Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 713/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 713/ Dosar nr-
Ședința publică din 25 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.97/F din data de 8 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV,în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 18.05.2009, când părțile au lipsit, cele constate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.05.2009.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 97/8.10.2008, Curtea de APEL BRAȘOVa respins acțiunea reclamanților, și, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu aceeași pârâți și în consecință:
A obligat pârâții 1-3 să plătească reclamantei drepturile salariale echivalente sporului de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu data de 1.02.2008 și pe viitor, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală a data plății efective.
A obligat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați ca șoferi în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, mai puțin reclamanta care are calitatea de grefier.
Prin dispozițiile deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii la data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 3 teza finală din Codul d e Procedură Civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe". Ori,problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate mai sus prin decizia nr. 21/2008 a, în sensul că sporul de 50% se cuvine doar categoriilor profesionale expres și limitativ prevăzute în cuprinsul deciziei, printre care se găsește și personalul conex.
Astfel potrivit art. 3 alin 3 din L 567/2004 dar și potrivit art 3 alin 3 din L 17/2006, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de la lângă acestea este format din " grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni". Funcțiile de șofer, agent procedural și aprod suntconexepersonalului auxiliar de specialitate, potrivit alin 3 al acelorași texte de lege, iar decizia în interesul legii nr. 21/2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție nu se referă și la aceste funcții.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamanților, va fi respinsă, iar acțiunea reclamantei care are, potrivit copiei carnetului de muncă calitatea de grefier a fost admisă.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății pentru reclamanta și "pentru viitor", prima instanță a reținut că aceasta cerere este întemeiata deoarece drepturile salariale constituie prin excelență " prestări periodice" în înțelesul art.110 alin.2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Excepțiile prevăzute de art. 110 Cod procedură civilă, fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu-și îndeplinește de bună voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie inutilă de procese distincte pentru fiecare " " scadentă., această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor (contractul sau legea ) este în vigoare iar debitorul este ținut de acesta.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale a fost acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 cod civil deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Actualizarea debitului si plata dobânzii legale constituie doua drepturi distincte care se cuvin de la data nașterii dreptului principal iar restricția prevăzuta de art. 1088 Cod Civil nu se aplica obligațiilor rezultând din fapte juridice si din lege, cum este cazul în speța.
Cererea de obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant a fost admisă în baza dispozițiilor art. 1 - 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
De asemenea, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate.
În acest sens prima instanță a reținut că potrivit HG nr.736/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.131 pct.1 din Legea 303/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. Prin art. 19 din Legea 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Referitor la cererea de chemare în garanție a MEF prima instanță a respins-o întrucât această instituție a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă pentru a fi obligată la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate prin acțiune. Prin urmare, cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC este lipsită de interes întrucât în cuprinsul acțiunii există un capăt de cerere prin care se solicită același lucru ca și cel la care se tinde prin cererea de chemare în garanție.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Prin recursul formulat, recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă a solicitat casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că Decizia 21/2008 pronunțată de are în vedere acordarea sporului de 50% numai până la data de 3.02.2007 nu și pentru viitor.
Se critică actualizarea cu rata inflației a debitului și aplicarea dobânzii legale, acordarea pentru viitor a acestui spor precum și respingerea cererii de chemare în garanție.
Totodată, se precizează că potrivit art. 11 alin. 2 din Decretul nr.92/1976, doar retribuția tarifară de încadrarea, precum și drepturile ce se includ în aceasta se transcrie în carnetele de muncă.
Recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, critică sentința atacată sub aspectul plății dobânzii legale și reactualizării debitului cu indicele de inflație, arătând că nu se pot acorda două despăgubiri în același timp pentru același prejudiciu, întrucât s-ar realiza o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei.
Totodată se invocă dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul 92/1976, arătând că, în mod eronat, prima instanță a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Prin recursul formulat, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP B solicită modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs se reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive, iar în ce privește fondul cauzei, se invocă dispozițiile Legii nr. 500/2002, conform căreia nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată dacă nu e aprobată potrivit legii.
Totodată se evidențiază încălcarea separației puterilor în stat și nelegalitatea aplicării concomitente a indicelui de inflație și a dobânzii legale.
Examinând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de recurs, Curtea reține următoarele:
Criticile recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor privind calitatea procesuală pasivă a acestuia nu pot fi primite, având în vedere atribuțiile sale stabilite prin lege și abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat.
În ce privește fondul cauzei se reține faptul că prin Legea 247/19.07.2007 a fost aprobată OG8/24.01.2007 de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea.
Este adevărat că la art. 30 alin 1 lit. din OG8/2007 se prevede expres că " la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe se abrogă L 50/1996 cu toate modificările și completările ulterioare. Pârâta susține că această abrogare se referă la abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 în baza căruia se poate acorda sporul de 50%.
Trebuie remarcat că prima mențiune cu privire la abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 a fost făcută prin OG 83/2000 la art. 42, însă ÎCCJ prin decizia de recurs în interesul legii a stabilit că art 47 din Legea 50/1996 continuă să-și producă efecte și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 pentru argumente de tehnică legislativă. La data intrării în vigoare a OG 8/2007 recursul în interesul legii nu era pronunțat iar OG 83/2000 era recunoscută ca act normativ producător de consecințe juridice fără a fi pusă în discuție la acea vreme legalitatea acestei ordonanțe.
Așadar la data intrării în vigoare a OG 8/2007, dispozițiile art. 47 din Legea 50/1996 erau cunoscute ca fiind deja abrogate iar dispozițiile art. 30 din OG 8/2007 se referă la abrogarearestului de dispozițiipe care Legea 50/1996 le mai conținea la momentul intrării în vigoare a OG 8/2007.
Deci orice interpretare conform căreia sporul de 50% se acordă doar până la data intrării în vigoare a OG 8/2007 pentru categoria personalului auxiliar din instanțe și parchete, contrazice raționamentele juridice obligatorii conținute de decizia de recurs în interesul legii mai sus invocată.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și "pentru viitor", Curtea reține că această cerere este întemeiată, deoarece drepturile salariale constituie prin excelență "prestări periodice" în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 Cod civil deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Actualizarea debitului și plata dobânzii legale constituie două drepturi distincte care se cuvin de la data nașterii dreptului principal iar restricția prevăzută de art. 1088 Cod civil nu se aplică obligațiilor rezultând din fapte juridice și din lege, cum este cazul în speță.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei este întemeiată în raport de dispozițiile art. 1 - 8 din Decretul 92/1976 privind carnetul de muncă.
În mod corect a respins prima instanță cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în condițiile în care acesta a fost obligat, în calitate de pârât la plata către reclamanta a drepturilor salariale echivalente cu sporul de 50% din salariul de bază brut lunar.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile declarate de recurenții pârâți împotriva sentinței civile nr. 97/8.10.2008 a Curții de APEL BRAȘOV.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă împotriva sentinței civile nr. 97/8.10.2008 a Curții de APEL BRAȘOV, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2009.
Președinte, Judecător, pt.Judecător,
- - - - - - -,
aflată în concediu de odihnă,
semnează președinte instanță,
Grefier,
-
Red./03.07.2009
Tehnoredact./06.07.2009/ 2 ex.; Jud. fond,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
