Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7061/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7061
Ședința publică de la 11 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâta SC SA și reclamantul (a), împotriva sentinței civile nr. 1788/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se cererea scrisă de la dosar, prin care s-a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242.Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1788/12.02.2008 a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția conexării invocate de intimată.
A admis acțiunea în parte formulata de petent și a obligat intimata la plata către petent a drepturilor bănești reprezentând suplimentari salariale, corespunzătoare sărbătorilor de Paști pentru anii 2005, 2006, 2007 precum și cele de C pentru anii 2004, 2005 și 2006, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe societate, indexate în raport de indicele de inflație de la data datorării la data plății efective.
A respins completarea la acțiune privind plata suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorii de C pentru anul 2007.
A obligat pârâta la 25900 lei cheltuieli de judecată către petent.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este salariatul societății intimate, iar potrivit art.168 al.1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004:" cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe societate.
Referitor la excepția conexității instanța a respins-o, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile impuse de dispoz. art. 164 Cod pr.civilă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiunea, instanța de fond a respins-o, cu motivarea că sub aspectul acordării drepturilor salariale de orice natură(rezultate din CCM sau )sunt incidente prevederile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de trei ani, și nu aceleia invocată de către intimată și prevăzută la art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pentru anii 2005, 2006 și 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Conform art.1 al.1 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de munca este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă."
Art. 31 din Legea nr.130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunica în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
S- reținut că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr. 130/1996, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește negocierile prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Munca s-a reținut că angajatorul nu a probat lipsa sau existența acestora, deși sarcina probei îi revenea potrivit art.287 din Codul muncii. Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentari.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța a reținut că prin clauza art. 168 al. 1 acesta se raportează la salariul de baza mediu pe SC SA, existând posibilitatea determinării ulterioare a acestuia.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât pârâta cât și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pârâta și-a motivat recursul arătând că s-a făcut dovada atât prin setul de acte depuse, cât și prin apărările invocate că dreptul la plata primelor de Paști și C nu mai există, întrucât aceasta a fost voința comună a părților.
salariale prevăzute la art. 168 alin.1 au fost incluse în salariile bază ale salariaților începând cu 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, iar salariații au beneficiat efectiv de aceste drepturi aferente pentru sărbătorile de Paști și C fiind primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare.
Deoarece primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu 2003 negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu.
Hotărârea Comisiei paritare la nivelul SC SA din data de 06 noiembrie 2007 are putere obligatorie atât pentru angajator, cât și pentru salariați, și reprezintă legea părților.
Dispozițiile art. 168 din CCM trebuie interpretate în sensul Comisiei paritare.
Reclamantul a arătat în motivarea recursului că este evident că nota nr.4209/6/11/2007 nu produce efectele juridice ale unei convenții a părților de natură a modifica CCM.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul pârâtei ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că instanța de fond a soluționat corect excepția prescripției dreptului la acțiune, reținând aplicarea dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Potrivit art. 168 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut, că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale cu un salariu de bază mediu brut pe SNP SA.
Din modalitatea de redactare a acestui articol din contractul colectiv de muncă, rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paște și C este un drept salarial, aceasta fiind voința exprimată neechivoc de părțile contractante prin folosirea sintagmei "suplimentare a drepturilor salariale".
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 977 din Codul civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, însă operațiunea interpretării unui contract este necesară numai atunci când o clauză contractuală este îndoielnică, fiind susceptibilă a avea mai multe înțelesuri. Or, în cazul de față, la momentul negocierii art. 168 din contractul colectiv de muncă, părțile au utilizat expresia "suplimentare a drepturilor salariale", singurul sens ce poate rezulta din folosirea acestei expresii fiind cel literal.
Mai mult, același sens rezultă și din redactarea art. 168 alin. 2 din contract, părțile stabilind pentru anul 2003 introducerea suplimentărilor salariale în salariul de bază al fiecărui salariat.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din Codul muncii reglementează prescripția dreptului material la acțiune în cazul neexecutării unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora din urmă, legiuitorul a dat o reglementare distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din Codul muncii.
Potrivit art. 166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Fiind aplicabile dispozițiile art. 283 lit. c și art. 166 alin. 1 din Codul muncii, este nefondată critica recurentei cu privire la modul de soluționare a excepție prescripției de către instanța de fond.
Cu privire la criticile legate de soluționarea fondului cauzei, Curtea constată:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Nu se menționează în interpretarea consemnată în Nota Comisiei Paritare faptul că dreptul prevăzut de art. 168 alin. 1 s-a stins începând cu anul 2004 și nici nu putea fi făcută o astfel de mențiune, de vreme ce, la negocierile anuale ulterioare anului 2003 textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă a fost menținut în cuprinsul contractului, fără modificări.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 al.2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.
Curtea constată că recursul recurentului reclamant este fondat pentru aceleași considerente arătate mai sus. Nu se poate reține că reclamantului nu i se cuvine plata suplimentărilor salariale corespunzătoare sărbătorii de C pentru anul 2007, câtă vreme nota nr.4209/06.11.2007 nu produce efectele juridice ale unei convenții a părților de natură a modifica Contractul Colectiv de Muncă, față de dispozițiile art. 31 din legea nr.130/1996 care arată că pot fi modificate pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
În cauză nu s-a făcut dovada de către recurenta pârâtă că, a intervenit o modificare a contractului colectiv de muncă cu respectarea dispozițiilor legale, întrucât Nota nr.4209/06.11.2007 întocmită de Comisia paritară a SC SA, de interpretare comună a art.168 din CCM este în sensul că suplimentările salariale pentru sărbătorile de Paști și C vor fi incluse în salariul de bază al angajaților, nu întrunește condițiile legale arătate mai sus.
Față de cele arătate, urmează a fi admis recursul recurentului reclamant și modificată sentința în sensul că va fi obligată pârâta și la plata primei de C aferentă anului 2007.Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și art. 274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1788/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1788/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta și la plata primei de C aferentă anului 2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurenta - pârâtă la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
25.08.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
