Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 704/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.704/
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.372/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN-REPREZENTAT DE MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL B, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, G, A, și G,cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 iunie 2009, care au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 25 iunie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.372/22.05.2008 Tribunalul Brăilas -admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, a, G, G, și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, nr. 47, județul B, împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,
A obligat pe pârâți să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale corespunzătoare diminuării venitului net lunar al fiecăruia prin calcularea contribuției de asigurări sociale începând cu luna august 2007 până la data pronunțării, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A respins pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată împotriva Statului Român - reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
A respins ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
A respins pentru lipsa calității procesuale pasive cererea formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, cu sediul în B,-, sector 2.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanții sunt procurori la Parchetele de pe lângă Tribunalul Brăila, respectiv de pe lângă judecătoriile din raza teritorială a acestuia și prin urmare au calitatea de asigurați ai sistemului public, conform dispozițiilor art.5 alin.1 pct.II din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
La data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, art.23 alin.1 lit.a din lege prevedea că aza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul acestei categorii de asigurați o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă.
3 al art.23 prevedea, totodată, că baza de calcul prevăzută la alin. (1) și (2) nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Acest ultim text de lege a fost modificat prin art.4 alin.4 din nr.OUG147/2002, în sensul că la stabilirea plafonului maxim urma să se aibă în vedere valoarea corespunzătoare a 5 salarii medii brute lunare pe economie, iar prin art.I pct.3 din Legea nr.250/2007 s-a statuat că baza de calcul este venitul brut realizat lunar.
Ulterior, prin art.I pct.11 din nr.OUG91/26.09.2007, art.23 lin.3 Legea nr.19/2000 a fost abrogat.
Prin abrogarea acestor dispoziții legale s-a urmărit lărgirea bazei de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, ceea ce duce implicit la o diminuare a veniturilor asiguraților, comparabilă cu cea cauzată prin aplicarea unor cote de contribuții mai mari la asigurările sociale.
Ori, prin art.183 al Legii nr.19/2000 legiuitorul a intenționat ca, de la data intrării în vigoare a acestei legi, să protejeze veniturile asiguraților de diminuarea cauzată prin aplicarea unor cote de contribuții mai mari la asigurările sociale, stabilind că "a data intrării în vigoare a legii contribuția de asigurări sociale, suportată de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, II și VI, nu va diminua venitul net al acestora".
Potrivit art.183 alin.2, aplicarea prevederilor anterior menționate se realizează prin majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate corespunzător cotei de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia conform prezentei legi, iar conform alin.4 al aceluiași text de lege "aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv la majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, astfel încât contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net al acestora, se va face pe baza normelor metodologice aprobate de Guvern".
Normele metodologice la care se referă textul citat au fost aprobate prin nr.HG403/2001.
Chiar dacă nr.HG403/2001 a fost abrogată prin nr.HG687/2005, aceasta nu duce implicit la abrogarea art.183 din Legea nr.19/2000, astfel că atât timp cât nici Legea nr.250/2007 și nici nr.OUG91/2007 nu au modificat dispozițiile art.183 din Legea nr.19/2000, ele sunt aplicabile.
Cu toate acestea, reclamanților li s-a calculat contribuția la asigurări sociale la întregul venit brut, fără ca pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, în calitate de ordonatori de credite succesivi, să le majoreze veniturile pentru a compensa diminuarea acestora cu suma reprezentată de contribuția la asigurări sociale.
Cum obiectul acțiunii este acordarea drepturilor salariale corespunzătoare diminuării venitului net cu contribuția la asigurări sociale, se constată că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este nefondată, deoarece obligația de a asigura majorarea salariului, respectiv de a plăti drepturile pretinse, revine angajatorului, în speță pârâtului ca ordonator principal de credite.
Ca urmare, deși prin întâmpinare acest pârât s-a apărat indicând ca titular al dreptului Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și solicitând introducerea în cauză a acestei instituții, cererea a fost respinsă întrucât, nefiind vorba despre restituirea contribuției la asigurările sociale, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nu are calitate procesuală pasivă.
În ce privește pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța reține că, potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, elaborarea bugetului se face de către acest minister, pe baza propunerilor înaintate de ordonatorii principali de credite. Bugetul se întocmește în numele Guvernului și este supus spre aprobare Parlamentului, iar Ministerul Finanțelor Publice dispune măsuri pentru aplicarea politicii fiscal bugetare în numele Guvernului. Deci, alocarea pentru ordonatorii principali de credite a fondurilor necesare cheltuielilor se realizează prin bugetul de stat, nu de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
Deoarece art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 interzice virarea și utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, iar în raport cu reclamanții nu acest pârât are calitatea de ordonator principal de credite, ci MINISTERUL PUBLIC în calitate de angajator, instanța constată că excepția invocată de Ministerul Finanțelor Publice referitor la lipsa calității sale procesual pasive este întemeiată, urmând să respingă acțiunea formulată împotriva lui pentru acest motiv.
Având în vedere că între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți nu există raporturi juridice directe, iar acest minister nu poate aloca direct fonduri pentru alt ordonator principal de credite, nu există temei legal pentru chemarea lui în garanție, astfel că cererea formulată de MINISTERUL PUBLIC în acest sens va fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție apreciind ca netemeinică și nelegală soluția instanței de fond.
