obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate, însă trebuie observat faptul că legiuitorul a înțeles să prevadă expres proveniența acestor drepturi: termenul de 3 ani curge pentru drepturile salariale, prevăzând și alte drepturi ce se acordă salariaților, concretizate în sume de bani, care însă nu sunt drepturi salariale, ci ajutoare materiale ca în cazul de față.
Astfel, Capitolul V din CCM, intitulat "Salarizarea", cuprinde norme de natură a defini sfera de cuprindere a noțiunii de "salariu", cu reglementări exprese în ceea ce privește suplimentarea salarială.
Conform normei art.128(2) din, salariul cuprinde: a) salariul de bază; b) indemnizațiile; c) sporurile; d) alte adaosuri și suplimentări acordabile conform CCM.
În ceea ce privește salariul de bază, acesta este reglementat potrivit normei art.128 alin.(5) din în cadrul ( SA), filialelor, sucursalelor și subunităților, precum și de art.129, sporurile sunt prevăzute în cuprinsul art.134 - 135. iar alte adaosuri și suplimentări se referă la: consemn la domiciliu, condiții de izolare, condiții de șantier pentru personalul nelocalnic (art.136 alin.1 - CCM) etc. și se regăsesc în art.136 alin.2
Reținând sfera de cuprindere a noțiunii de "salariu" astfel dedusă din normele CCM enumerate expres, se impune a se învedera că, potrivit art.145 alin.(5) din CCM "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexercitarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate", norme care nu se aplică în cauza de față.
3. Pe fondul cauzeisolicită respingerea cererii, motivat de împrejurarea că reclamantul și-a primit drepturile salariale solicitate, situație în care pretențiile acestuia sunt nefondate.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea primelor de Paști și C, apreciază că în mod greșit instanța a reținut că recurenta pârâtă ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamant, acestea fiind acordate și primite de către salariați, deoarece au fost incluse în salariile de bază ale acestora.
Acest document reprezintă dovada faptului că salariile angajaților au fost mărite în anul 2003 cu suplimentele de Paști și C, aferente acelui an, măriri care s-au menținut anii următori, deoarece salariile au rămas la același nivel, fiind chiar mărite prin aplicarea unor noi creșteri procentuale. Creșterile salariale ulterioare anului 2003 provin printre altele, din includerea în salariile de bază a suplimentelor de Paști și C corespunzătoare anilor respectivi.
În scopul dovedirii susținerilor au anexat Protocolul încheiat cu ocazia stabilirii modului de aplicare a prevederilor art.168 din contractul de muncă nr.6562/21.03.2003. În cuprinsul protocolului se menționează că urmare aplicării prev. art.168 din, salariile de bază ale salariaților se reașează prin aplicarea unui procent de 7% și adăugarea unei sume de 625.000 lei vechi.
De asemenea au anexat copie de pe actul adițional la. încheiat în anul 2008 și înregistrat la a Municipiului B sub nr.1090/22.02.2008, în care se arată, referitor la art.168 alin.1 și 2 următoarele: "(2) Pe baza acordului dintre și SA începând cu anul 2003, primele de Paști și C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificată în mod distinct față de salariu.
Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003, primele de și de C au fost incluse în salariul lunară de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților SA. Această regulă se va aplica până la data la care și vor conveni în mod expres altfel".
Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective, având în vedere prevederile art.977 cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților. În sprijinul acestei interpretări au adus și hotărârea Comisiei Paritare, care a interpretat aliniatul 2 al art.168 din în iunie 2007. Concluzia Comisiei Paritare a fost aceeași, respect ca, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Menținerea aliniatului 2 al art.168 aliniatul din cu aceeași formulare pentru anii 2005, 2006 și 2007 nu se poate interpreta decât în sensul că începând cu anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 au fost incluse în salariul de bază, deoarece numai în acest sens clauza ar avea efect. O interpretare contrară, în sensul că doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse în salariul de bază ar lipsi de orice efect aliniatul doi, în condițiile în care acesta este preluat în toate contractele colective de muncă ce stabilesc drepturi și obligații pentru anii ulteriori anului 2003, an la care se referă acest aliniat.
Preluarea nu este deci întâmplătoare, ci a fost voită tocmai pentru a clarifica situația drepturilor prevăzute la aliniatul precedent, mai mult, prin aplicarea principiului "in dubio pro reo", dacă ar mai rămâne îndoieli, clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat și acesta este angajatorul. Această regulă a fost aplicată și de către comisia paritară care a stabilit că înțelesul aliniatului 2 este acela că începând cu anul 2003, suplimentările au fost incluse în salariile de bază și astfel au fost executate către angajați.
Au fost de asemenea invocate concluziile cuprinse în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de SC SRL, care a ajuns la concluzia că suplimentările salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În referire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, Tribunalul, prin considerentele sentinței atacate, a clarificat-o, reținând în mod justificat că în lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare, nu se poate nega dreptul salariaților asumat de părți prin contractele colective de muncă.
A judeca în sens contrar ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contract.
O altă critica vizează modalitatea de soluționare aexcepției prescripției dreptului la acțiune.
Pentru soluționarea judicioasă a acestui motiv de recurs se impune, cu prioritate, clasificarea teoretică a noțiunii de "salariu".
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155 Codul Muncii ).
Prin contractul colectiv de muncă, la art. 168, s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe SA.
Rezultă, fără putință de tăgadă, din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e Codul Muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume aceea cuprinsă la lit. c al aceluiași art. 283 Codul Muncii.
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că "dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective era datorate", normă cuprinsă în art. 166 alin. 1 Codul Muncii.
Regulile care guvernează prescripția în materia drepturilor salariale sunt dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii, în conformitate cu care cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În cauză, se pretind drepturi salariale aferente ultimilor 3 ani anterior formulării acțiunii, astfel că, față de momentul depunerii acțiunii - februarie 2008 - acestea se încadrează în termenul de trei ani prevăzut de dispozițiile art. 283 alin. 1 lit.c din Codul Muncii.
O altă critică vizează modalitatea de soluționare pe fond a pretenției deduse judecății.
Izvorul pretenției îl reprezintă dispozițiile art. 168 din contractul colectiv de muncă care dispune:
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
(2) În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Această dispoziție a fost cuprinsă în contractul colectiv de muncă din anii 2004, 2005 și 2006, la dosarul Tribunalului fiind depuse extrasele din aceste contracte, care fac dovada dreptului pretins.
Dispoziția cuprinsă în alin. 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă nu poate avea decât o singură interpretare și anume că numai pentru anul 2003 aceste suplimente au fost incluse în salariu, nu și pentru ceilalți ani.
Rațiunea unei asemenea prevederi explicite este determinată de intenția comună a semnatarilor de a preîntâmpina pretinderea nejustificată a acestor sume aferente anului 2003, acestea nemaifiind datorate întrucât au fost incluse în salariu.
Argumentația folosită de instanța de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia paritară Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 alin. 1 și 2 nu are nici o semnificație juridică întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractul colectiv de muncă.
O asemenea obligație rezultă din dispozițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996.
Raportul de expertiză contabilă efectuat de expert contabil nu are relevanță în cauză, fiind un raport juridic extrajudiciar.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de de recurenta pârâtă SC SA, cu sediul în B, sector 1, Calea, împotriva sentinței civile nr.654 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în C,-,.24 D,.A,.2,.12 județul C și la avocat, în, str. - -,.41,.2,.2,.9, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/10.10.2008
Tehnored.gref./2ex./16.10.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Maria Apostol