Recurentul a adus următoarele criticii soluției instanței de fond:
- la 20.06.2008 a intrat în vigoare OUG nr.75/2008 motiv pentru care a solicitat recurentul instanței de recurs, a se proceda în consecință, fără însă a preciza în concret ce anume se solicită;
- nu solicită necesară citarea S-ului conform nr.OG137/2000 în prezenta cauză dat fiind că în speță este vorba de politică salarială;
- pe fondul cauzei nu consideră ca fiind corectă interpretarea instanței de fond privind OUG nr.91/2007, Legea nr.19/2000. Consideră recurentul că Nefiind modificată baza de calcul, ci doar limita superioară la care se aplică reținerea, nu se poate susține că s-au încălcat prevederile art.183 alin. 1,2 și 4 din Legea nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, diminuându-se veniturile intimaților-reclamanți.
Instanța de fond își întemeiază motivarea hotărârii judecătorești criticate per disp.art.183 din Legea nr.19/2000, dar ignoră în mod nelegal dispozițiile alin.3 al acestui articol de lege, potrivit căruia "Pentru asigurații care realizează venituri salariale lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie majorarea prevăzută la art.2 se aplică la acest plafon.
Or, în mod evident intimații au venituri mai mari decât 3 salarii medii brute pe economie, majorarea fiindu-le aplicată în acest procent, la plafonul stabilit de lege.
În viziunea legiuitorului care a elaborat disp.art.183 din Legea privind sistemul pensii și alte drepturi de asigurări sociale, respectiv Normele metodologice de aplicare a acestor dispoziții legale procentul de majorare a salariului de bază brut lunar, respectiv a indemnizației, corespunzător tranșelor menționate la alin.2, se aplică o singură dată, la data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.19/2000.
- greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului d e Finanțe;
- greșit s-a dispus actualizarea sumelor datorate prin prisma Legii nr.500/2002.
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a solicitat menținerea în parte a sentinței civile nr.372/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în ceea ce privește instituția lor și a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul-pârât ca neîntemeiat.
Examinând sentința recurată, motivele de recurs invocate, precum și cele de ordine publică prev.de art.304 Cod proc.civilă, Curtea reține următoarele:
Soluția instanței de fond este corectă și legală pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau contract colectiv de muncă.
Potrivit alineatul 3 al aceluiași articol, baza de calcul nu poate depăși plafonul a de 3 ori salariul mediu brut lunar pe economie.
Acest plafon a fost majorat prin nr.OUG 147/2002 la 5 salarii medii brute pe economie.
Dispozițiile art. 183 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevăd că, aplicarea prevederilor referitoare la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, respectiv majorarea drepturilor salariale și a veniturilor asigurate, se va face pe baza Normelor metodologice aprobate de Guvern, astfel încât contribuția de asigurări sociale suportată de asigurați să nu conducă la diminuarea venitului net la acestora.
Prin art. 2 din Legea nr. 250/19.07.2007, baza de calcul pentru contribuția de asigurări sociale suportate de asigurați a fost stabilită la venitul brut realizat lunar, astfel că nu s-au abrogat în nici un fel disp. art. 183 din Legea nr. 19/2000, care au rămas în vigoare și nu au fost respectate de către pârâți.
Prin aceste dispoziții rămase în vigoare se instituie principiul interdicției diminuării veniturilor nete ale asiguraților.
Susținerile pârâtei Parchetul de pe lângă referitoare la inaplicabilitatea disp. Legii nr. 250/2007 la raporturile de muncă existente, înainte de intrarea ei în vigoare, pe motivul că normele de drept fiscal sunt de natură imperativă și pe motivul neretroactivității legii, acestea nu pot fi reținute ca întemeiate de instanță deoarece reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale corespunzătoare diminuării fiecăruia a venitului net lunar prin calcularea contribuției de asigurări sociale începând chiar cu luna august 2007, deci după data intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007.
Astfel, nu se poate reține retroactivitatea dispozițiilor Legii nr. 250/2007 iar apariția acestui act normativ se coroborează cu dispozițiile art. 183 din Legea nr. 19/2000 care nu au fost modificate, completate sau abrogate.
În materia raporturilor de muncă, potrivit disp. art. 38 din Codul muncii, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Pârâții nu au făcut dovada respectării disp. art. 183 din Legea nr. 19/2000, situație ce a dus la o diminuare nejustificată a veniturilor nete ale reclamanților, ceea ce nu este admisibil, fiind încălcat principiul nediminuării drepturilor salariale.
Față de toate aceste considerente, a admis acțiunea în parte și a obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale în sume brute, corespunzătoare diminuării veniturilor nete lunare prin calcularea contribuției de asigurări sociale, aferentă perioadei august 2007-aprilie 2008,sumele fiind cele stabilite prin raportul de expertiză necontestat de părți.
Sumele urmează a fi actualizate cu rata inflației la data plății efective față de disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii coroborat de disp. art. 1082 Cod civil.
Potrivit disp. art. 161 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Drepturile așa cum au fost solicitate, se vor acorda și pentru perioada începând cu luna mai 2008 până la data pronunțării hotărârii, iar pentru viitor cererea de respinge întrucât, nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor iar instanța nu poate anticipa evoluția legislației în materie.
Referitor la soluția de respingere pentru lipsa calității procesuale pasive față de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări, soluția este corectă deoarece neexecutarea obligației de a achita diferențe salariale nu se datorează culpei acesteia, obiectul acțiunii fiind majorări salariale și nu restituirea contribuției de asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.372/22.05.2008 a Tribunalului Brăila.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25 iunie 2009.
Pt.PREȘEDINTE, Pt.JUDECĂTOR, Pt.JUDECĂTOR,
- -,aflată în - -,aflat în - -,aflată în
CO, cf.art.261 CO, cf.art.261 CO,cf.art.261c.
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE, PREȘEDINTE,
Grefier,
- -
Red.AS/16.07.2009
Tehno CM/23.07.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
